Arhiva forumului

Textele Aramaice ale Sfintelor Scripturi au fost introduse în Europa în secolul 18 e.n. de un scrib Libanez numit Assemani, un Maronit (o sectă în uniune cu Biserica Romano Catholică). În acea vreme singurele copii disponibile ale textelor Peshitta Aramaică în Liban, Syria şi Palestina au fost noile copii ale sectei Monophysite şi traducerile din Greacă în Aramaică pentru Jacobiţi, care sau alăturat Bisericii Monophysite. Aceste comparative noi copii au fost scrise pe hârtie în Jacobită modernă folosind caractere cu vocale nu în antica originală cu caractele Estrangela.

Assemani a collectat comparativele noi manuscrise ale Peshitta, scrise cu noile caractere Jacobite pentru Biblioteca din Vatican. (Vezi Articolul despre Assemani în Encyclopedia Catholică). Encyclopedia afirmă că Assemani a introdus în Europa Siriana Vestică, sau Jacobita, ca sistem de scriere şi nu, ca şi cum ar fi fost mult mai original şi correct, Eastica , de ex., antica cu caractere Estrangela.

Realele, antice, originale şi autoritative manuscrise ale textului Peshitta ale Sfintei Biblii au fost descoperite mai târziu în Valea Eufratului şi Iran printre vechii Creştini. Un manuscris datând din 464 e.n. conţinând cinci cărţi ai lui Moise a fost procurat de Muzeul Britanic. Acesta este cel mai vechi manuscris datat. O complectă copie a întregii Biblii scrisă în timpuriul secol 5 a fost cumpărat de Cardinalul Ambrosius.

Aceste manuscrise ale vechiului text Peshitta ale Bisericii de Est sunt scrise pe piele de oaie în antice caractere Estrangela fără vocale. Acesta este cel mai vechi alfabel cunoscut în limbile Semitice, conţine douăzeci-şi-două caractere unde orice poate fi exprimat fără îndoială şi fără neînţelegere.

Acet script/dialect fără vocale, Estrangela, a fost folosit cu multe secole înainte de era Creştină. Apparent, acesta a precedat/supravieţuit atât scrierea cuneiformă cât şi sistemul de scriere cu semne/hieroglife. Aceta este vechiul script folosit de Evrei pentru a scrie o porţiune din Porunci pe mâneci, pe hainele lor, pe grinzile uşilor lor şi pe pietrele memoriale. Aceste caractere puteau fi citite uşor de oameni.