Arhiva forumului

Marea majoritate a americanilor atunci când se gândesc la religie, se gândesc la cele trei mari categorii – protestanţi, catolici şi evrei. Dar ortodocşii? Cine sunt ei? Asemenea protestanţilor, ei nu sunt un monolit cu crezuri uniforme. Pe de altă parte, există anumite caracteristici care îi deosebesc de protestanţi şi celelate confesiuni. Care sunt acestea?

Îmi pun si eu aceeasi întrebare: ce caracterizeazä BO? Kallistos Ware si Olivier Clément încearcä sä dea un räspuns, dar nu cred cä existä räspuns precis...

degeaba se bat ortodocşii cu pumnul în piept (la ei în ţară), căci lumea occidentală îi consideră biserici dizidente care s-au separat de Catolicism, având în vedere şi faptul că fiecare biserică ortodoxă este autocefală şi că există 2 ramuri de ortodoxie: pe stil nou (românii, grecii), pe stil vechi (ruşii, sârbii,bulgarii).

cum vă explicaţi faptul că timp de sute de ani, preoţii ortodocşi au tunat şi fulgerat împotriva "schismaticilor din Apus" şi viceversa, iar de puţin timp există un curent de opinie conform căruia cele două biserici tradiţionale sunt surori (mai sunt unii preoţi ortodocşi care îi anatemizează şi acum pe catolici, bazându-se pe canoane mai vechi) ?

Avem de-a face cu mai multe fenomene diferite.

1. Ecumenismul, de cele mai multe ori fals si fätarnic. Ne plac reuniunile, mâncäm cornuri si bem cafea, mai si o rugäciune de 2 minute si 1/2, si ne întoarcem fiecare la värsätura lui.

2. Evanghelia. Fiecare-si face o examinare a constiintei, si vede cä vecinul are dreptate în punctul cutare si cutare. Si atunci apare schimbarea, si frätietatea.

3. Unde nu se fac pasi, este mândrie (orgoliu) si prostie cât încape.

Doar cu punctul 2 sunt de acord.

eu zic că ecumenismul (care până acum nu prea a dat rezultate), are la bază interese politice. Cred mult în unirea pe care Duhul Sfânt o face între credincioşii diferitelor confesiuni, prin botezul în Duhul Sfânt - asta e unirea pe care o face Dumnezeu.

Duhul Sfânt tré sä ne lumineze, iar noi sä ne deschidem mintile, ca sä-l recunoastem pe cel de lângä noi. Sä vedem ce crede, ce gândeste... si sä-l ascultäm, cäci poate ne poate zidi, si si noi sä-l zidim...

Smerenia este ceva ce ortodoxi au din belsug. Ceva ce "sectanti" cum sunt numite alte denominatiuni nu prea au deloc...

Bof. Multi din monahii ortodocsi au smerealä în loc de smerenie.

Cum o altä amicä, ce zicea despre ea tot timpul: "eu, päcätoasa". Dar de altfel, socotea tot ce fäcea pozitiv: "Vai, am postit 3 zile, am citit 3 acatiste, 3 catisme din psaltire..." si "Vai golanii ästia! Ei de ce nu citesc la psaltire?"

Putea spune cä e päcätoasä...

Altii ar spune: "Sunt un päcätos iertat".

Eu nu vb. despre lideri...vb despre cei de jos...sunt multi care sunt smeriti.

nu prea sunt smeriţi, nici cei de jos iar cei de sus, dacă au pretenţia de a fi apelaţi prin "sfinţia ta", "părinte", având titluri precum "preafericitul", "preasfinţitul" etc., asta numai smerenie (umilinţă) nu este...

Biserica Ortodoxa si Catolica are multe puncte in comun cu marcionismul. Pare a fi mai degraba un marcionism mai evoluat, care a acceptat si Vechiul Testament, dar fiind ca marcionitii nu acceptau VT.