Arhiva forumului

ce părere aveţi de zeciuiala practicată în multe biserici neoprotestante ?
este biblică ?

radu totusi se pare ca si Avraam a dat zeciuala

Pe la Geneza 18 parca...

Personal, cred cä zeciuiala e o inventie pentru a trântori si a päpa banii credinciosilor.

părerea mea este că nu şi aduc ca argument următorul verset:

2 Cor 9:7 : Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”

în dispensaţia creştină nu mai funcţionează zeciuiala care făcea parte din Legea lui Moise, însă principiul oferirii de suport material în scopuri creştineşti rămâne, dar este la latitudinea fiecăruia cât anume doreşte să ofere .
Aceşti bani sunt bineveniţi pentru: cazuri sociale (orfani, văduve), ridicarea de lăcaşuri de cult, etc. dar nu pentru plata unei clase clericale.

eu cunosc biserici penticostale unde zeciuiala este benevolă, şi cred că asta ar trebui să fie atitudinea unei biserici creştine.
Atunci când ceva este impus, deja contravine libertăţii pe care o avem în Cristos.

Sa zici ca e nebiblica zeciuiala e o afirmatie eronata.azi e har: cel putin zeciuiala sa o dam Domnului,daca recunoastem ca tot ce primim este al lui.amin

Si in Biserica Domnului sunt oamenii calauziti de Domnul sa administreze cat mai bine banii.amin

Deuteronomul 16:9-12 ne arată efectele prezenţei lui Dumnezeu. Primul este aducerea darurilor de bunăvoie, date potrivit cu binecuvântarea primită. Dumnezeu este un Tată şi caută închinătorii care, prin Iisus, îi aduc de bunăvoie, din inima lor, ca recunoştinţă pentru fiecare binecuvântare, închinare Numelui Său. Apoi bucuria: „Să te bucuri în faţa lui IAHVE, Dumnezeului tău"; această bucurie e împărtăşită de familie, de slujitori, de cohen (preot), de străin, de orfan şi de văduvă în necazul lor.
În simbolistica biblică şi numerologie de asemeni ziua celui de-al XXXIII-a omer sau snop este asociat cu simbolistica celor şapte pecete despre care Ioan scrie în cartea Apocalipsei.
În Leviticul 23 ne frapează locul mare pe care-l ocupă ofrandele oferite faţă de darul nou al celor două pâini. Găsim aici arderea-de-foc, darul de mâncare, jertfa de mulţumire, jertfa pentru păcat - toate aspectele diferite ale lui Mesia pe care primele capitole din cartea Leviticul le-au dezvoltat simbolic, şi prin care Dumnezeu ne-a codificat planul Său.
Cincizecimea este legată de seceriş. Ce măreţ început al secerişului pentru IAHVE când după ce au primit „făgăduinţa Tatălui”, au fost aduse trei mii de suflete (Faptele Apostolilor 2:41)! Acest seceriş nu se termină cu formarea adunării credincioşilor: „Să laşi nesecerate colţurile câmpului tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor". Şi alţii vor fi aduşi: rămăşiţa lui Israel cu cei câte 12 mii din fiecare seminţie, o mare mulţime din necazul ce mare care îşi spală hainele în sângele Mielului după ce devin biruitori în luptă cu ultima putere mondială numită de profeţi fiară, şi toţi care îl vor recunoaşte pe cel străpuns vor participa la binecuvântările împărăţiei sfinţilor. Astfel trebuie ca cei întorşi la Domnul să dăm roadă în comunităţile noastre, să ne coacem şi să ne separăm de pleavă şi de neghină. Sfârşitul veacului care în context este numit alegoric „seceriş” însă când vine Mesia nu însemnă sfârşitul lumii ci conducerea împărăţiei lunii va fi dată sfinţilor.