Arhiva forumului

din moment ce preoţii sunt simpli oameni şi nu pot ierta păcatele, ce rost are să le spunem lor ce am greşit ?

este vorba de o necesitate psihica
(in comunitatile protestante, lipsa preotului a determinat aparitia psihologului)

de la Dumnezeu primeste crestinul iertarea pacatelor, prin pocainta
daca esti ortodox sau catolic, trebuie sa vorbesti apoi cu un preot pentru reintegrare in comunitate

atunci de ce ortodocşii şi catolicii frecventează psihologul, dacă au preoţi ?

putem spune, din necesitate psihică, necazurile noaste, greşelile, păcatele etc. cunoscuţilor nostri sau celor care au avut de suferit din partea noastră, nu unor persoane străine care nu au nici o legătură ...bine, MariaB va spune că preoţii au har iar eu îi voi răspunde că acest har este disponibil pentru toţi creştinii, nu numai pentru pătura clericală, prin Isus, mijlocitorul la Tatăl. Nu avem nevoie de intermediari. Unde apar preoţii în Noul Testament ? Nu există o preoţie a tuturor credincioşilor cum spunea Petru ?

ortodocsi si catoliciii care au preot "frecventeaza" preotul

si nu pentru ca au sau nu har! - ai presupus gresit

dar nici nu ai vrut sa intelegi ce am spus pana acum, urmarind sa iti pastrezi impresiile gresite pe care le ai
reiau:
de la Dumnezeu primeste crestinul iertarea pacatelor, prin pocainta
daca esti ortodox sau catolic, trebuie sa vorbesti apoi cu un preot pentru reintegrare in comunitate
este o necesitate psihica pe care protestantii si-o rezolva la psiholog, iar catolicii si ortodocsii la preot

Eu am un singur preot pe Isus. El este si Mijlocitor si Mesia. Noi restul trebuie sa fim frati...

şi eu la fel...

MariaB, ceea ce tu spui, cu reintegrarea păcătoşilor în comunitatea ortodoxă sau catolică, prin spovedirea la preot şi prin revirimentul moral pe care preoţii îl conferă credincioşilor, nu prea se verifică în viaţa de toate zilele...sper să nu te superi, însă concluzia pe care eu am tras-o despre societatea în care trăim este una destul de tranşantă şi biblică totodată: 1 Ioan 5:19. Societatea umană este astăzi atât de depravată şi violentă încât dacă eşti creştin cu siguranţă eşti luat în derâdere ca să nu spun chiar persecutat sub o formă sau alta.

Preotul sau episcopul te reintegreazä în comunitatea crestinä. De aceea sunt slujiri în Bisericä. «Cärora le veti ierta päcatele, le vor fi iertate; cärora le veti tine, tinute vor fi», poruncä datä de Iisus ucenicilor, dupä ce a suflat Duhul Sfânt asupra lor.


«Unul mijlocitor: omul Iisus Christos» se referä la faptul cä doar Iisus s'a putut pune între om si Dumnezeu si a murit pe cruce pt päcatele oamenilor. Vezi contextul.

În alte sensuri, chiar Pavel spune: «faceti rugäciuni si MIJLOCIRI.»


Fapte 11:30; 14:23; 15:2, 4, 6, 22; tot cap 20.
1 Tim 5:17
Tit 1:5
1 Petru 5:1

Si nu-mi spune cä ar fi vorba de "bätrânii poporului", ca la jizi; cäci acesti preoti erau hirotoniti (Fapte 15; Tit 1:5). Cuvîntul românesc "preot" nu e decât o evolutie naturalä de la latinescul "presbyter", la rîndul lui din grecescul "presbyteros". Dacä ar fi fost vorba de bätrâni pur si simplu, latina ar fi folosit "presbyterus" (decl 2), dar preferä "presbyter" (decl 3), pt aräta cä e vorba de o slujire bisericeascä.


Nu. Aia e ierie, nu preotie. Alegoric, pt cä Christos e arhiereu, toti crestinii sunt ierei.


Stii ce? - Ironic vorbesc. - Dacä tot suntem porci cu totii, hai sä ne botezäm de unii singuri; sä facem "cina Domnului" de unii singuri, fiecare pe noptiera lui. Ce rost mai are sä mergi la bisericä, sä-l asculti pe porcul äla, despre care nu stii cu cine s'a culcat astä-noapte; ai si tu biblie pe noptierä, si stii citi. Hm... Hai sä fim realisti!

Revin la cuvintele lui Augustin. Când Petru boteazä, Christos boteazä. Când Iuda boteazä, tot Christos boteazä. Idem pt celelalte taine.

eu nu am intalnit deradere si persecutii - nici in familie, nici in scoala, nici la serviciu - si sunt si ma recunosc crestina catolica

asa ca, sa nu generalizam!

ferice de tine, MariaB !

ceea ce va doresc si voua!

mulţumim !

Stai linistitä, cä-ti vine rîndul. "Toti cei cei vreau sä träiascä curat în Christos vor fi prigoniti", spune Pavel.

eu va doresc sa va vina voua randul la o acceptare din partea comunitatii asa cum am eu parte

cel puţin în cazul meu...o acceptare din partea comunităţii presupune împărtăşirea modului lor de viaţă (marcat de păcat), ceea ce pentru mine este innaceptabil.

acum inteleg de ce unii crestini spun ca sunt prigoniti pentru credita lor - asa vor sa fie, ca sa demonstreze lui Dumnezeu ca sunt crestini adevarati!
sa inteleg ca, atunci cand critici societatea ca te blameaza, de fapt, te lauzi ca esti blamat?!?

nu e chiar aşa...MariaB, ca să înţelegi exact ce am vrut să spun, la ce m-am referit, ar trebui să fi în pielea mea.

si ca sa intelegi ce am vrut eu sa spun, adaug ca, totusi, comunitatea ne-o alegem cat de cat...

?

Societatea este aceea în care trăieşti, nu ai cum să o schimbi: poţi să îţi schimbi familia, colegii de şcoală/ serviciu, vecinii ?

cati ani ai?

familia o primesti la nastere
prin scoala treci pana la varsta la care sa iti pui astfel de probleme
tot restul este alegerea ta: vecini, colegi de serviciu...

MariaB, pentru tine în viaţă este atât de simplu ...apeşi pe un buton şi gata ! Chiar atât de uşor poţi să îţi schimbi serviciul, domiciliul ? normal, dacă stai în Bucureşti să vezi lucrurile altfel decât nişte prăpădiţi de provinciali ca mine...

Slavä tie, Radule, slavä tie! Iisus Christos si apostolii de-abia ti-ajung la cälcâie.

Uitä-te la päcatele tale mai întâiu, si atunci n'o sä mai vezi päcatele altora...

Waelsh, vrei să acreditezi ideea că prin ceea ce am postat, mi-am erijat o sfinţenie de care nu am parte ? Permite-mi, te rog, să reformulez ideea: eu atâta am avut de remarcat, faptul că, totuşi, faţă de colegii de serviciu, vecini, rude etc., eu nu practic păcatele în care aceştia se bălăcesc (fumat, beţie, curvie, minciună etc.). Faptul că eşti reverend într-o parohie este o binecuvântare - eu trebuie să trăiesc în mijlocul unor oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă cu valorile morale creştine.
În altă ordine de idei, te asigur că nu-mi arog o aură de sfinţenie, nici pe departe şi nu cred că textele postate de mine indică o astfel de concluzie.

adevarul este ca Bucurestiul iti ofera posibilitatea de a te pierde usor printre straini...
in localitatile mici, probabil ca este imposibil!
dar, daca vrei sa dai marturie despre viata ta de crestin, nimic nu trebuie sa iti stea impotriva (oricarui cult ai/ar apartine)

si pe aici sunt multi care se considera napastuiti datorita alegerilor lor religioase, dar, privind mai atent situatia, iti dai seama ca nu este deloc datorita acestor alegeri, ci datorita modului in care sunt ostentativ facute

cu parintii, am locuit intr-o zona "dificila" a Bucurestiului (o margine de Ferentari - daca iti spune ceva), un cartier cu multi delincventi... dar nu m-am amestecat cu ei - a fost alegerea mea!
cunosc si persoane care sunt violent anticatolice, dar nu le ies inainte, nu caut sa-i conving de nimic, ma straduiesc sa le inteleg atitudinea...

păi da, Ferentari, cum să nu ştiu, este cel mai naşpa cartier din Bucureşti. Atunci eşti în asentimentul meu.