Despre Mariologie

... Noua dogmă nu va schimba doar mariologia, reflectarea teologică despre importanţa mamei lui Isus pentru credinţa creştină,

1. Maria să fie numai mama lui Isus.

Cu toate că nu toţi iudeii nu au înţeles, există prefigurări în cărţile vechiului legământ prin care se arăta că Mesia trebuia să se nască prin femeie. Cea mai semnificativă profeţie în acest sens este aceea din Isaia unde scrie: " Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)." (Isaia 7:13,14)⁽¹⁾; În Mica scrie: "Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. De aceea îi va lăsa, până la vremea când va naşte cea care are să nască, şi rămăşiţa fraţilor Săi se va întoarce la copiii lui Israel. El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului." (Mica 5:2-4)

ţi s-a făcut mare har; DOMNUL este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei!" Îngerul îi spune ea este cea aleasă de Dumnezeu şi sub ocrotirea sfântului duh se va naşte un sfânt care va fi numit Fiul lui Dumnezeu. (Luca 1:35) Apoi pentru a o întării să creadă îi dă de veste şi despre Elisabeta care urma să aibă un fiu la bătrâneţe. A doua mărturie este a Elisabetei care când a auzit salutul Mariei s-a umplut cu duh sfânt şi i-a săltat pruncul în pântece şi după ce a salutato a numito: "maica Domnului meu". Astfel Maria mama lui Isus, şi Elisabeta mama lui Ioan Botezătorul au proorocit. A treia mărturie a făcuto Zaharia tatăl lui Ioan botezătorul când i s-a dezlegat limba, s-a umplut cu duh sfânt şi a prorocit zicând despre Isus: "Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe al său popor şi ne-a ridicat un corn salvator puternic, în casa slujitorului său David."

Următoarea mărturie a fost pentru Iosif căruia i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.

Evanghelia relatează că conform cu cerinţele legii, după patruzeci de zile de la naşterea lui Isus, Maria a adus la Templu o jertfă de purificare pentru necurăţia ei.

După naşterea lui Isus este interesant că Iosif şi Maria nu au fost conştienţi de autoritatea care o va avea Isus astfel când Simeon şi Ana prorocesc despre el evanghelistul spune că "tatăl şi mama lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El". Şi când avea Isus doisprezece ani cu ocazia sărbătorii paştelor când Isus a rămas la Templu, Maria şi Iosif nu au putut să înţeleagă ce a vrut să spună Isus: "Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu te-am căutat cu îngrijorare.” El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

În biserica timpurie apostolii nu iau acordat Mariei o onoare de importanţă deosebită astfel Pavel s-a referit la ea doar în Galateni 4:4 unde acesta nu-i pomeneşte numele ci doar o numeşte "o femeie": "Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea.

În Proverbe 30:4 este descris Isus ca fiind Fiu al Creatorului, dar de ce este numit Isus, Fiu, înainte de naşterea sa din Maria dacă nu are început, poate cineva să fie Fiu dar să nu fie creat? (vezi şi Proverbe 8:22). Dacă Isus era co-etern ar fi fost numit frate cu Dumnezeu nu fiul lui Dumnezeu (Psalmul 2:7,12).

A doua etapă a vieţii sale a început atunci când s-a născut ca om perfect din fecioara Maria, venind din cer pentru a plăti preţul de răscumpărare (Romani 5:15; 1Corinteni 15:45,47; Luca 1:30-35).

et ingressus angelus ad eam dixit have gratia plena Dominus tecum benedicta tu in mulieribus (JLV)

şi intrat îngerul la ea zise “ai graţie deplină, Dumnezeu tea binecuvântat pe tine între femei”

kai. eivselqw.n pro.j auvth.n ei=pen\ cai/re( kecaritwme,nh( o` ku,rioj meta. sou-Å (BGT)⁽²⁾

kai eiselywn prov authn eipen caire kecaritwmenh o kuriov meta sou eulogeo su en gune!

şi venit înaintea ei zise «fii iubită, favorizat-o DOMNUL este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei!»

kai. eivselqw.n o` a;ggeloj pro.j auvth.n ei=pen Cai/re kecaritwme,nh o` ku,rioj meta. sou/ euvloghme,nh su. evn gunaixi,nÅ

şi intrând acel mesager apropiindu-se îi zise «Bucură-te favorizat-o DOMNUL este (cu) tine …» (BYZ)

Cateismul catolic redă textul astfel: … «Plecăciune ţie, care eşti plină de har …»

Conform Sfintelor Scripturi după naşterea lui Isus, Maria a avut cu Iosif fii şi fice. Numele ficelor nu sunt amintite ne fiind atât de importante ci doar al fiilor deoarece unii din ei au devenit mai târziu ucenicii şi au intrat în slujba Domnului. Aceştea sunt: Iacov, Iosif, Simon şi Iuda. Desigur în slujba lui au mai intrat şi verişorii săi: Ioan fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, Iacov şi Ioan fii lui Zebedei şi Salome din Galileia (Matei 4:21;17:1;27:56; Marcu 3:17;compară: Fapte 12:2 cu Fapte 15:13;21:18 şi Galateni 1:19). Matei 13:55:  «Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu Sunt ei fraţii Lui?» Marcu 6:3:  «Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu Sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.»

În Fapte 12:1,2 se arată că Iacov fratele lui Ioan este ucis de Irod astfel după acest eveniment în scripturi se va vorbii de Iacov fratele Domnului şi al lui Iuda. «Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.» Galateni 1:19:  «Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.» Iacov 1:1: «Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care Sunt împrăştiate: sănătate!» Iuda 1:1: «Iuda, rob al lui Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care Sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl, şi păstraţi pentru Isus Hristos»

Autor: Bodin Florin Ciprian

Email: orynider@rdslink.ro