OryNider
Membru cu statut special
Membru din: Mie Apr 05, 2006 9:45 am Mesaje: 906 Localitate: Arad, Romania
Anul naşterii: 31 Aug 1976
|
Am vrut să mănânc ceva azi şi după ce am muşcat am observat că era mucegăit în interior, deşi nu mirosa a stricat, imediat am scuipat.
Ce spurcă pe om?
În primul secol sistemul rabinic a făcut ca tot ce era în palestina să fie curat, deoarece nu existau "bombele" popoarelor păgâne aşa cum există astăzi la noi, iar alimentele erau toate naturale şi consumate imediat.
În perioada de la Solomon la apariţia sistemului rabinic, preoţii cereau o curăţire / sfinţire sau o bine-cuvântare a alimentelor iar dacă alimentele curate erau puse în coş sau poală cu alimente atinse de un om spurcat prin atingerea de un trup mort sau o scurgere din trup, toate erau curate. (Hagai cap. 2)
Acest proces de curăţire nu a fost înţeles de preoţii din vechime care credeau că alimentele necurate nu pot fi curăţite prin atingerea un aliment sfinţit adică peste care s-a cerut binecuvântarea.
Întrebarea Domnului prin profet a fost ca Hagai şi cei din generaţia sa să înţeleagă că clasa preoţească nu sunt pregătiţi pentru venirea lui Meşia (Unsul) pe care îl aşteptau şi că de aceea urmează să vină pedeapsă în Iudeea şi o schimbare în palestina (pământul promis).
Alimentele nu puteau fi necurate atunci deoarece cei care consumau aşa-ceva erau pedepsiţi conform legilor fie ei şi străini sau călători în ţinuturile din Israel.
Geneza 1:20-25:
Şi Dumnezeu a zis: Să mişune apele de mulţimi de fiinţe vii şi să zboare păsări deasupra pământului, sub întinderea cerurilor. Şi Dumnezeu a creat vieţuitoarele mari din ape şi fiecare fiinţă vie care se mişcă, de care mişună apele, după felul lor, şi fiecare pasăre înaripată, după felul ei. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Şi Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi apele în mări; şi păsările să se înmulţească pe pământ. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincia. Şi Dumnezeu a zis: Să dea pământul fiinţe vii după felul lor, vite şi târâtoare şi animale ale pământului, după felul lor. Şi aşa a fost. Şi Dumnezeu a făcut animalele pământului, după felul lor, şi vitele, după felul lor, şi fiecare târâtoare a pământului, după felul său. Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
[u]Dumnezeu nu a creat nici un animal necurat![/b] ci alţii le-au făcut necurate.
În Grădina Edenului Dumnezeu a dat spre hrană omului roadele grădinii. „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră” (Geneza 1:29).
După ce au fost scoşi din Grădină şi Dumnezeu a trebuit să le furnizeze piei de animale. Clima pe Pământ era diferită iar animale nu se încrucişau cu alte specii, iar de la Abel până la Enoh ele erau întrebuinţate în special pentru jertfe şi întrebuinţarea produselor animalelor pe care le creşteau ei.
Apoi prin „înţelepciunea” oamenilor şi posibil a îngerilor care au decăzut înainte de potop care i-au amăgit pe oameni au „evoluat” vieţuitoarele şi animalele hibride, astfel s-a stricat sistemul de jertfe care a început de la Abel.
Însă vieţuitoarele erau sacrificate doar pentru jertfe până după potop şi nu pentru alimentaţia normală a majorităţii oamenilor.
După potop „apele care erau deasupra întinderii” (văzduhurilor ori firlamentului în traducerea din care am citat: cerurilor) au produs modificări climatice şi de mediu când au căzut pe pământ şi s-au unit cu apele din izvoarele abisului.
Geneza 7:11,12:
În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea toate izvoarele adâncului celui mare s-au rupt şi zăgazurile cerurilor au fost deschise. Şi ploaia a fost pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
Geneza 9:1-7:
Şi Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. Şi frica de voi şi temerea de voi va fi peste orice animal al pământului şi peste orice pasăre a cerurilor, cu tot ce se mişcă pe pământ, şi peste toţi peştii mării: sunt date în mâna voastră. Tot ce se mişcă şi trăieşte vă va fi de mâncare: vi le-am dat pe toate ca şi iarba verde. Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică sângele ei. Şi cu adevărat voi cere înapoi sângele vostru, al vieţilor voastre: din mâna oricărei vieţuitoare îl voi cere înapoi şi din mâna omului; din mâna fratelui fiecărui om voi cere viaţa omului. Celui care varsă sânge de om, de către om i se va vărsa sângele lui: pentru că El a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu. Iar voi fiţi roditori şi înmulţiţi-vă: răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el.
M-am întrebat ce consecinţe ar avea să respectăm doar înţelesul simbolic al învăţăturilor biblice în prezent. Apostolii le-au cerut la cei dintre neamuri să se ferească doar de sânge referitor la alimentaţie, dar în prezent există o grămadă de "bombe" în lume la fel cum exista în palestina (pământul promis) înainte să intre Josua şi să cureţe tara Cannan.
Exodul 22:31 Să-MI fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câni.
Carnea sfâşiată de fiare putea fi alterată sau fiarele puteau fi turbate, plus animalele care le puteau prinde animale carnivore erau cele mai slabe sau bolnave.
Leviticul 3:17 Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge.” Leviticul 7:23 „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune: „Să nu mâncaţi grăsime de bou, de miel sau de capră. Leviticul 7:24 Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice alt ceva, numai să n-o mâncaţi. Leviticul 7:26 Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui.
Grăsimea conţine colesterol, iar sângele conţine globule roşii şi globule albe cu diferite boli venerice şi codul genetic al animalelor. Printr-un singur om care consuma stricăciuni se putea îmbolnăvea toată populaţia la fel ca marinarii care mâncau carne de şobolani şi au răspândit boli prin toată Europa deoarece atunci nu existau medicamente pentru ciumă, holeră şi lepră care era o boală de sânge.
Leviticul 11:3 Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă. Leviticul 11:4 Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviţi ca necurată. Leviticul 11:5 Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat. Leviticul 11:6 Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat. Leviticul 11:7 Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat. Leviticul 11:8 Să nu mâncaţi din carnea lor, şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte: să le priviţi ca necurate. Leviticul 11:9 Iată vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce Sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi, şi care Sunt în ape, fie în mări, fie în râuri.
Dobitoacele care au unghia sau copita despicată şi rumegă sunt lăsate de D-zeu pe Pământ după potop, iar cele corcite cu animale carnivore, de exemplu iepurele încrucişat cu alte animale era privit ca necurat. Ca de exemplu cei de la ţară care cresc iepuri în ogradă nu mănâncă carnea iepurilor care sunt născuţi prin încrucişarea cu pisici, şobolani sau alte animale.
Anumite rase de porci în trecut se hrăneau doar cu iarbă, cereale, verdeţuri, trifoi şi rumegau ca vitele şi oile. Apoi porcii de casă s-au corcit cu alte rase de porci şi cu toate că unii aveau copita despicată au început să mănânce cu orice erau hrăniţi iar apoi când li s-a permis să se apropie doar de gropile de gunoi ale oraşelor (cetăţilor) s-au hrănit inclusiv cu cadavre.
Cu toate acestea Domnul Isus a considerat că o slovă murdară sau obscenă, în termeni moderni care ieşea din inima omului, adică care îi ieşea omului fără a o putea controla, producea o întinare mult mai mare cugetului şi sufletului celor care o auzeau şi care se întorcea asupra imaginii acelui om, decât dacă acel om ar fi mâncat una din lucrurile spurcate şi care l-ar fi întinat pe om, în cazul în care ar fi înghiţit, până seara aşa cum zicea legea iar apoi se spăla în apă şi era curat.
Marcu 7:18-23: Şi, chemând din nou la Sine mulţimea, le-a spus: Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi. Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată întina; ci acelea care ies din el sunt cele care-l întinează pe om. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă. Şi, când a intrat în casă, ieşind din mulţime, ucenicii Săi L-au întrebat despre parabola aceea. Şi El le-a spus: Şi voi sunteţi fără pricepere? Nu înţelegeţi că orice intră din afară în om nu-l poate întina, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese în hazna?
Deci dacă există aşa zisele „bombe” şi în sistemul alimentar, cu tot felul de substanţe dăunătoare, folosite ca aditivi alimentari, obţinute prin procedee tehnologice sau lăsate de Dumnezeu pentru alte întrebuinţări ne-alimentare, otrăvuri (sau droguri), feromoni din insecte care trăiesc în mizerie, trebuie să dăm întâietate la ce ne spune Domnul Isus în Matei 10:28:
„Ce vă spun Eu la întuneric, vorbiţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, predicaţi de pe acoperişuri. Şi nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de acela care poate să omoare şi sufletul şi trupul în gheena.”
Revenind la problema la porcinele, pe lângă că nu mai rumegă, ci poate dau cu totul afară hrana iar apoi o mănâncă iar ca câinii, procedeele de sacrificare a porcului s-au tot schimbat pe parcursul trecerii veacurilor iar acesta influenţează negativ efectele consumării cărnii lor asupra oamenilor.
Pentru majoritatea citatelor biblice am folosit "TRADUCERE LITERALĂ NOUĂ - Ed. GBV Bucureşti 2001 are ca referinţă la traducere BIBLIA – TRADUCERE LITERALĂ Dumitru Cornilescu 1931 (D.C. 1931).
_________________ Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. (Marcu 9:42)
|