Arhiva forumului

Telepatia (însemnând literal ''simţire la distanţă'') vine din limba greacă ''tele'' ("distanţă") şi ''pathe'' "sentiment" şi se referă la abilitatea de a comunica informaţie de la o minte la alta, fiind o formă de percepţie extra-senzorială sau cogniţie anormală.

Această informaţie este raportată a fi "primită" în aceeaşi formă ca şi cum ar fi de la simţurile convenţionale. Telepatia este procesul care permite ca fiinţele să transmită informaţii de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Cei care au descoperit că telepatia se află printre fenomenele paranormalului erau adepţii mesmerismului (teoria magnetismului animal). Aceştia au observat că unele persoane cu capacităţi magnetice pot citi gânduri şi pot executa comenzi nerostite.

De ce să nu băgăm în seamă astfel de fenomene? Pentru că ele se manifestă fără ştirea noastră, aproape în fiecare zi? Se spune că ne aflăm într-un raport telepatic constant cu ceilalţi locuitori ai pământului şi ca suportăm numeroase proiecţii psihice, infinite iradieri telepatice, care ne parvin din toate părţile. Orice element din Univers, viu sau amorf, este un emiţător, adică un iradiant şi în acelaşi timp, un receptor, adică un iradiat. Cercetătorii psihologici şi neuropsihiatri au început să lărgească sensul şi definiţia telepatiei: ''"telepatia reprezintă comunicarea impresiilor de orice formă, de la o minte la alta, independent de canalele "simţurilo". Ei susţin că telepatia dintre două persoane aflate în aceeaşi cameră este la fel cu telepatia care are loc între două persoane aflate la capetele opuse ale lumii.

D.p.d.v. spiritual duhurile care ţin cărămizile din care este construită zidirea sunt într-o continuă comunicare iar unele fiinţe au reuşit să trişeze şi să exploateze aceste posibilităţi. Astfel dacă un om are percepţie bună poate simţi şi poate intui problemele cu care se confruntă turma lui de oi, capre, câini ş.a. sau aminalele de lângă casă.

Copii mici până nu învaţă să vorbească sunt foarte sensibili şi expuşi la telepatie şi anume la gândurile adulţilor, ei fiind foarte dornici să cunoască cât mai multe imediat după naştere. Apoi în funcţie de alimentaţie acestă abilitate se pierde sau devine tot mai slabă pe măsură ce copii învaţă a vorbi cu grai viu.

De aceste posibilităţi sunt interesaţi şi vrăjitorii moderni, prorocii, şi prezicătorii care spun oamenilor toată viaţa când merg la ei (de obicei contra cost).

Un exemplu Biblic este cel din Ioan capitolul 4:

17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.”

Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne” I-a zis femeia „văd că eşti proroc”...

[...]

Domnul nostru Isus a fost proroc. A fost inzestrat cu duhul sfant. "pentru ca Dumnezeu nu-i da duhul cu masura" Ioan 3:34 In cazul acesta in spatele prorocilor sta Dumnezeu, fie direct (viu grai, vise, etc), fie indirect (trimitand instiintari profetilor prin ingeri).

Nu m-am referit la "profeţii" ci la fenomenul numit de unii "gândirea comună"şi de alţii "conştiinţa comună", o formă conştientă ori subconştientă de consultare între fiinţele fii.