BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

- Exod 15:26  Sfânta Scriptură 1874

Isaia 33:24 Biblia Cornilescu revizuită. 

Cine nu a fost niciodată bolnav? Cine nu a gustat niciodată cupa durerii şi a suferinţei? Cine nu sa frământat pentru a găsi soluţia vindecătoare la boala lui? Chiar cei ce sunt creştini au trecut prin boală şi vor mai trece, însă cunoscând corect cauzele bolilor, precum şi căile de vindecare, precum şi voia lui Dumnezeu vis a vis de boală, ba chiar latura pozitivă a suferinţei vom putea să fim suficienţi de înarmaţi să putem spune împreună cu Pavel ,,că toate lucrurile (deci chiar şi bolile) lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Dar pentru a ajunge la această încredinţare care ne poate da odihnă în suferinţă, mai întâi să analizăm următoarele idei principale:

• Care sunt cauzele bolilor?
• Bolile şi vindecarea în Biblie.
• Tipuri şi metode de vindecare.
• Învăţături eronate cu privire la vindecări.
• Vindecări complete în Regatul lui Dumnezeu?
• Ce poţi face când eşti bolnav?

Este normal ca înainte de a vorbi de vindecări, mai întâi să vorbim puţin de boli şi de cauzele lor. În primul rând trebuie spus că boala este un efect al păcatului introdus în lume de Adam şi Eva (Romani 5:12; Matei 9:1-5), dar boala poate fi şi o consecinţă a păcatului făptuit de noi, deci nu numai a imperfecţiunii sau a păcatului moştenit, căci neascultarea de legea lui Dumnezeu are şi efecte fizice dezastruoase (Galateni 6:8).

• Cauzele naturale: sunt cele organice, cele genetice, sau ca urmare a infecţiei cu un virus, consumării unor alimente toxice sau alterate, cele venite în urma unui accident, prin călcarea unor legi naturale, etc.

• Cauzele spirituale: a)Exterioare: sunt atacuri şi influenţe din partea unor fiinţe spirituale fie rele ca demonii (Luca 4:40,41; 13:11-16), fie bune ca Dumnezeu, îngeri fideli, însă în general Dumnezeu nu cauzează boala ci o permite, totuşi uneori din cauza neascultării El a pedepsit uneori cu diferite boli pe oameni (Exod 9:8-10; Deuteronom 28:35; 1Corinteni 11:29,30; Apocalipsa 2:20-23).

• Cauze combinate: sunt bolile ce provin din influenţa negativă spirituală combinată cu probleme organice, adică bolile ce provin dintr-o proastă relaţie cu Dumnezeu şi neascultarea de legile acestuia, dintr-o viaţă dezechilibrată ce ne slăbeşte în spirit şi ne face vulnerabili la atacurile demonilor, sau la atacurile bacteriilor, viruşilor, etc. (Proverbe 14:30; 1Samuel 16:14,15; 2Împăraţi 5:26,27).

Astfel păcatul, atât cel originar (înclinaţia de a păcătui moştenită), cât şi cele făptuite de noi în prezent sunt cauza tuturor bolilor (compară cu Isaia 33:24), iar ascultarea de Dumnezeu ca efect a credinţei în jertfa lui Isus Cristos este baza pentru vindecare, tămăduire şi iertare, dar să vedem în continuare mai multe despre vindecările divine.

În starea sa edenică, paradiziacă, omul avea sănătate deplină căci exista armonie deplină între trup şi spirit. Era acel echilibru cum îl sintetizau anticii ,,mens sana in corpore sano”.

Sacro-terapia este pentru cei care cred în vindecare prin puterea lui Dumnezeu, vindecarea prin credinţă, vindecarea prin puterea sfinţeniei, a rugăciunii, a lucrării Duhului Sfânt, existenta ei este de la începuturile omenirii.

Puterea acestei lucrări de vindecare vine de la faptul ca la baza materiei stă spiritul (Evrei 11:3), iar spiritul este cel care dă viaţă, trupul fiind neputincios (Ioan 6:63). Astfel sănătatea este indisolubil legata de buna condiţie a spiritului, iar boala poate atinge fie întreaga fiinţă umană (trup şi spirit), fie: doar trupul; sau doar spiritul.

Trupul poate sluji spiritului prin post, prin rugăciune, prin înfrânare, prin diferite fapte bune şi armonie interioară ceea ce aduce o bună sănătate trupului.

Vindecarea în Biblie nu se referă numai la tămăduirea de bolile fizice ale oamenilor, ci Biblia foloseşte cuvântul <vindecare> referindu-se la vindecarea sau purificarea (regenerarea) unui teren agricol, a unor ape şi izvoare rele sau poluate (Ezechiel 47:8,9; 2Împăraţi 2:19-22; 2Cronici 7:14);  a unei case cu pete de lepră, (Levetic 14:48); a unui popor ca stare de spirit (Ieremia 8:15; 14:19); etc.

Muţenia (Ezechiel 33:22; vezi şi Luca 1:22); apoplexia (1Samuel 25:37,38; posibil şi 2Samuel 6:7; Fapte 5:5-10); uscarea şi afectarea unor organe a corpului probabil ca rezultat a unei boli venerice (Geneza 29:17; Zaharia 11:17); anumite tipuri de cancer (2Împăraţi 20:1; 2Cronici 21:18,19); dizenteria sau putrezirea măruntaielor (2Cronici 21:15-19; vezi şi Fapte 28:8); epilepsia (Marcu 9:17-29); febra (Levetic 26:16; Deuteronomul 28:22; Luca 4:38; Ioan 4:46-54); bube sub formă de băşici, furunculii (Exod 9:9; Iov 2:7; 2Împăraţi 20:7); gangrenă (Deuteronom 28:22; 2Timotei 2:17); boală cu dureri la picioare, probabil gută (2Cronici 16:12,13); ascită sau hidropizie (Luca 14:1-4); insolaţie (2Împăraţi 4:18-20); lepră (Levetic 13,14; 2Împăraţi 7:3-10); malformaţiile atât la oameni cât şi la animale (Levetic 21:16-24; Exod 12:5); orbirea, fie orbirea progresivă cauzată de bătrâneţe (Geneza 27:1; 48:10; 1Samuel 4:15; Ecleziast 12:3), fie orbirea bruscă (Geneza 19:11; Fapte 9:8; 13:6-11; 2Împăraţi 6:18), sau orbirea cronică (Ioan 9:1-41); paralizia (Marcu 2:1-12; Fapte 8:7; 9:33,34); plăgile sau urgiile lui Dumnezeu sub forma unor epidemii care cazau repede moartea, în unele cazuri ciumă (Numeri 11:33; 14:37; 16:46,47; Exod 9:15; 2Samuel 24:15); crize cardiace (Geneza 45:26; 1Samuel 4:18); şchiopătarea, fie când un picior este mai scurt ca altul, fie când un picior este ciung (Matei 15:30,31; Fapte 3:2-11; Isaia 35:6); infecţie la plămânii, tuberculoză (Deuteronom 28:22); tulburări endocrine, rezultând pitici (Levetic 21:20), sau uriaşi (1Samuel 17:4); tulburări menstruale (Levetic 15:25; Luca 8:43-48); tulburări mintale şi nervoase (1Samuel 16:14-23; Daniel 4:33); infecţii ale pielii (Levetic 21:20); boli parazitare, viermi (Isaia 14:11; 51:8; Fapte 12:23); plăgi deschise (2 Împăraţi 8:29; 2 Cronici 22:6); slăbiciune, leşin (Daniel 8:27); scăderea tensiunii arteriale (1Împăraţi 1:1), etc.

În limba greacă în care a fost scris Noul Testament pentru diferitele tipuri de boli se foloseşte cuvinte diferite, ca de pildă: ,,nosos” sau ,,nosema” pentru boli în general (,,orice boală” - Matei 4:23,24; Ioan 5:4), în înţeles actual se referă la un agent (bacterii, viruşi) care provoacă o boală; un alt cuvânt este, ,,malakia” care se referă la vreo infirmitate, neputinţă sau boală lungă, cronică sau de bătrâneţe (,,orice neputinţă” - Matei 4:23; 9:35); un alt cuvânt folosit este ,,astheneia” (Ioan 5:5), şi apare des şi în Septuaginta şi înseamnă lipsă de putere, slăbiciune, epuizare, (de aici în ziua de astăzi boala cunoscută sub numele de ,,astenie”), dar apare şi când este vorba de atacuri demonice care duc la anumite neputinţe în corp ale oamenilor (Luca 13:11,12). Un alt cuvânt este ,,kamno” (Iacov 5:15) care se referă la a fi fără chef, fără dispoziţie, oboseală, epuizare psihică, şi se referă la ceea ce numim noi astăzi: tulburări psihice, boli sufleteşti, depresii.  

De pildă, bolile sau tulburarea inimii din dragoste ca în cazul tinerei din Cântarea Cântărilor care era bolnavă de dragoste pentru iubitul ei (Cântarea cântărilor 2:5; 5:8); sau ca în cazul lui Amnon care era chinuit de pasiune pentru soră-sa Tamar (2 Samuel 13:2). Sau din cauza întristării inimii ca Neemia (Neemia 2:2); sau ca David şi Ieremia care erau copleşiţi de apăsare şi întristare (Psalmul 38:6; 69:20; Plângeri 1:22), despre boli sufleteşti se vorbeşte şi în Isaia 1:5; 10:18. Sau în Noul Testament Pavel a fost de multe ori apăsat şi întristat, cât şi Epafrodit şi alţi discipoli (2Corinteni 1:8; Filipeni 2:26).

Cuvântul lui Dumnezeu face referire şi la bolile spirituale (Luca 4:18; Efeseni 2:1; 4:17-19; 1Timotei 6:5; Tit 1:10-16;), care vin din cauza păcatului şi neascultării sau a unei proaste relaţii cu Dumnezeu (Evrei 12:13; Apocalipsa 3:18). Astfel toţii oamenii au nevoie de vindecare spirituală ,,Căci toţi au păcătuit, şi Sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23).

Chiar din acele timpuri oameni au căutat tot felul de leacuri, remedii şi tratamente pentru boli, astfel găsim următoarele relatări despre medicina şi medici de atunci.

În vremurile biblice, medicamentele erau extrase din minerale, substanţe animale, substanţe vegetale, din vin, undelemn, etc. Astfel Biblia vorbeşte de balsamul din Galaad care se pare că era o excreţie aromatică a unui arbore sau a unei forme de tămâie ca un remediu pentru răni (Ieremia 8:22), de asemenea se mai foloseau la răni ungerea cu undelemn şi vin (Luca 10:34). În plus, se ştia că vinul amestecat cu smirnă uşurează durerea (Marcu 15:23), un anumit tip de alifie aduce vindecare la ochi (Apocalipsa 3:18). În Geneza 30:14 se vorbeşte de o plantă despre care se credea că are proprietatea de a vindeca pe femei de sterilitate, iar în Geneza 50:2, Biblia descrie doctori ce se ocupau cu îmbălsămatul cadavrelor, căci chiar şi în aceea vreme erau medici profesionişti care îşi practicau meseria ca şi medicii din timpul lui Iosif, sau al lui Asa care era bolnav de picioare (2 Cronici 16:12), sau ca medicii ce au încercat să o vindece pe femeia cu scurgere (Luca 8:43).

Chiar şi preoţii din linia lui Aron aveau unele însărcinări pe linie medicală, astfel cartea Levetic descrie 7 forme de purificare rituală care aveau şi o implicaţie medicală. Aceste forme de curăţire se ocupau cu: urmările naşterii (Levetic 12); cu infecţiile pielii, adică lepra la oameni, râia şi arsurile de pe piele (Levetic 13,14); cu bolile venerice (Levetic 15:12-15); cu activitatea sexuală a bărbatului (Levetic 15:16-18); cu raporturile sexuale (Levetic 15:18); cu menstruaţia (Levetic 15:19-30); şi cu cadavrele (Levetic 21:1-3).

Dar oamenii căutau şi printr-un mod supranatural tămăduirea, ca acei bolnavi ce aşteptau vindecarea lângă scăldătoarea Betesada (Ioan 5:1-7), pentru a fi vindecaţi în mod miraculos. Şi într-adevăr Dumnezeu uneori a intervenit miraculos, dar înainte de a trece în revistă vindecările miraculoase din Vechiul şi Noul Testament, înainte să prezentăm pe scurt bazele pentru vindecarea divină. 

nostru, Cel care vindecă, Cel care pansează, Cel care dă viaţă şi învie, El nu se schimbă şi de aceia oricând El poate aduce tămăduire (Iacov 1:17). În Biblie găsim următoarele declaraţii despre Dumnezeu, pe care-l putem numi Dumnezeul vindecărilor:

Exod 15:26:  ,,El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu Sunt Domnul, care te vindecă.”

Deuteronom 32:39:  ,,…Eu dau viaţă…Eu tămăduiesc…”

Iov 5:18:  ,,El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.”

Psalmi 103:3:  ,,El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale”

Ieremia 30:17:  ,,Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul.”

Ieremia 33:6:  ,,Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie.”

Osea 6:1:  „Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.” (vezi şi Osea 11:3;14:4; Isaia 19:22; 57:18,19).

2. Slujba lui Cristos: Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu din totdeauna de după căderea omului în păcat a avut slujba şi rolul de a vindeca, ocroti şi tămădui. Despre slujba aceasta se vorbeşte mai mult în Noul Testament, unde Isus Cristos apare ca: a) Ca om, şi observaţi următoarele descrieri ale slujbei sale de vindecare ca om împuternicit de Dumnezeu:

Luca 4:18: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi”

Fapte 10:38: ,, Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.” Toată această slujbă nu a fost decât prefigurare a ceea ce va face El în Regatul lui Dumnezeu când nu numai bolnavii din Palestina se vor vindeca şi toţi bolnavii din întreaga lume şi se vor tămădui pentru totdeauna, toate aceste lucruri sunt posibile datorită jertfei sale care este fundamentul pentru o vindecare şi eliberare completă.

b) Ca spirit după înviere şi după înălţarea la cer când a primit toată autoritatea în cer şi pe pământ (Matei 28:18). El îşi continuă slujba în cer unde mijloceşte pentru noi şi slujeşte ca Mare preot în această slujbă aducând iertarea şi vindecarea noastră (Fapte 9:34; Evrei 4:14-16; 7:25-28).

Isaia 53:4,5: ,,Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi.”

Matei 8:16,17: ,,Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Observaţi că datorită jertfei Sale a primit El autoritatea de a vindeca, căci El a dorit să vină pe pământ şi să ia suferinţele şi bolile noastre asupra Lui, de aceea Tatăl i-a dat toată autoritatea, cât şi o putere nelimitată de a vindeca căci toţi bolnavii care au intrat în legătură cu Isus au fost vindecaţi (Matei 4:23). Deci dacă putem crede că Isus ne poate ierta toate păcatele şi nelegiuirile noastre, deoarece Cuvântul ne spune că a fost zdrobit pentru fărădelegile noastre, de ce ne este greu să credem cuvântul care spune: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” ? El a putut ierta păcatele pentru că sa jertfit pentru noi, tot aşa El poate vindeca toate bolile tot din acelaşi motiv. Observaţi ce spune Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu: “a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia” şi anume: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Te vezi şi pe tine cuprins aici în expresia: “bolile noastre”? Deci baza pentru vindecare este aceiaşi ca şi cea pentru iertare, iar dacă la capitolul iertării tu nu spui: nu are rost să cer iertare căci Dumnezeu oricum nu mă iartă, tot aşa nu ar trebui să spui dacă eşti copil al lui Dumnezeu răscumpărat: nu are rost să cer vindecare căci Dumnezeu oricum nu mă vindecă, ca să fi consecvent. Dacă crezi că totdeauna Dumnezeu este dispus să te ierte atunci trebuie să crezi că Dumnezeu este dispus totdeauna să vindece, asta nu înseamnă însă cum vrem noi şi când vrem noi însă El că părinte iubitor este gata oricând să repare să vindece.

1Petru 2:24: ,,El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” Observăm din acest text că vindecarea prin sângele Mielului nu aduce numai o vindecare fizică şi în momentul când ne întoarcem la El ne vindecă şi sufletul (vezi v.25).

4. cuvântul lui dumnezeu: este cea de a patra premisă sau temelie care ne asigură că vindecarea este posibilă, atât prin declaraţii directe cât şi prin zeci de cazuri de vindecări relatate în Scripturi pe care le vom analiza în continuare, nu înainte de a declara răspicat următoarele: credinţa noastră nu poate întrece cunoştinţa noastră din Cuvântul revelat a lui Dumnezeu. Dacă vrei să fi vindecat în primul rând trebuie să şti ce învaţă Biblia despre vindecare, căci până nu cunoaştem voia lui Dumnezeu în această direcţie credinţa noastră nu poate avea o bază solidă, credinţa vine prin Cuvânt (Romani 10:17). Până nu eşti convins pe baza Cuvântului că Dumnezeu vrea să te vindece eşti ca o persoană ce încearcă să secere unde n-a semănat.

În zilele noastre mulţi oameni sunt bolnavi deoarece au omis sau ignorat anumite părţi din Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi oameni nu dobândesc sănătate deoarece nu au auzit vestea bună că Dumnezeu îţi vindecă toate bolile sau nu cred acest Cuvânt (Psalmul 103:3). Bolile sunt semnul blestemului şi ale neascultării (Deut. 28:27), iar sănătatea este semnul binecuvântării şi ascultării de Dumnezeu.

În Vechiul Testament găsim mai întâi în istoria poporului lui Israel mâna divină în tămăduire dar aceste vindecări erau rare şi se realizau prin lucrarea Duhului Sfânt în general fără mijlocire umană, astfel nu putem să vorbim în mod categoric de un dar al vindecărilor exercitat prin oameni în Vechiul Testament, cu toate că profeţii prin rugăciunile lor au adus vindecări divine, dar acestea sau produs mai degrabă prin credinţa lor exprimată în rugăciune decât ca rezultat al folosirii darurilor de vindecare.

• Vindecarea sterilităţii Sarei (Geneza 15:2-5; 18:11-14).
• Vindecarea sterilităţii soţiei şi roabelor lui Abimelec (Geneza 20:17).
• Vindecarea sterilităţii Rahelei (Geneza 30:22).
• Lepra pe mâna lui Moise, şi vindecarea ei în mod miraculos ca semn pentru Faraon (Geneza 4:6,7).
• Vindecarea de lepra a lui Miriam prin mijlocirea lui Moise (Numeri 12:1-15).
• Vindecarea Israeliţilor de muşcătura şerpilor (Numeri 21:8,9).
• Vindecarea sirienilor de orbire (2Împăraţi 6:20).
• Vindecarea lui Ezechiel de muţenie (Ezechiel 3:26,27).
• Vindecarea lui Ezechia (Isaia 38:1-5; 2Împăraţi 20:1-8).
• Vindecarea sterilităţii soţiei lui Manoah (Judecători 13:2-25).
• Vindecarea lui Naaman de lepră (2Împăraţi 5:10-14).

Dumnezeu a făcut mult mai multe vindecări în perioada Noului Testament, cele mai multe dintre ele prin Isus Cristos care a avut darul vindecărilor, cât şi prin alţi discipoli ai lui care au vindecat mulţi oameni folosind puterea lui Dumnezeu. În Scripturile greceşti creştine ne sunt prezentate următoarele vindecări, pe care le vom împărţi în patru categorii: 1. Vindecări făcute de Dumnezeu sau de Isus Cel glorificat în mod direct; 2. Vindecări efectuate de Domnul Isus ca om; 3. Vindecări efectuate de discipolii Domnului; 4. Vindecări prin credinţă.

• Vindecarea de muţenie a lui Zaharia, tata lui Ioan Botezătorul (Luca 1:20,64).
• Vindecarea lui Epafrodit (Filipeni 2:26,27).
• Vindecarea lui Enea (Fapte 9:34).

• Vindecarea unui lepros (Matei 8:1-4; Marcu 1:40-45; Luca 5:12-16).
• Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc, care a fost bolnav de friguri (Ioan 4:46-54).
• Vindecarea soacrei lui Petru (Matei 8:14-17; Marcu 1:29-31; Luca 4:38,39).
• Vindecarea slăbănogului în Ierusalim (Ioan 5:5-9).
• Vindecarea unui paralitic în Capernaum (Matei 9:1-7; Marcu 2:1-12; Luca 5:17-26).
• Vindecarea unui demonizat în Sinagoga din Capernaum (Marcu 1:21-28).
• Vindecarea celui cu mâna uscată (Matei 12:9-14; Marcu 3:1-5; Luca 6:6-11).
• Vindecarea robului sutaşului (Matei 8:5-13; Luca 7:1-10).
• Vindecare prin scoaterea unui demon care producea orbirea şi muţenie (Matei 12:22; Luca 11:14).
• Vindecare prin scoaterea unor demoni în ţinutul Gadarenilor (Matei 8:28-32; Marcu 5:1-13; Luca 8:26-35).
• Vindecarea femeii cu hemoragie (Luca 8:43-48; Matei 9:20-22; Marcu 5:25-34).
• Vindecarea celor doi orbi (Matei 9:27-31).
• Vindecarea unui mut prin expulzarea demonului de muţenie (Matei 9:32-34).
• Vindecarea fiicei femeii canaanience (Matei 15:21-28; Marcu 7:24-30).
• Vindecarea unui surdo-mut (Marcu 7:31-37).
• Vindecarea unui orb (Marcu 8:22-26).
• Vindecarea copilului epileptic şi demonizat (Marcu 9:14-29; Luca 9:37-45; Matei 17:15-20).
• Vindecarea orbului din naştere (Ioan 9).
• Vindecarea unei femei gârbove (Luca 13:10-17).
• Vindecarea unui bolnav de ascită (Luca 14:1-6).
• Vindecarea celor 10 leproşi (Luca 17:11-19).
• Vindecarea urechii lui Malahus celui care Petru i-a tăiat urechea (Luca 22:51).  
• Vindecarea celor doi orbi aproape de Ierihon (Luca 18:35-43; Matei 20:29-34; Marcu 10:46-52).
• Vindecarea femeilor posedate de demoni, printre care şi Maria Magdalena din care ieşiseră 7 demoni (Luca 8:2).  

• Matei 4:24 - Isus vindecă pe toţi cei ce au venit la El cu felurite boli, chiar demonizaţi, epileptici şi paralitici.
• Matei 8:16 - vindecarea unor bolnavi şi demonizaţi.
• Matei 9:35 -  Isus străbătea toate cetăţile şi satele, vindecând orice fel de boală şi neputinţă care era în popor.
• Matei 12:15 - Isus vindecă toţi bolnavii, mulţimi mari.
• Matei 14:14 - Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o mare mulţime şi a vindecat pe cei bolnavi.
• Matei 14:36; Marcu 6:56 - Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de haina Lui, şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.
• Matei 15:30 - Mulţimile au adus: şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi i-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit.
• Matei 19:2 - După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
• Matei 21:14 - Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
• Marcu 1:34 - El a vindecat pe mulţi cu diferite boli şi a scos mulţi draci.
• Marcu 3:10 - El vindeca pe mulţi şi toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
• Marcu 6:5 - Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat.
• Luca 4:40 - Isus vindecă pe oameni cu diferite boli prin punerea mâinilor.
• Luca 5:15 - Oamenii vin cu grămada la Isus să fie vindecaţi. 
• Luca 6:17-19 - Sunt vindecaţi mulţimi de bolnavi din Iudeea, din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi de El, tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
• Luca 9:11 - Isus vindecă pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
• Luca 7:21   Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.

• Matei 10:1 - Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să vindece orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
• Marcu 3:15 - Apostolii au putere să scoată demoni şi să vindece.
• Marcu 6:13  - Ei scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.
• Luca 10:1,17-19 - Scoaterea demonilor făcută de cei 70 de discipoli.
• Fapte 2:43 - Semne şi minuni deci şi vindecări prin apostoli.
• Fapte 6:8 – Facerea de semne şi minuni deci şi vindecări de către Ştefan.
• Luca 9:1,2,6 - Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii, şi să vindece bolile. Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, făcând pretutindeni vindecări.
• Fapte 3:1-8,16 - Vindecarea ologului din naştere la poarta frumoasă de către Petru şi Ioan. 
• Fapte 5:12-16  - Vindecarea mulţimilor de bolnavi din Ierusalim şi cetăţile vecine de către apostoli.
• Fapte 8:6,7 - Vindecările şi exorcizările efectuate de Filip întruna din cetăţile Samariei.
• Fapte 16:18 – Expulzarea unui duh de ghicire de către Pavel.
• Fapte 19:11,12 – Vindecarea multor bolnavi şi demonizaţi de către apostolul Pavel. 
• Fapte 28:8 – Vindecarea tatălui lui Publius bolnav de friguri prin rugăciune şi punerea mâinilor lui Pavel.
• Fapte 28:9 – Ceilalţi bolnavi din ostrovul acela au fost vindecaţi.

În Evanghelii găsim de nenumărate ori expresia: ,,credinţa ta te-a mântuit (vindecat, scăpat)” astfel puterea de a vindeca a Domnul Isus care avea darul vindecărilor a fost manifestată şi atrasă ca manifestare miraculoasă de credinţa celui bolnav, aceste vindecări le numim vindecări prin credinţă, dar să le enumerăm în continuare:

• Matei 9:22; Marcu 5:34; Luca 8:48 - (Femeia cu hemoragie) ,,Isus S-a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.
• Marcu 10:52; Luca 18:42 - (Vindecarea orbului Bartimeu) ,,Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus."
• Luca 7:50 - (Vindecarea spirituală şi iertarea de păcate a femeii păcătoase) ,,Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”
• Luca 17:19 - (Vindecarea leprosului) ,,Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”
• Fapte 14:8-10 - Vindecarea unui olog din naştere din Listra care a avut credinţă că va fi vindecat.

Biblia ne arată şi piedicile ce stau în calea vindecărilor divine, şi pe care o să le descriem pe scurt în continuare sunt:

Trăirea în păcat, Nemărturisirea păcatului, şi ne-pocăinţa, căci păcatul nu numai că aduce boli sau le agravează pe cele existente, dar creează şi o barieră în calea intervenţiei vindecătoare a lui Dumnezeu, astfel nu degeaba recunoaşte Psalmistul în Psalmul 32:3-5,10 unde se spune: ,,câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu…De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui." Este normal ca câtă vreme nu ne mărturisim păcatul în faţa lui Dumnezeu cu căinţă, cu dorinţă de îndreptare să nu primim vindecare căci dacă am primi vindecare în curând ne-am îmbolnăvi din nou din cauza practicilor păcătoase pe care le avem (vezi şi Ioan 5:14), însă dacă ne corectăm mărturisindu-ne păcatele Dumnezeu ne va vindeca în primul rând spiritual dându-ne o conştiinţă curată, şi apoi putem fi vindecaţi şi fizic de Dumnezeu dacă acesta nu are loc în mod automat, căci dacă eliminăm sursa bolii adică păcatul, vom elimina şi efectele. De pildă, cineva care sa lăsat de fumat ca urmare a căinţei lui, pe lângă vindecarea spirituală, se poate vindeca şi fizic de astm, tuse, etc.

În unele cazuri este nevoie să ne mărturisim păcatele bătrânilor de adunare pentru ca aceştia să se roage pentru noi şi să ne ungă cu undelemn pentru ca noi să primim vindecare (Iacov 5:14-16). Dumnezeu doreşte ca noi să ne mărturisim păcatele pe care noi singuri fără ajutor nu le putem stârpi din viaţa noastră, pentru ca aceşti fraţi maturi spiritual să ne sprijine cu sfaturile şi rugăciunile lor, însă ei nu ne pot sluji dacă noi nu suntem transparenţi faţă de ei, spunându-le sincer păcatele noastre ascunse, nu cu scopul ca ei să ne ierte, căci Dumnezeu prin Cristos ne iartă, ci cu scopul ca ei să ne poată ajuta spiritual.

O altă barieră în calea vindecării este necredinţa, căci atunci când într-un om este îndoială şi necredinţă puterea lui Dumnezeu nu are pistă de aterizare, adică unde să coboare şi să lucreze (Iacov 1:6-8), ba mai mult acolo nu se prea manifestă nici darul vindecărilor, după cum am mai spus acest dar înfloreşte într-un teren al credinţei, şi de asemenea Dumnezeu nu doreşte să lezeze concepţia sau convingerile unei persoane făcând vindecări miraculoase în viaţa cuiva, sau în vreo biserică care nu mai crede că Dumnezeu poate să mai vindece (compară cu Marcu 6:5,6). Uneori expresia “facă-se voia Ta” denotă ne-cunoştinţă şi necredinţă, căci dacă ştii că voia lui Dumnezeu este să te vindece atunci tu nu mai are rost să spui “facă-se voia Ta” ci vei spune: “Doamne vindecă-mă după cum mi-ai promis”. Isus i-a vindecat pe toţi fără a face diferenţe între cei suferinzi. Însă dacă tu nu ai nici un cuvânt specific din partea lui Dumnezeu atunci nu este greşit să spui “facă-se voia Ta”. Tu trebui însă să insişti la Dumnezeu ca să afli voia Lui vis a vis de boala ta. Iar dacă vrei să-ţi întăreşti credinţa în ce priveşte vindecările divine, atunci hrăneşte-te cu cuvântul lui Dumnezeu dar nu-l citi ca pe o istorie sau o literă moartă, ci i-al ca pentru tine, poţi să citeşti şi cărţi cu oameni mari ai lui Dumnezeu care au făcut vindecări şi care îţi vor întări credinţa.

În plus, un lucru care împiedică vindecarea divină, este atunci când Legile lui Dumnezeu sau cele naturale continuă să fie încălcate, căci Dumnezeu nu poate încuraja fărădelegea şi în acest sens observaţi ce se spune în 2Cronici 7:14 ,,dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara." Deci tămăduirea este strict legată de ascultare, de abaterea de la căile rele. Acest principiu este valabil şi în cazul legilor naturale, astfel dacă ştim că o anumită mâncare, un anumit medicament, o anumită activitate nu ne face bine trebuie să-l evităm, trebuie să învăţăm să ne cunoaştem pe noi înşine, limitele noastre fizice şi intelectuale, şi astfel să evităm să ne suprasolicităm sau să facem lucruri sau să ne hrănim cu alimente care nu ne fac bine. Isus a ţinut cont de limitele ucenicilor săi când a spus: ,,Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta" (Ioan 16:12). Chiar Dumnezeu în legea Sa a scos în evidenţă câteva aspecte în acest sens, de pildă în lege era scris: ,,să nu ari cu un bou şi cu un măgar înjugaţi împreună" (Deut.22:10); sau: ,,Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei" (Levetic 18:19). De aceea, a fi cu luare aminte asupra noastră (1Timotei 4:16), asupra alimentaţiei noastre, asupra igienei şi curăţeniei noastre fizice, asupra muncii noastre, gândirii noastre, medicamentelor pe care le luăm, etc. ne poate face să nu încălcăm legile lui Dumnezeu fie cele spirituale sau naturale pentru ca să ne meargă bine, aceasta nu înseamnă că trebuie să fim obsedaţi şi preocupaţi peste măsură de mult de o alimentaţie perfectă în nutriţie sau de o curăţenie sau condiţie fizică perfectă, ,,căci este bine ca inima să fie întărită prin har nu prin mâncări" (Evrei 13:9), însă trebuie să ţinem cont în mod echilibrat şi rezonabil şi de aceste lucruri, ca alimentaţia, medicaţia, odihna, exerciţiile fizice, etc.(2Împăraţi 4:38-41; 1Timotei 4:8a; Iona 3:6-8). Dar să analizăm în continuare alte metode prin care poate veni vindecarea.

După cum bolile vin din trei surse, adică din sursă spirituală, fizică şi o combinare a acestora tot aşa şi vindecările vin din trei surse pe care le vom examina în continuare.

Sunt acele tămăduiri ce vin pe cale naturală ca urmare a unui tratament medical, fie acesta prin medicina clasică (alopatie) fie prin medicina naturistă sau cu medicamente ale medicini tradiţionale, homeopatice, sau prin diferite alte metode ca: apiterapie (cu produse apicole), metaloterapie, fitoterapie (cu produse din plante), prin acupunctură, presopunctură, masaj, etc.

Biblia după cum am văzut nu respinge sau nu condamnă vindecările naturale, indiferent dacă acestea vin printr-o corecţie în alimentaţie, printr-un tratament medical sau pe baza vreunui leac, fie ca aceste vindecări apar ca urmare a puterii corpului uman de regenerare, de aceea să trecem în revistă puţin vindecările pe cale naturală din Biblie:

Astfel găsim chiar în Legea lui Dumnezeu prescripţii cu privire la leproşi şi râioşi, cu privire la cei care aveau o arsură pe piele, care trebuiau să fie cercetaţi de preoţi care putea declara pe cineva curat adică vindecat atunci când rana nu se întindea pe piele (Levetic 13,14), astfel este clar că Biblia indică puterea corpului uman de auto-vindecare. Acest lucru reiese şi din Iosua 5:8  unde se spune: ,,După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare.” Deci poporul sa vindecat fără nici un tratament medical miraculos sau natural, ci doar prin puterea de regenerare a corpului uman.

Chiar în legea lui Dumnezeu se menţionează îngrijirea medicală a celui rănit (Exod 21:19), ceea ce arată că Dumnezeu nu este împotriva îngrijirii celui suferind, şi că din cele mai vechi timpuri sau folosit diferite remedii pentru boli. După cum am observat şi din capitolul Bolile şi vindecările în Biblie, evreii şi nu numai, au folosit pentru vindecare: balsam (Ieremia 8:22; 46:11; 51:8), undelemn (2Cronici 28:15; Isaia 1:5,6), vin (Luca 10:34), pansamente (Ieremia 30:13; Ezechiel 30:21). Ba mai mult chiar existau şi atunci medici (Isaia 3:7; Matei 9:12), dar din păcate nu toate remediile din timpul acela erau bune, mai ales cele de la popoarele păgâne, căci unele se bazau pe idei greşite şi superstiţioase, care uneori făcea mai mult rău decât bine, ca de exemplu o reţetă găsită pe un papirus din Egipt scris cca 1552 î.e.n. conţinând un tratament pentru prevenirea albirii părului: ,,pentru a preveni albirea părului, ungeţi-l cu sângele unui viţel negru care a fost fiert în ulei, sau cu grăsimea unui şarpe de clopoţei.” Pentru a salva de la moarte pe cineva muşcat de şerpi veninoşi remediul era a bea o apă magică care a fost vărsată peste un idol, la răni adânci, ei aplicau sânge de vierme şi gunoi de asin, astfel nu este de mirare că tributul plătit morţii de cei bolnavi şi răniţi era mare.

Cu siguranţă că în zilele noastre medicina a progresat fenomenal, însă nu trebuie să cădem în extreme, căci uneori Dumnezeu vrea să ne vindece, astfel uneori manifestăm lipsă de credinţă când avem promisiune personală de la Dumnezeu că ne va vindeca şi noi totuşi căutăm vindecarea prin mijloace naturale (compară cu 2 Cronici 16:12), sau când noi ne punem încrederea în medici şi căutăm mai mult folosirea medicini omeneşti decât îl căutăm pe Medicul suprem.

Biblia arată că şi o anumită alimenaţie poate aduce sănătate, tocmai de aceea evreilor le-a fost prescris un anumit regim alimentar în care erau îndemnaţi să evite carnea necurată (Levetic cap.11), carnea animalelor moarte (Levetic 17:15; Exod 22:31; Deuteronomul 14:21), li se interzicea să mănânce grăsime (Levetic 3:16,17; 7:22-24), despre care ştim în zilele noastre de pericolul colesterolului.

Pe lângă toate acestea să nu uităm 50% la 75% din bolile actuale sunt de origine psihosomatică, astfel factorii psihosomatici pot deci foarte bine să efectueze vindecări, astfel cercetându-se unele vindecări despre care sa pretins că sunt vindecare prin miracol sau dovedit că au fost vindecaţi fără a interveni o putere supranaturală, prin urmare să nu tragem pripit concluzia că orice vindecare extraordinară este şi supranaturală şi miraculoasă, căci noi nu cunoaştem îndeajuns puterea corpului nostru de regenerare sau puterea minţii noastre capabilă uneori de auto-sugestie, sau să influenţeze spiritul nostru care la rândul lui influenţează corpul nostru (vezi: Proverbe 12:4,25; 14:30; 15:13,15; 16:24; 17:22; 18:14).

• ,,Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi." (Matei 24:24; vezi şi Marcu 13:22). Deci însuşi Isus Cristos îşi avertizează discipolii că vor venii unii care vor face semne şi minuni (în acestea se implică şi vindecări: compară Fapte 2:22 cu 10:38), iar aceştia nu sunt decât profeţi şi Cristoşi falşi, astfel ei vor face aceste lucrări de putere printre care şi vindecări cu puterea Diavolului, căci Domnul Adevărului nu are nimic de a face cu profeţii falşi.
• ,,În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei." (Fapte 8:9). Astfel Biblia arată că Diavolul are putere şi acţionează prin unii oamenii făcând lucruri supranaturale ca şi Simon. Ca exemplu aş dori să prezint un caz real în care o mamă a mers cu copilul ei la vrăjitoare şi a fost vindecat, însă mergând la întoarcere spre casă cu un creştin în compartimentul de tren şi intrând în discuţie cu acesta, mama i-a spus că vrăjitoarea ia dat un talisman pe care copilul trebuie să îl poarte tot timpul cu El ca să-i fie bine şi să nu-l deschidă niciodată, însă la insistenţele creştinului mama a deschis talismanul şi înăuntr-u era scris: ,,Diavole îşi încredinţez sufletul acestui copil în schimbul sănătăţii trupeşti" astfel aceea femeie sa trezit la realitate că Diavolul nu face nici un bine pe gratis, şi a distrus acel talisman. Astfel chiar dacă Diavolul vindecă pe cineva această vindecare este fie temporară, fie mută boală dintr-un organ într-altul, fie mută boala din domeniu fizic în cel sufletesc, fie mută boala de la un membru al familiei la altul, căci lui nu-i place să-şi piardă clienţii. De multe ori face ca mai târziu boala să revină, pentru ca acel om să meargă din nou la vrăjitoare, de fapt acesta este metoda unor vrăjitoare de a câştiga banii, în contrast cu vindecarea lui Dumnezeu care este gratuită.
• ,,Arătarea lui (omului fărădelegii) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi." (2Tesaloniceni 2:9). Este interesant că în acest text se arată că lucrarea omului fărădelegii, slujitorul lui Satan care se prezintă drept Dumnezeu este prin ,,tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase" această descriere a lucrării lui este identică cu cea făcută de Isus şi descrisă în Fapte 2:22, sau cu cea făcută de apostoli şi descrisă în Evrei 2:2-4, căci tot aceste trei elemente le găsim şi aici, şi anume: ,,minuni" în greacă ,,terata", ba chiar tot felul de minuni; ,,semne" în greacă ,,semeia"; şi ,,puteri" în greacă ,,dunamis" astfel Satan este capabil să facă vindecări, acest lucru reiese şi din textul următor unde fiara care reprezintă o putere politică mondială care se vindecă la unul din capetele ei.
• ,,Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. şi tot pământul se mira după fiară." (Apocalipsa 13:3). Ba chiar fiara cu coarne ca de miel face semne mari (Apocalipsa 13:13) pentru a amăgi pe locuitorii pământului, atunci nu este de mirare că unii aşa zi-şi ,,Vindecători" amăgesc pe mulţi oamenii luându-le bani serioşi pentru vindecarea de diferite boli, indiferent dacă fac aceasta prin puteri paranormale, ritualuri străvechi, formule magice, pietre vindecătoare, sau anumite energii, aceste vindecări nu vin de la Dumnezeu căci ele nu se fac în numele lui Isus şi cu puterea Duhului Sfânt. Dar nici chiar vindecările în care se invocă numele de Isus Cristos nu implică totdeauna ca Domnul Isus să fie prezent, căci El declară următoarele:
• ,,Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Deci vor fi oameni în ziua judecăţii care au scos demoni deci implicit au făcut vindecări în numele Domnului Isus şi totuşi nu cu puterea lui Isus sau făcut aceste lucruri căci Domnul precizează: „Niciodată nu v-am cunoscut", căci dacă ar fi făcut miracolele cu puterea lui Isus atunci Domnul iar fi cunoscut căci aceştia ar fi fost slujitorii Lui.

Dar poate ne întrebăm, de ce permite Dumnezeu ca slujitorii Diavolului să întrebuinţeze uneori numele Domnului sau a lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare îl găsim în 2Tesaloniceni 2:9-12 unde suntem învăţaţi următoarele: ,,Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi." Deci scopul acestei permisiunii din partea lui Dumnezeu este ca cei ne-sinceri, cei care nu iubesc adevărul să fie înşelaţi, astfel Dumnezeu lucrează după inima omului, dacă omului îi place fărădelegea îl lasă în ea, cu speranţa că se va trezi din înşelăciune şi îşi va da seama în final că aceasta fie ea şi o lucrare supranaturală nu aduce împlinire fără Dumnezeu. Astfel Dumnezeu cu cel care iubeşte adevărul acestuia îi dă lucrări adevărate, dar cu cel ce iubeşte minciuna şi nelegiuirea ,,le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună" (vezi şi Psalmul 18:25,26; 2Timotei 4:3,4; Romani 1:21-28; Ezechiel 14:3-8). Dar să vedem în continuare metodele de vindecare supranaturale dar şi făcute în adevăr cu Dumnezeu.

b)Vindecări divine:

Sunt vindecările ce sunt cauzate de Dumnezeu sau Domnul Isus Cristos prin Spiritul Sfânt, căci însuşi un atribut al lui Dumnezeu este puterea Sa de a vindeca după cum se descrie El în Exod 15:26 ca fiind: ,,Iehova-Rafa” (,,Iehova care te vindecă”). În mod similar şi despre Domnul Isus Cristos se spune în Fapte 10:38: ,,Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de Diavolul…”. Şi în Matei 9:35: ,,Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.”

Vindecările divine sunt vindecările supranaturale ce vin de la Dumnezeu prin puterea acestuia, indiferent de metoda folosită de Dumnezeu. Este bine să ştim că există mai multe metode prin care poate veni vindecarea supranaturală, şi anume 1. Prin lucrarea nemijlocită a Duhului Sfânt indiferent de credinţa beneficiarului; 2. Ca urmare a exercitării unor daruri spirituale, ca darul vindecărilor, minunilor, (1Corinteni 12:9,10); 3. În timpul manifestării prezenţei lui Dumnezeu (Psalmul 16:11); 4. Când este o ungere de vindecare a Duhului Sfânt (Isaia 61:1,2; Luca 8:43-46; Ieremia 33:6).

Adică Dumnezeu poate vindeca indiferent dacă cel bolnav are sau nu credinţă. Cu toate că Cuvântul lui Dumnezeu arată importanţă credinţei şi cum aceasta poate duce la vindecare, totuşi găsim în Biblie şi cazuri de vindecare în care cel bolnav sau rănit nu avea credinţă în Isus sau convingerea că Dumnezeu are să-l vindece şi totuşi a fost vindecat, însă acestea sunt foarte rare. În acest sens să dăm câteva exemple: vindecarea robului marelui preot care a participat la arestarea lui Isus şi la care Petru i-a tăiat urechea, dar pe care Isus la vindecat fără ca acesta să creadă în El (Luca 22:50,51); sau vindecarea orbului din naşterea de la scăldătoare care nu la cunoscut pe Isus şi doar după ce sa produs vindecarea a crezut în El (Ioan 9:1-15, 34-38); cerşitorul olog este un alt caz de vindecare care nu ţine de credinţa bolnavului (Fapte 3:3-8); o dovadă clară de miracol şi de lucrare nemijlocită a Duhului Sfânt este învierea din morţi, căci pe morţi nu putea să-i întrebe dacă au credinţă ca să fie înviaţi, astfel învierea este un exemplu clar al incapacităţii totale a omului de a satisface vreo condiţie pentru ca el să beneficieze de minune din partea lui Dumnezeu (Matei 9:18,19; Luca 7:11-16; Ioan 5:21,28; 11:1-46; Fapte 9:36-42).

Vindecările divine pot veni prin exercitarea darurilor vindecărilor, însănătoşirilor sau tămăduirilor (în greacă = ,,kharismata iamaton”, adică tradus literal: ,,daruri ale harului de vindecări”, la plural atât darurile cât şi vindecări – 1Corinteni 12:9,28,30). Această expresie la plural ,,kharismele tămăduirilor” a fost interpretată în mod diferit de teologi, astfel după unii ,,kharismele tămăduirilor” se referă că fiecare vindecare este un dar sau că primeşti de fiecare dată darul vindecărilor într-o faţetă nouă, un nou impuls, alţii susţin că de aceea apar la plural darurile că se referă la diferite tipuri de vindecare, la vindecarea spiritului, a corpului şi a sufletului; sau diverse clase de boli, infecţioase, netransmisibile, etc. Alţii susţin că ,,kharismele vindecărilor” se referă la diferite forme de manifestare, cum ar fi prin punerea mâinilor, un dar, prin ungerea cu undelemn alt dar al vindecărilor, prin rostirea unui cuvânt cu autoritate alt dar, şi aşa mai departe. Fără a specula, este clar că creştinul care are ,,kharismele tămăduirilor” vindecă tot felul de boli, de la infirmităţi fizice până la scoaterea demonilor, însă să nu ne aşteptăm ca acesta să fie un fel de automat sau bandă rulantă de vindecare, căci ne aducem aminte căci chiar apostolii uneori nu au putut scoate demonii şi a fost nevoie de intervenţia lui Isus care a spus că acest soi de demon nu iasă afară din om decât cu rugăciune (Marcu 9:28,29). Astfel credinciosul care are acest dar trebuie să aibă o credinţă puternică şi o bună relaţie cu Dumnezeu, pentru călăuzire şi sprijin, şi de asemenea să fie conştient de limitele şi de măsura puterii darului primit (compară cu Romani 12:3). Acest dar completează rugăciunile credincioşilor şi vindecarea prin credinţă însă şi acest dar este interdependent cu credinţa, atât a celor bolnavi (Matei 13:58), cât şi acelui ce are acest dar (Marcu 9:28,29). Aceasta nu înseamnă că cel ce are acest dar nu poate vindeca pe cei ce nu au credinţă, căci Isus a vindecat pe cel cu urechea tăiată de Petru fără ca acesta să aibă credinţă în Isus (Luca 22:50,51), însă cu siguranţă că acesta dar înfloreşte într-un mediu al credinţei (Matei 17:16).

Dar totuşi, trebuie să facem o diferenţă între vindecări ca urmare a credinţei şi vindecări ca urmare a exercitării ,,darurilor tămăduirilor”. Pentru a înţelege mai bine diferenţa dintre vindecările făcute ca urmare a darurilor semne şi miracolele făcute prin credinţă, să dăm un exemplu: de pilda Regele credincios Ezechia a fost vindecat direct de Dumnezeu pentru ca s-a încrezut în El, fără ca cineva sa aibă darul vindecărilor şi sa-l vindece (Isaia 38:1-9). Însă acel orb din naştere vindecat de Isus care a fost un miracol semn care a dovedit ca El este Mesia (Ioan 9). Deci prin credinţa se pot face miracole dar direct de la Dumnezeu sau Cristos, pe când miracolele prin darul minunilor se fac prin oameni care au autoritate şi înzestrare spirituală-supranaturală (prin punerea mâinilor lor sau prin alte metode - Fapte 28:8-10; Matei 10:1,8; Marcu 6:12,13) aceste minuni venind prin ei de la Dumnezeu, fiind astfel indirecte şi au în special rolul de a acredita pe acel om ca fiind de la Dumnezeu (Fapte 2:22; 10:38; Evrei 2:2-4).

Darurile de vindecare se pot manifesta în multe feluri: un cuvânt cu autoritate (Matei 8:8; 12:13; Fapte 3:6); umbra aceluia sau atingerea lui sau a hainei lui (Fapte 5:15; 19:12); prin punerea mâinilor (Fapte 28:8); prin ungerea cu undelemn (Marcu 6:12,13); etc. Dar nu este atât de importantă metoda, cât este de important efectul ce îl are asupra celui suferind, bineînţeles că cel ce are acest dar va fi călăuzit de Spiritul Sfânt ce metodă să folosească.

Acesta este un a treia formă de manifestare a Duhului lui Dumnezeu care produce vindecare, căci în prezenţa lui Dumnezeu găsim bucurie, viaţă, lumină, eliberare şi vindecare (Psalmul 16:11; 36:6-10); astfel de multe ori când ne rugăm sau cântăm şi avem momente de închinare simţind prezenţa lui Dumnezeu, acesta ne vindecă în primul rând spiritual, de amărăciune, frustrare, ură, mânie, gelozie nepotrivită, mândrie, etc. ea aduce înviorare (Fapte 3:19). Dar uneori în timpul convertirii noastre la Dumnezeu sau în timpul laudei şi închinării din adunare, sau în timpul predicii sau în timp ce se serveşte Cina Domnului, Dumnezeu vindecă şi fizic, fie deplin, fie parţial, sau cel puţin calmează durerea, în funcţie de gradul de prezenţă a lui Dumnezeu din biserică. Chiar cei demonizaţi se dau de gol când îşi face Isus Cristos simţită prezenţa, astfel uneori un serviciu divin călăuzit de Duhul Sfânt alungă demoni din cei posedaţi şi eliberează suflete, şi tămăduindu-i de diferite afecţiuni.

Duhului Sfânt se poate manifesta sub formă de ungere de vindecare (Isaia 61:1,2; Luca 8:43-46), această metodă de vindecare care apare în special fie la întrunirile de evanghelizare, fie la întrunirile creştine, este atunci când Dumnezeu face de cunoscut că în acel loc unde sau adunat oamenii în numele lui Isus, acesta vrea să vindece, revărsând peste acel loc o ungere sau un izvor de vindecare (Zaharia 12:10; 13:1). Fie această ungere este doar pentru un anumit tip de afecţiuni, fie pentru tot felul de boli, atunci în acel loc rugăciunile credincioşilor sau chemarea în faţă a celor bolnavi pentru care să ne rugăm sau să ne punem mâinile, va avea efect datorită ungerii de vindecare care este în acel loc, dar pentru acesta este nevoie de revelaţie şi călăuzire ca să ştim când este această manifestare deosebită a Duhului sfânt şi pentru ce tip de boală şi ce metodă să folosim pentru ca cei bolnavi să intre în contact cu puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. O astfel de ungere va exista pentru poporul Israel la venirea Domnului Isus în viitor, după cum reiese din Zaharia 12:10; 13:1 şi din Ieremia 33:6.

Ca urmare a rugăciunii stăruitoare (Isaia 38:1-15), astfel de multe ori ca rezultat al rugăciunii Dumnezeu a vindecat pe cel care a cerut cu credinţă şi ardoare acest lucru (Psalmul 30:2).

Ca urmare a postului şi rugăciunii (Psalmi 35:13), rugăciunea însoţită de post are mai mare putere de pătrundere la tronul lui Dumnezeu şi ne face mai sensibili la a recepta mesaje de la Duhul Sfânt sau puteri proaspete.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 107:20). Da, Cuvântul lui Dumnezeu după cum spune şi textul, izbăveşte, vindecă şi scoate din groapă, căci Cuvântul lui Dumnezeu are putere creatoare, putere de regenerare şi vindecare (Ioan 1:1-3; Psalmul 119:92,93,107). Astfel prin citirea Cuvântului, prin primirea unui Cuvânt în Duhul nostru de la Dumnezeu sau prin auzirea unei predici a Cuvântului, noi putem fi vindecaţi atât spiritual (Proverbe 4:20-22), dar chiar şi fizic, dacă adăugăm credinţă la Cuvântul auzit sau citit (Marcu 9:23; 1Tesaloniceni 2:13; Evrei 4:2,12).

În Biblie ne este prezentată ungerea cu undelemn pentru proprietăţile undelemnului, în domeniul înfrumuseţării şi a parfumării trupului (Rut 3:3; Estera 2:12; Amos 6:6; Matei 6:17), cât şi pentru îmbălsămarea trupurilor moarte (Marcu 16:1: Ioan 19:39,40), dar şi pentru bolnavi datorită proprietăţilor curative ale uleiului în caz de răni fizice (Isaia 1:5,6; Ieremia 8:22; Luca 10:34; Apocalipsa 3:18).

Dar în Noul Testament el este un simbol al Duhului Sfânt care vindecă pe cei bolnavi după cum se arată în Marcu 6:12,13: ,,Ucenicii au plecat, şi au predicat oamenilor să se pocăiască. Şi alungau mulţi demoni, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.” Şi în Iacov 5:12-14, unde se spune: ,,Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrâni adunării şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea credinţei va vindeca pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă deci unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept.” Este clar că nu undelemnul vindecă, ci Dumnezeu (Psalmul 103:3), dar ungerea cu undelemn (în greacă ,,aleipho” = a unge prin frecare sau frecţionare) arată în mod simbolic ungerea cu Duhul Sfânt ce o săvârşeşte Isus Cristos.

În concluzie, ungerea cu undelemn o pot face bătrânii adunării, sau orice discipol al lui Cristos care are această înştiinţare şi autoritate de la Duhul Sfânt că Dumnezeu vrea să vindece şi că el trebuie să-l ungă cu undelemn pe bolnav. Însă este bine ca orice discipol al lui Cristos să nu practice această lucrare până nu are încredinţarea că Dumnezeu îl chemă la aceasta şi îl împuterniceşte (Marcu 6:7,12,13). Undelemnul folosit poate fi ulei comestibil de măsline, floarea soarelui sau soia, etc. sau mir, adică undelemn amestecat cu mirodenii. Importantă este credinţa nu tipul de undelemn folosit.

Textul din Iacov 5:12-14 se referă la o boală fizică, însă principiul prezentat aici se aplică şi la bolile spirituale. Ce principii extragem din acest text? În primul rând cel bolnav spiritual nu se poate vindeca singur, el are nevoie de ungerea cu undelemn şi rugăciunea bătrânilor adunării. Astfel datoria bătrânilor adunării este nu să condamne ci să vindece ungând cu undelemn fizic pe cel bolnav, în caz de boală fizică, sau în caz de boală spirituală cu undelemn spiritul, adică cu mângâiere, încurajare, consolare sau în unele situaţii chiar mustrare (Psalmul 107:19,20; 141:5; Isaia 61:3).

Nu există nici un text biblic care să arate că în zilele noastre această practică a încetat, ba chiar Isus ne spune că ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12), astfel dacă Duhul Sfânt ne călăuzeşte şi ne îndeamnă să ne rugăm cu punerea mâinilor ca Pavel pentru vindecare putem să o facem (Fapte 28:8), însă să practicăm această metodă cu frică şi cutremur doar după ce avem încredinţarea că Dumnezeu vrea să o facem (compară cu Ioan 5:19). Problema este că unii practică această metodă fără rezultate deoarece o fac din dorinţa de a ieşi în evidenţă şi nu că Dumnezeu ia înştiinţat să o facă, astfel această metodă de vindecare poate fi folosită şi astăzi de oricine are darul vindecărilor sau minunilor (1Corinteni 12:9,10), sau de orice creştin umil care are credinţa că Dumnezeu vrea să folosească această metodă într-o anumită situaţie. El însă trebuie să aibă în vedere câteva lucruri:

1. Să aibă credinţa fermă că Dumnezeu poate şi vrea în prezent să vindece.
2. Să folosească această metodă doar după ce a primit o înştiinţare prin Duhul Sfânt, căci credinţa autentică se bazează pe cele auzite din gura lui Dumnezeu (Romani 10:17), dar dacă nu a auzit nimic din gura lui Dumnezeu în această privinţă atunci punerea mâinilor lui nu are la bază o credinţă bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu.
3. Să invoce şi să folosească numele Domnului Isus, care este numele ce trebuie folosit în orice lucrare creştină (Coloseni 3:17; Fapte 4:10-12).

Toate aceste lucrări, trebuie făcută cu grijă şi ca urmare a călăuzirii Duhului Sfânt, după cum îl sfătuieşte Pavel pe Timotei prin Cuvintele: ,,Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat.” (1Timotei 5:22).

Prin rostirea unui cuvânt cu autoritate (Matei 8:8,16; 12:13; Fapte 3:6), astfel prin rostirea unui cuvânt asupra noastră de cineva cu autoritate spirituală sau rostirea unui Cuvânt viu şi lucrător în timpul rugăciunii, noi putem fi vindecaţi.

Domnul Isus şi apostolii uneori au rostit cuvinte cu putere care au avut ca efect alungarea demonilor şi sau vindecare (Iuda 9; Zaharia 3:2; Marcu 1:25; Fapte 16:18). Această lucrare de vindecare dovedeşte şi arată că Cuvântul lui Dumnezeu are autoritate şi putere, însă este bine ca acesta să fie rostit de oameni cu autoritate spirituală şi călăuziţi de Duhul Sfânt căci alt fel nu se întâmplă nimic.

Cuvântul lui Dumnezeu spune că, ce legam pe pământ va fi legat şi-n cer, însă aceasta nu se întâmplă doar rostind cuvinte frumoase şi corecte. A avea "formula" exactă în rugăciunile noastre, nu conferă autoritate spirituală. Există o învăţătură care pretinde că a spune cuvintele potrivite ne va aduce rezultatele aşteptate. Este ridicol, însă! Nu cuvintele pe care le rostim, ci puterea din spatele cuvintelor care vine doar de la Dumnezeu, ne acordă autoritatea spirituala necesară!

Astfel, ei au folosit cuvinte exacte, corecte...dar având rezultate dezastruoase! "Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?" (Fapte 19:15 BC)

Vedeţi, aceştia au cunoscut formula exacta, însă din vieţile lor a lipsit adevărata autoritate spirituală. Ei nu au acţionat în supunere faţă de chemarea lui Dumnezeu şi vieţile lor nu cunoşteau Cuvântul Lui. Întrucât ei nu trăiau pentru Domnul, nu aveau caractere evlavioase. Autoritatea lui Dumnezeu nu s-a putut manifesta prin nici unul din ei. De fapt, abuzul folosirii Numelui lui Isus s-a întors împotriva lor. Omul pentru care ei s-au rugat a sărit pe ei, i-a biruit şi le-a rupt hainele, "în aşa fel că ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea" (Fapte 19:16 BC). Umilinţa suprema a fost că toata lumea a auzit de incident. "Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: "Şi Numele Domnului Isus era proslăvit" (Fapte 19:17 BC).

O altă metodă ce atrage vindecarea este ascultarea de Dumnezeu (Proverbe 3:7,8), aceasta poate îmbrăca diferite forme ca: privirea într-un anumit punct sau direcţie (Numeri 21:9; Fapte 3:4), astfel cu o anumită ocazie Dumnezeu ia spus lui Israel să îşi facă un şarpe de aramă şi să privească spre el spre a fi vindecaţi, sau prin scăldarea într-o apă dovedind astfel ascultare (2Împăraţi 5:10-15; Ioan 9:11); sau prin atingerea unor lucruri sau obiecte (2Împăraţi 20:7; Ioan 2:6; Fapte 19:11,12).

Uneori Dumnezeu a vindecat prin faptul că cei bolnavi au adus jertfe şi au recunoscut nelegiuirea lor şi Suveranitatea lui Dumnezeu. Astfel în 1Samuel 6:3  este relatat cum filistenii sau vindecat de bube aducând o jertfă pentru vină şi trimiţând înapoi chivotul legământului la Israel recunoscând astfel că Iehova Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu viu şi Puternic.

În 2Împaraţi 20:7 ni se relatează cum Isaia a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat." Nu ştim în mod categoric dacă vindecarea lui Ezechia a fost 100% un miracol, unii teologi sugerează că turta de smochine pusă pe o rană are efecte curative, însă indiferent dacă acest act al punerii turtei de smochine pe umflătură a avut doar valoare simbolică şi Duhul Sfânt a vindecat, sau Dumnezeu ia indicat profetului Isaia tratamentul natural pentru boala lui Ezechia, un lucru este clar, Dumnezeu nu este un Dumnezeu şablon care să tămăduiască într-un anumit fel, ci El are multe moduri de a opera, iar uneori se foloseşte chiar de lucrurile (substanţe) naturale ca să vindece, ca şi în cazul lui Ezechia, sau a lui Timotei care este sfătuit de Pavel inspirat de Duhul lui Dumnezeu ca să bea puţin vin din cauza bolii lui de stomac (1Timotei 5:23).

Şi această metodă de vindecare folosită de Domnul Cristos subliniază că Dumnezeu vindecă prin metode diferite uneori chiar stranii, tocmai pentru a adeveri cuvintele ,,Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii.” (1Corinteni 1:25), Domnul Isus se foloseşte de noroi pentru a deschide ochii orbilor (Ioan 9:6-11), şi chiar de propria salivă (Marcu 8:22-26).

Uneori Dumnezeu vindecă pe om progresiv, mai ales când este vorba de vindecare spirituală, emoţională, psihică, căci de multe ori omul nu ar rezista dintr-o dată la lumina şi adevărul lui Dumnezeu (comp. cu Ioan 16:12; Deuteronom 7:22), însă acest lucru este valabil şi pentru vindecările fizice, chiar Isus uneori a vindecat în mod treptat. Găsim un astfel de caz în Evanghelia după Marcu 8:22-26, unde prima dată acel orb a fost dus de la orbire totală la o vedere neclară, ca apoi să fie vindecat deplin văzând bine lucrurile. Prin urmare să nu ne aşteptăm ca totdeauna vindecarea să aibă loc instantaneu, <hocus-pocus>, ci ea poate avea loc treptat, după cum se spune şi în Ecleziast 3:3: ,,... tămăduirea îşi are vremea ei”.

Biblia vorbeşte şi despre vindecări spirituale, care de fapt sunt mai importante ca vindecările fizice, căci vindecă spiritul şi sufletul omului şi astfel ne apropie de Dumnezeu. De multe ori, chiar vindecările spirituale duc la vindecările fizice.

Este interesant că misiunea lui Isus pe pământ a fost în primul rând de ai vindeca pe oameni spiritual atât prin jertfa Sa care a devenit temeiul oricărei vindecări, cât şi faptul că învăţătura lui şi comportarea Sa a dus la vindecarea oamenilor, căci era scris cu privire la El: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit...” (Isaia 61:1-3; Luca 4:18). Biblia vorbeşte de vindecări spirituale (Psalmi 30:2; 147:3; Ieremia 17:14), iar acestea veneau ca urmare a unui cuvânt de mângâiere rostit de cei înţelepţi (Proverbe 12:18), chiar o veste bună adusă de un sol credincios poate aduce vindecare pentru o inimă tulburată (Proverbe 13:17); sau luarea unei hotărâri în favoarea sfinţeniei şi astfel se croiesc cărări drepte care aduc vindecarea (Evrei 12:12-14), sau prin primirea iertării şi restabilirea relaţiei cu Dumnezeu (Psalmi 6:1-5; 41:4). Însă în contrast, ceea ce opreşte vindecarea spirituală este o inimă împietrită (Isaia 6:10), sau păstori şi conducători spirituali corupţi ce nu se îngrijesc de turmă (Zaharia 11:16; Ezechiel 34:4). 

Unii cred că doar în primul secol, pe vremea apostolilor sau făcut vindecări miraculoase şi astfel Dumnezeu nu mai vindecă în prezent în mod miraculos. Cei ce cred această învăţătură aduc şi unele argumente în această privinţă, şi anume că doar apostolii au făcut minuni şi tămăduiri şi astfel o dată cu moartea apostolilor aceste manifestări miraculoase au încetat (Fapte 2:43; 5:12) şi că aceste daruri au avut un caracter temporar doar pentru a da un început creştinismului şi a întări mărturia apostolilor (Evrei 2:2-4), dar acum după ce avem toată Biblia aceste daruri nu mai există şi nici nu mai avem nevoie de ele.

Pe lângă acestea, este clar că minunile au caracter de adeverire şi întărire a unui mesager (Fapte 2:22; Evrei 2:2-4), însă oare noi în prezent nu avem nevoie ca Dumnezeu să însoţească mărturia şi predicarea evangheliei Regatului cu vindecări şi minuni? Oare cum putem dovedi că Regatul lui Dumnezeu este real dacă nu prin semne, eliberări de sub puterea vrăjmaşului, vindecări, exorcizări etc.? Căci Biblia spune în 1Corinteni 4:20: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.” Astfel nu este suficient să predicăm împărăţia ci noi trebuie să o şi arătăm oamenilor, fie prin dragostea noastră, prin bucuria noastră, prin pacea noastră (Romani 14:17), dar şi prin vindecări spirituale şi chiar fizice.

Totuşi trebuie să evităm două extreme cu privire la acest dar: a) şi anume că toţi creştinii trebuie să aibă acest dar; b) iar cealaltă extremă este că acest dar a încetat şi astfel nu mai poate fi prezent în adunare o astfel de manifestare a Duhului Sfânt. Dacă noi credem că Dumnezeu nu se schimbă (Iacov 1:16,17; Evrei 13:8), atunci nici Duhul Său nu se schimbă, şi atunci Duhul Sfânt poate da oricând ,,darurile tămăduirilor", dar o va face mai ales într-un mediu al credinţei şi al lucrării de misiune unde este nevoie ca evanghelia să fie adeverită prin semne şi minuni. Ba mai mult, Dumnezeu după cum am văzut poate vindeca nu numai prin ,,darurile tămăduirilor” şi ci prin credinţă, astfel nu trebuie să te descurajezi dacă nu cunoşti pe nimeni care are darul vindecărilor, roagă-te lui Dumnezeu cu credinţă şi nu uita că ,,toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9:23), deci şi vindecări miraculoase fizice.

Este curioasă o schimbare de situaţie, şi anume pe vremea lui Isus oamenii credeau că Isus sau alţii oamenii au putere de sus de a vindeca, pentru ei nu era o problemă să creadă în vindecări, ei credeau că Dumnezeu fie direct fie prin oameni poate să vindece, însă ei se poticneau când Isus a declarat că are putere să ierte păcatele (Matei 9:1-8), aceasta pentru ei era o blasfemie, cu toate că nu înţelegeau că a ierta păcatele este tot una cu a vindeca şi invers a vindeca înseamnă a ierta păcatele (citeşte cu atenţie: Isaia 33:24; Iacov 5:14-16). În zilele noastre există o situaţie inversă, oamenii cred că Isus iartă păcatele dar nu mai cred că Isus vindecă bolnavii, câtă inconsecvenţă (Evrei 13:8)!

Această concepţie numită şi ,,doctrina sănătăţii" sau ,,evanghelia prosperităţii” afirmă că credincioşii născuţi din nou care exercită credinţă nu ar trebui niciodată sa fie bolnavi şi că boala indică o lipsa de credinţă, sau prezenţa unui păcat în vieţile acestora.

,,Cum poţi tu să-l glorifici pe Dumnezeu în trupul tău, atunci când el nu funcţionează bine? Cum poate El oare să primească glorie când trupul tău nici măcar nu-i bun? Iar Biblia spune că trupul tău este templul (lui Dumnezeu)! Duhul Sfânt locuieşte înăuntrul tău, în trupul tău. Atunci ce te face pe tine să crezi că Duhul Sfânt vrea să locuiască într-un trup din care nu poate privi prin ferestre (adică, ochi), nu poate auzi cu urechea? Ce va face să credeţi că Duhul Sfânt vrea să locuiască într-un trup în care organele şi ligamentele nici măcar nu funcţionează corect? Ţie nu ti-ar place sa locuieşti într-o casă cu acoperişul spart! Ţie nu ti-ar place să locuieşti într-o casa în care toaleta s-a inundat. Nu ţi-ar place să locuieşti într-o casa distrusa în care curentul electric nu merge şi firele atârna din perete? O vei repara-o! Fiindcă ştii că aceea casa nu va fi bună până ce tot ceea ce a fost făcut să meargă în ea nu va funcţiona bine. Atunci cum crezi că Dumnezeu îşi poate primi slava din trupul tău, daca trupul tău este un templu unde Dumnezeu locuieşte şi atunci ce te face sa crezi că Dumnezeu vrea să locuiască într-un trup din care el nu poate vedea cu ochii, nu poate umbla pe picioare şi nu poate mişca mâinile?..."

Atrăgătoare ilustraţie, însă o simpla înşiruire de personaje biblice, de la Iov la Domnul Isus Hristos şi la Pavel ne poate demonstra fără echivoc ca aceştia au suferit trupeşte îngrozitor şi ca în ciuda acelor infirmităţi Dumnezeu a fost glorificat în trupurile lor, iar ei au devenit cunoscuţi prin puterea credinţei lor, şi nu printr-o eventuală lipsa a ei cum susţin cei ce predică evanghelia prosperităţii! Susţinerea unor asemenea aberaţii indică o crasa necunoaştere a Scripturilor şi o consecventă practica de scoatere din context a pasajelor care, doar par, să justifice aceasta doctrină "health and wealth", a "sănătăţii şi prosperităţii", pe care acum o promovează la nivel mondial unele biserici, dar care este demascată de Biblie după cum vom vedea în continuare:

Chiar dacă urmăm toate aceste principii ale credinţei sau ale metodelor de vindecare, nu înseamnă că Cristos Isus este obligat întotdeauna să vindece (2Corinteni 12:7-10), poate uneori bolnavul nu este suficient de sincer şi el vrea să fie vindecat, dar doar ca apoi să-şi continue modul de viaţă în păcat, alteori boala este o disciplină şi o metodă de-a lui Dumnezeu de a smeri, şi El nu-l va vindeca până când acesta nu ajunge la nivelul cerut de umilinţă şi îndelungă răbdare (Iov 36:8-10,15; Psalmul 107:12; Evrei 12:5-11; Iacov 1:2-4; Apocalipsa 2:20-23).

Şi apoi să ne gândim: De ce a fost vindecat la scăldătoarea Betesada doar acel orb din mulţi bolnavi existenţi (Ioan 5:3-6)? Din toţi leproşii existenţi în Israel de ce a fost vindecat doar Naaman (Luca 4:27)? De ce apostolul Pavel nu a fost vindecat (2Corinteni 12:7-10)? De ce Timotei nu a fost vindecat (1Timotei 5:23)? De ce Trofim nu a fost vindecat (2Timotei 4:20)? De ce profetul Elisei nu a fost vindecat (2Împăraţi 13:14)? Săracii! Poate nu au avut credinţă? Sau poate că au avut (căci de fapt ei sunt exemple de credinţă), însă motivul este altul, după cum ne spune însuşi Pavel care descrie răspunsul Domnului la cererile lui stăruitoare pentru vindecare, căci Pavel nu mai vedea bine, era bolnav cu ochii (Galateni 4:15; 6:11), însă Domnul I-a spus: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când Sunt slab, atunci Sunt tare.” Deci de ce nu sa vindecat Pavel? Nu avea El credinţă? Sau oprit vindecările miraculoase? Sau mai degrabă pentru că atunci când el este slab şi neputincios din cauza bolii puterea lui Cristos îl va susţine, ea nu-l va vindeca ci îl va susţine şi se va manifesta din plin, ,,căci când Sunt slab, atunci Sunt tare” căci ,,căci puterea Mea (a Domnului) în slăbiciune este făcută desăvârşită” De ce? Căci atunci nu mă mai bizui pe puterea mea, pe înţelepciunea mea, astfel neputinţa mea mă face să trăiesc mai mult cu puterea Lui, doar atunci sunt vindecat de mândria mea, de tăria mea, de talentele mele cu care să ies în evidenţă. Dumnezeu îmi arată limitele mele şi bine face El mă salvează, uneori boala este instrumentul prin care o face. El mă vindecă întotdeauna spiritul însă uneori o faci prin permiterea de suferinţe în trup, astfel de multe ori boala fizica aduce vindecare spirituală, zdrobire şi eliminarea mândriei, poate vi se pare stranie o astfel de afirmaţie că bolile fizice pot aduce vindecare spirituală, însă chiar Biblia expune un astfel de principiu atunci când spune: ,,Mijloacele de vindecare pentru cel rău Sunt bătăile şi vânătăile până la rană.” (Proverbe 20:30), auziţi ce spune Cartea Cărţilor, că unii se pot vindeca spiritual doar prin bătăi şi vânătăi, astfel dacă suntem într-o astfel de situaţie şi anume suntem răi, încăpăţânaţi şi mândri, Dumnezeu are şi astfel de metodă de vindecare prin răni şi suferinţă (vezi şi Evrei 12:5-13). Într-o astfel de situaţie să nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne vindece din punct de vedere fizic dacă noi nu ne smerim sau nu ascultăm de El. Dumnezeu este dispus să ne vindece întotdeauna şi fizic dar doar în termenii şi în condiţiile lui. Uneori Dumnezeu nu ne vindecă fizic tocmai pentru a ne putea vindeca spiritual, astfel când Dumnezeu nu ne vindecă ştie El de ce? Unii kharismatici spun: “Isus a purtat bolile mele şi eu nu mai trebuie să le port, deci eu nu mai trebuie să fie bolnav, dacă sunt bolnav înseamnă că nu cred în schimbul ce la efectuat Isus prin jertfa Sa la Golgota, unde a luat bolile mele şi mi-a dat sănătatea Sa”. Mergând pe un astfel de principiu ar trebui atunci să spunem: “Deoarece Isus a murit în locul meu eu nu ar trebui să mai mor” sau “deoarece Isus a purtat păcatele mele eu nu ar trebui să mai păcătuiesc”. Doar aşa am fi consecvenţi. Însă dacă cunoaştem Scripturile atunci ştim că şi creştinii mor (1Tesaloniceni 4:13,14), şi ei mai păcătuiesc (Iacov 4:8; 1Ioan 2:1). Şi tot la fel se mai şi îmbolnăvesc (2Timotei 4:20). De ce? Tocmai ca să se arate în ei gloria lui Dumnezeu şi puterea Lui de a vindeca (comp. cu Ioan 9:3), fie acum fie în Regatul său. Dar toate acestea pentru că există o bază şi anume: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” Însă Dumnezeu hotărăşte când, unde la cine şi cum să folosească această bază plenară a vindecării şi să aplice astfel sângele vărsat de Cristos la Golgota. O altă extremă este:

Unii oamenii caută cu tot dinadinsul vindecarea indiferent de preţ, timp, energie irosită sau de compromisuri în materie de principii şi credinţă. Însă această căutare nebună după vindecare ne poate face să cădem în idolatrie punând sănătatea sau căutarea vindecării mai presus de al căuta pe Dumnezeu, astfel mulţi jertfesc pe altarul sănătăţii chiar mai mult decât jertfesc în relaţia lor cu Dumnezeu. Ba mai mult, am observat din Biblie căci chiar Diavolul poate face vindecări, astfel este foarte important de unde vine izvorul de sănătate şi noi ca creştini nu putem accepta orice metodă, tratament, vraci, terapie etc.

În concluzie, creştinul nu vrea să obţină vindecare ori şi cum, ci doar de la Dumnezeul Lui, căci doar această vindecare este durabilă şi cu efecte benefice, în plus, el aşteaptă Regatul lui Dumnezeu care va aduce o completă vindecare atât asupra creştinilor cât şi asupra creaţiei lui Dumnezeu. Creştinul matur nu doreşte doar ca Isus să-l vindece ci doreşte ca Isus să devină vindecarea Sa, el nu doreşte ca Domnul Isus să-i binecuvânteze cu sănătate ci înţelege că Domnul Isus este sănătatea lui, viaţa lui, lumina, lui, etc. Şi prin unirea cu El ai toate căci el este Cel ce umple toate, plinătatea lui Dumnezeu (Coloseni 2:10; 3:11).

Dacă creştinul ar fi complet vindecat cum susţin cei cu evanghelia ,,sănătăţii şi a prosperităţii”, atunci noi nu am mai avea nevoie de Regatul lui Dumnezeu unde vom fi uniţi în mod plenar (deplin) cu Mirele Isus, şi unde va fi gloria noastră, vindecarea noastră. Biblia vorbeşte în Romani 8:17-25 despre copii lui Dumnezeu că suferă, şi tot la fel şi creaţia (restul oamenilor, animalele, plantele, etc.) şi suferă nu pentru că nu au credinţă în vindecările divine, ci suferă aşteptând înfierea, adică răscumpărarea corpurilor noastre. Astfel doar venirea Domnului ca Rege care îşi va manifesta atunci puterea de a supune toate, va aduce ca creştinii morţi să fie înviaţi, iar cei vii care suferă chiar din cauza bolilor să fie transformaţii, glorificaţii în corpuri spirituale asupra cărora durerea, boala, moartea Adamică sau chiar moartea a doua nu va avea nici o putere (1Corinteni 15:42-55; Apocalipsa 20:6). Deci doar Regatul lui Dumnezeu prin venirea lui Isus va aduce o vindecare deplină şi instantanee pentru copii lui Dumnezeu, căci atunci nu numai spiritele lor vor fi regenerate ca şi în cazul naşterii din nou (Romani 8:16; Efeseni 4:23; Romani 2:28,29), ci însuşi trupurile lor vor fi răscumpărate şi regenerate, devenind trupuri nemuritoare (1Corinteni 15:53-55).

La reîntoarcerea lui Isus Cristos va începe reînnoirea tuturor lucrurilor (Matei 19:28; Fapte 3:21), adică a creaţiei (restul oamenilor, animalele, plantele, etc.), atunci va începe eliberarea pământului şi a omenirii de orice forma a răului (Isaia 11:9), deoarece Satan este legat (Ap.20:1-3), iar vindecarea va fi sub aripile Lui Cristos (Maleahi 4:2). Astfel treptat pământul va fi vindecat, va deveni un paradis (Isaia 32:15-17; 35), unde nu va exista foamete (Psalmul 72:16; Isaia 65:22), boli, molime, bătrâneţe şi moarte ca moştenire a păcatului lui Adam va dispărea (Isaia 33:24; 35:5,6; Iov 33:25). Atunci se vor turna binecuvântări asupra pământului şi a omului căci Biblia promite în Apocalipsa 22:1,2: ,,Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul străzii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.”

Însă şi pe parcursul mileniului va exista suferinţa sau moarte ca urmare a unor pedepse divine peste cei ce nu vor asculta atunci de legea lui Dumnezeu (Isaia 65:20; 66:23,24; Ezechiel 11:17-21; Zaharia 14:16-19). Astfel doar la sfârşitul celor o mie de ani, după ultima încercare, după judecată şi după nimicirea Diavolului şi a morţii (Apocalipsa 20:7-15), atunci şi creaţia se vor bucura de libertatea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8:18-21), atunci Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), şi atunci se va împlini textul din Apocalipsa 21:4-6 care descrie aşa de minunat vindecarea deplină a creaţiei prin cuvintele: ,,El va şterge orice lacrimă din ochii lor. şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte Sunt vrednice de crezut şi adevărate.” Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit!…”

Dar până vom experimenta aceste promisiuni să vedem în continuare:

În primul rând să încercăm să aflăm cauza bolii şi cât mai multe informaţii despre boală, mai ales dacă este cronică, de asemenea să-l întrebăm pe Dumnezeu, să ne cercetăm în prezenţa lui pentru a vedea dacă nu cumva călcarea vreunei legi de a Lui fie naturale sau spirituale a dus la boală, apoi să-I cerem să ne vorbească (2Împăraţi 1:3) şi să ne spună voia lui cu privire la boală, adică doreşte El să ne vindece, ne călăuzeşte El spre ai cere în rugăciune vindecare în corpul nostru sau ne călăuzeşte ca să apelăm la bătrânii adunării pentru ca aceştia să se roage pentru noi ungându-ne cu undelemn, sau ne călăuzeşte spre un anumit medic şi tratament. Prin urmare în tot ceea ce întreprindem este bine să avem călăuzirea lui Dumnezeu, şi atunci de pildă, vom putea cere în rugăciune vindecare pentru noi sau pentru alţii, căci am primit un Cuvânt din partea lui Dumnezeu, iar credinţa vine în urma auzirii Cuvântului (Romani 10:17), însă dacă noi nu am primit nici un Cuvânt că Dumnezeu ne va vindeca, ne vom descuraja repede în a cere vindecare.

Omul căzut, imperfect este dirijat prin simţuri, prin ceea ce vede, simte, etc. însă credinţa se bazează exclusiv pe Cuvântul lui Dumnezeu, astfel nu ne vom îndoi chiar dacă unele simptoame ale bolii nu au trecut în totalitate, doar dacă ne păstrăm credinţa ne vom păstra şi desăvârşi vindecarea, deoarece în multe cazuri Dumnezeu ne dă o vindecare gradată pe parcurs ce ne adâncim în rugăciune, sau în timp ce repetăm un Cuvânt pe care l-am primit de la Dumnezeu şi pe baza căruia am crezut şi am fost vindecat. Să nu uităm că cei 10 leproşi nu au fost vindecaţi instantaneu de Isus ci în timp ce ei au ascultat de cuvintele Lui şi au mers înspre templu pe drum au fost vindecaţi (Luca 17:14,15), prin urmare uneori vindecarea este un proces care se face pe un drum, pentru cei 10 leproşi drumul acela sa numit “înspre templu”, în cazul tău se poate numi “ore de rugăciune” sau “zi de post” sau “un somn vindecător”, etc.

Alte lucruri care ne vor ajuta când suntem în suferinţă este să avem o gândire corectă, în care să privim nu la cele ce se văd ci la cele ce nu se văd (2Corinteni 4:18), nu să ne gândim la boală ci la lucrurile pozitive, la Isus, la Cuvânt (Psalmul 119:50,52), să ne gândim că Dumnezeu are totul sub control şi ,,că toate lucrurile (deci chiar şi bolile) lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), deci dacă Dumnezeu permite sau trimite o boală ştie El de ce.

Mai presus de toate să înţelegem că indiferent de boala pe care o avem, indiferent de ceea ce simţim, sau de cât îndurăm, Dumnezeu este alături de noi în încercare (Psalmul 91:15) şi nu ne va lăsa să fim încercaţi peste puterile noastre (1Corinteni 10:13), căci Dumnezeu după cum spune Psalmistul ne susţine pe patul de suferinţă (Psalmul 41:3). Oricum Dumnezeu ne iubeşte şi ţine la noi mai mult decât ne iubim noi pe noi. De aceea să aveam gândirea credinţei care priveşte ca o mare bucurie când trece prin felurite încercări ştiind ca aceste încercări lucrează răbdare, perseverenţă şi alte virtuţi creştine pe care nu le putem cultiva în condiţii normale (Iacov 1:2-5), şi gândirea dragostei care suferă toate şi rabdă toate (1Corinteni 13:7), atunci vom fi biruitori şi vom fi senini indiferent de boala de care suferim, căci ne vom odihni în Cristos.