Arhiva forumului

Conform teologului ortodox John Meyendorff (d. 1992), „credinţa şi experienţa creştină nu pot fi compatibile în nici un mod cu noţiunea de sola scriptura” şi cu respingerea oricărei autorităţi ecleziastice în afara Scripturii. George Florovsky (d. 1979) considera această plasare a Bibliei inaintea bisericii, care are drept consecinţă interpretarea personală a Bibliei, ca fiind „păcatul reformei.”

Cu siguranţă, ortodocşii cred ca Duhul lui Dumnezeu vorbeşte poporului Său prin tradiţia apostolică. Această tradiţie este exprimată prin Scriptură, pentru a oferi siguranţă, dar şi prin cele şapte consilii ecumenice, iar într-o măsură mai mică şi prin părinţii bisericii, liturghie, legea canonică şi icoane.

Mai mult, contrar lui Calvin, ortodocşii observă că biserica a existat timp de aproximativ 300 de ani înaintea consiliilor ecumenice şi a formării canonului scriptural. Prin faptul că oferă posibilitatea fiecăruia de a interpreta adevărul biblic în mod personal, ideea de sola scriptura apare ca fiind periculoasă. Prin contrast, convertiţii la ortodoxie jură să „accepte şi să înţeleagă Sfânta Scriptură în conformitate cu interpretarea care era şi este dată de Biserica Sfântă Ortodoxă Catolică din Est, Mama noastră.”

Kallistos Ware vede lucrul ästa într'un mod diferit. Totusi sä nu uitäm cä majoritatea scripturilor au fost scrise Bisericilor locale. Biblia s'a näscut în Bisericä, si se tâlcuieste de Bisericä.

Problema e aici: se tâlcuieste de cätre Bisericä; nu însä de cätre ierarhia singurä. Aici e buba. Câtä vreme în Bis Ort si Bis Cat ierarhia tâlcuieste singurä, nu Biserica tâlcuieste...

«Oare toti sunt învätätori? Oare toti sunt fäcätori de minuni?»

As räspunde: nu toti, dar nici ierarhia singurä.