Isaia 9:21 Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi amândoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă
În secolul trecut s-au întors rămăşiţele triburilor Manase şi Efraim în Israel unde de peste 2500 de ani nu au mai pus piciorul doar rămăşiţele triburilor Beniamin şi Iuda.
Sfârşitul capitolulului 9 din Isaia arată că Efraim, Manase şi Iuda se vor mânca unii pe alţii adică că vor trece toţi la religia iudaică mozaică modernă.
Isaia 10:16-25
16 De aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor (Iahve Sabaot), va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.
17 Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui într-o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi.
18 Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin.
19 Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi şi un copil le-ar putea scrie numărul.
20 În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul (Iahve), Sfântul lui Israel.
21 O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.
23 Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul , Dumnezeul oştirilor (Iahve Sabaout), o va aduce la îndeplinire în toată ţara.
24 Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.
25 Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.”
Apoi în capitolul 10 se vorbeşte pârjol care poate corespunde cu grindina amestecată cu foc din Apocalipsa 8:7 respectiv Apocalipsa 16:21, deoarece evenimentele în Apocalipsa nu sunt în ordine cronologică ci sunt relatate cel puţin de două ori din puncte de vedere diferite.
La versetul 20 se arată că rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din seminţiile lui Iacov (probabil se referă la triburile care încă nu s-au întors cum sunt cei din Afganistan) nu se vor mai spijini pe Asirieni, adică în locurile respective acuma stăiesc islamiştii extremişti şi probabil se referă la ei ca urmaşi ai Asirienilor, triburile care se consideră poporul lui Moise şi urmaşii lui Solomon spijinându-se pe ei în prezent. Apoi se zice că vor avea încredere în Sfântul lui Israel (Mântuitorul) şi în versetul 21 că o rămăşită din ei se vor întoarce la Dumnezeu.
În prima parte din Isaia capitolul 11 se vorbeşte despre Evanghelie, despre naşterea Domnului Isus, şi apoi arată Împărăţia din Mileniu, de după Aramaghedon.
Isaia 11:10 În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa Lui.
În versetul 11 profetul se întoarce la ordinea cronologică şi descrie perioada de har, numită în Biblie şi "Ziua Mântuirii", când neamurile se întorc la Dumnezeu şi dau slavă Domnului Isus care este în locuinţa Lui din cer.
Isaia 11:11 În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat şi în ostroavele mării.
Mai departe se vorbeşte din nou despre răscumpărarea israeliţilor risipiţi în tările Pământului şi dincolo de ocean.
Apoi în Isaia capitolul 12 se vorbeşte iar despre Ziua Mântuirii:
Isaia 12:1-6
Şi, în ziua aceea, vei zice: Îţi voi mulţumi, Doamne (Iahve)! Pentru că, deşi Te-ai mâniat pe mine, mânia Ta a trecut şi m-ai mângâiat.
Iată, Dumnezeu este salvarea mea; voi avea încredere şi nu mă voi teme, pentru că Domnul Dumnezeu (Iah Iahve) este tăria mea şi cântarea mea şi El a devenitc salvarea (eliberarea) mea.
De aceea veţi scoate cu veselie apă din izvoarele mântuirii.
Şi, în ziua aceea, veţi zice: Mulţumiţi Domnului (lui Iahve), chemaţi Numele Lui, faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui, daţi de ştire că Numele Său este înălţat.
Cântaţi psalmi Domnului (lui Iahve), pentru că a făcut lucrări măreţe. Să ştie aceasta tot Pământul!
Strigă şi chiuie, locuitoare a Sionului, pentru că mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.
La versetul 4 şi în tot capitolul se vorbeşte despre o cântare nouă care poate corepunde cu Apocalipsa 14:3.
În Apocalipsa după grindina amestecată cu foc urmeză prorocie împotriva Babilonului Modern (Babilonia) iar apoi se arată Căderea Babilonului. La fel şi în Isaia capitolul 13.
Asemănarea cu Apocalipsa 8:11-12; Apocalipsa 18:21-23; Matei 24:29; Marcu 13:24; Luca 21:25-26; este mai mare începând cu versetul 9:
Isaia 13:9-14
9 Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el.
10 Căci stelele cerurilor şi Orionul nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina.
11 Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori.
12 Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir.
13 Pentru aceasta voi clătina cerurile (văzduhurile) şi pământul se va zgudui din temelia lui, de mânia Domnului oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse.
14 Atunci, ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui.
Este interesant versetul 14, dacă până acum Isaia a profeţit despre rămăşiţa de Israeliţi, aici vorbeşte despre cei dintre neamuri. Când l-am citit m-am gândit la românii care sunt plecaţi în Statele Unite şi în ţările Vestice la muncă, mai ales la pocăiţii care au plecat în America, oare vor apuca ei să fugă fiecare în ţara lui ?
