Arhiva forumului

Ca să urmărim şi să înţelegem exact intenţia a ceea ce autorul fiecărei cărţi a NT a vrut să scrie este foarte important să ştim care a fost limba maternă a fiecărui autor. Este mai puţin important în ce limbă s-a străduit să scrie mai ales dacă modul lui de gândire din limba maternă era incompatibil cu limba în care a scris.

De exemplu dacă el vorbea mai mult aramaică şi s-a străduit să scrie în greacă în momentul în care textul a fost tradus în aramaică a primit înţelesul care textul respectiv trebuia să aibă.


P.S. Am adăugat cartea din prima postare versiunea 2008 întreagă la download.

innoire,

Ai scris undeva (can't find the topic) că cărţile ebraice şi greceşti au fost traduse în întregime în anul 200 în Arameică Siriacă şi defapt atunci s-a format astfel limba Siriacă modernă, este extraordinar dacă Peshita a fost tradusă din greacă pentru că atunci însemnă că MarYah din citatele din scripturile ebraice au apărut în greacă într-o formă diferită de Kyrios.

Acum mi s-a aprins beculeţul

Sursa mea a spus ca in jurul anului 200.
Sunt semne ca asa ar fi fost.
Pana acum acest aspect il confirma si Shem Tob, Talmud Shabbat si Biblia detinuta de Patriarhul Nestorie.

-----Inline Attachment Follows-----

La pagina 180 a cărţii The Gospel of Matthew According to a Primitive Hebrew Text (Evanghelia după Matei conform unui text ebraic primitiv), scrisă de George Howard (Mercer Press, 1987), autorul spune următoarele:
„Totalitatea dovezilor presupune un text ebraic al cărţii Matei, care a existat din vechime şi a fost folosit de evrei cu scopul polemizării împotriva creştinilor. De-a lungul secolelor în care a fost folosit, textul a suferit un proces de evoluţie cuprinzând modificări stilistice şi schimbări menite de a aduce textul într-o armonie mai bună cu textul canonic folosit de creştini. Se presupune că scopul acestor schimbări din urmă a fost facilitarea discuţiilor şi a dezbaterilor."
Aşadar, deşi copiile existente ale manuscrisului Shem-Tob datează din secolul al XIII-lea, ele sunt copii ale manuscriselor redactate mult mai devreme.
Howard mai spune:
„Redarea Numelui Divin [ca H- pentru „HaShem"] într-un document creştin citat de un polemist iudeu este remarcabilă. Dacă aceasta ar fi o traducere în ebraică a unui document creştin scris în greacă sau latină, ne-am putea aştepta să găsim Adonai în text, nu un simbol al numelui divin inefabil YHWH. . . . Dovezile sugerează cu tărie că Shem-Tob a primit evanghelia după Matei cu Numele Divin deja existent în text şi probabil că l-a păstrat mai degrabă, decât să-şi rişte vinovăţia eliminării lui." — paginile 201, 202.
Totuşi, i-ai putea reaminti prietenului tău penticostal că numele lui Dumnezeu apare de patru ori în cartea biblică Revelaţia, în expresia Hallelu-Yah care nu înseamnă, după cum crede el probabil, „Lăudaţi-l pe Domnul", ci „Lăudaţi-l pe Iah", unde Iah este forma scurtă, poetică a numelui Iehova.
Este puţin probabil ca „Aleluia" să fi apărut în Revelaţia dacă creştinii ar fi renunţat la folosirea numelui lui Dumnezeu în acel timp.
Fratele tău,
Solomon

Ce e cu prietenul penticostal? Se referă la mine?

NUUUUUUUUUUUUUUU!!!
E vorba de unul din USA care a fost "martor" dar a trecut la penticostali.
Acum el contesta foarte mult pe "martori" si folosirea numelui divin.
E simplu sa cazi dintr-o extrema in alta. Cand aratam cu degetul sa nu uitam ca trei degete arata inapoi spre noi. Plus ca cu ce judecata vom judeca cu asa judecata vom fi si noi judecati. Deci daca eu sar sus si tare si dau cu "martorii' de pamant in toate felurile, dar in acelasi timp inchid ochii la greselile religiei, cultului sau adunarii mele, care sunt poate la fel de mari, nu sunt un ipocrit???
Dumnezeu imi spune sa fiu impartial. Nu voi iesi de la un cult gresit numai ca sa intru intr-un alt cult la fel de gresit. Atunci ce am facut?

E, ok.