Arhiva forumului

Ideea de theosis sau a “divinizării” ocupă un loc central în ortodoxism. Aforismul senzaţional – atribuit multor părinţi ai bisericii timpurii, inclusiv promotorului trinitarianismului, Athanasius – concluzionează foarte bine această idee: „zéul a devenit om pentru ca oamenii să poată deveni zéi.”

De fapt, theosis se bucură de sprijin scriptural, după cum găsim scris în 2 Petru 1:4: „[zéul] ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti. ... ” În alte cuvinte, Fiul Zeului s-a coborât şi a luat chip de om, pentru ca noi oamenii să putem urca şi să devenim ca Christos. Cadrului legal pentru înţelegerea lucrării lui Christos îi este atribuită o mai mică importanţă, în schimb se pune accentul pe uniunea noastră mistică cu Zeitatea.

Dar ce anume înseamnă „a deveni zéu” ? În primul rând, ortodocşii au repudiat categoric orice urmă de panteism; theosis nu înseamnă că esenţa naturii noastre umane este pierdută. Mai degrabă, theosis vorbeşte despre uniunea mistică, originală şi reală a credinciosului cu zéul, prin care noi devenim din ce în ce mai mult ca şi Christos, trecând de la starea de pierzare la cea de nemurire. Pe masură ce luăm parte la harul Zeului şi trăim vieţi de trezire spirituală, sperăm la „dobândirea asemănării cu zéul, atât de mult cât este cu putinţă omeneşte”, după cum afirma duhovnicul Maximus (the Confessor) (580-662).

Ce credeţi theosis are sau nu sprijin scriptural?

Sf Maxim Märturisitorul spune una, si cred cä putem merge pe urmele lui pânä la un punct. Din conträ, nu sunt de acord cu Grigore Palamas si isihastii.

Cred cä îndumnezeirea omului îsi face unul din efecte cel mai cu seamä în euharistie. A se vedea Ioan 6. Când ne cuminecäm cu vrednicie, Christos vieazä în noi, si noi în el.