Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

ÎN CE NUME SE FACE BOTEZUL BIBLIC?

CARE ESTE FORMULA BOTEZULU NOU TESTAMENTAL?

ADICĂ ÎN NUMELE CUI TREBUIE SĂ FIE UCENICII BOTEZAŢI?

Majoritatea Creştinismului botează membri având ca formulă de botez cea din Matei 28:19-20, şi anume: ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”, fie scufundându-l o dată, sau de trei ori, ori prin stropire cu un mănunchi de isop ori prin turnare de apă, obiceiurile diferă, dar formula este aceiaşi.

În ce măsură apostolii care în primul rând au primit porunca de a uceniciza şi de a boteza, au înţeles şi au ascultat de această poruncă consemnată în Matei 28:19-20? Căci ei erau temelia (Efeseni 2:20), şi nu puteau să greşească chiar uitând formula. De ce ei nu au botezat „în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului Sfânt”? Căci toate relatările botezurilor efectuate după Ziua Penticostei şi primirea făgăduinţei Tatălui, au ca formulă de botez porunca: botezaţi-i ,,în numele lui Iisus Christos” sau ,,pentru numele Domnului Iisus” ? - Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27;

De ce cuvintele din evanghelie spun una, iar celelalte versete despre botez susţine o altă formulă?

S-a încercat să se răspundă la această întrebare odată cu instituţionalizarea şi oficializarea creştinismului ca religie în Imperiul Roman, în general prin două variante:

1. Formula de botez ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt” se armonizează cu cea „în numele lui Iisus”, dându-se diferite explicaţii în acest sens.

2. După unii părinţi bisericeşti prezenţi la conciliul de la Niceea, versetul Matei 28:19, a fost modificat, iar fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt” a fost o interpolare faţă de textul original, aşa cum prezintă episcopul Eusebiu de Cezareea (cca. 265 – 339) citând din Peşitta Siriană şi unele codexuri care se găseau în vremea lui.

Să explic mai pe larg aceste două variante majore de a explica ne-concordanţa dintre Matei 28:19 şi celelalte texte ce conţin formula de botez.

1. Încercări de armonizare între textele care conţin formula de botez:

• Explicaţia modalistă.

Epifanie de Salamina (care moare în 403 e.n.) spune că în vremea lui sabeliştii erau foarte numeroşi în vremea sa şi scrie că foloseau caracteristicile soarelui ca o analogie la natura divină a lui Dumnezeu. Aşa cum soarele are "trei puteri" (căldură, lumină, şi formă circulară), ei susţin că Dumnezeu are: aspectul căldurii care răspunde prin Duhul Sfânt, aspectul luminării prin Fiul, şi aspectul formei figurii, prin Tatăl.

Mişcarea Creştină Populară care ar fi reprezentanţii lui Sabelius (fl. ca. 215) după al doilea război mondial, susţin: ,,Cine citeşte cu atenţie, constată că aici este vorba de Numele în care să se facă botezul şi nu despre trei titluri: Tatăl este un titlu, Fiul este un titlu şi Duhul Sfânt este un titlu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei forme de descoperire sau numiri ale Aceleiaşi Persoane. Deci este vorba despre unicul Nume, pentru că Isus a spus: ???Botezaţi-i în Numele (singular)”, şi nu în Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aşa cum se face astăzi peste tot. Cuvântul Nume apare la singular şi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie să aibă un Nume. Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevăraţi.” - extras din "CONCILIUL", de E. Frank.

Sabeliştii cred că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură persoană, şi ei mai cred că numele lui Dumnezeu este Iisus Christos. Astfel mişcările religioase: „Only Jesus”; cât şi „mişcarea creştină a lui William Branham” cu toate ramurile ei (E. Frank şi altele); etc. botează doar „în numele lui Iisus”. Motivul: deoarece ei cred că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură persoană şi că numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt este acelaşi şi anume: Iisus.

Însă Biblia arată că Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt nu sunt aceeaşi persoană, iar numele Tatălui şi al Fiului nu este acelaşi după cum putem citi în Apocalipsa 14:1: ,,Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau O Sută Patruzeci şi Patru de Mii, care aveau scris pe frunte Numele Său (al Fiului) şi Numele Tatălui Său.” Unele manuscrise antice redau aici: „aveau scris pe frunte Numele Tatălui Fiului” iar altele: „aveau scris pe frunte Numele Tatălui şi Fiului”.

Numele care Tatăl i la dat, prin Îngerul lui Iahve, este "Iahueşua" (Iisus), care în ebraică însemnă, Iah(ve) salvează. Deci numele Fiului Tatălui nu este identic cu numele Tatălui (vezi şi Proverbe 30:4; Apocalipsa 3:12). Căci numele Tatălui este Iahve (Iehova – Isaia 63:16; Geneza 2:4 n.s. BCR)”, iar numele Fiului este Iisus Christos (Luca 1:31).

"Aşadar şi Iahve la preaînălţat, şi ia dat Numele care este deasupra fiecărui nume, aceea ca în Numele lui Ieşua (Iisus) orice genunchi să se plece, al celor din ceruri, şi a celor de pe pământ, şi de sub pământ şi a ca orice limbă să mărturisească că Ieşua Mesia este Stăpân, să de-a slavă lui Iahve, Tatăl." (Filippeni 2:9-11)

Despre el s-a mai scris că: "NU ESTE IZBĂVIREA ÎNTRU NIMENI ALTUL, CĂCI NU ESTE SUB CER NICI UN ALT NUME, DAT ÎNTRE OAMENI, ÎN CARE SĂ NE FIM IZBĂVIŢI." (Ap. Fapte 4:12)

Explicaţia modalistă nu este corectă, însă, pentru că ,,numele” în greacă „o;noma” („onoma”) la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt, adică se subînţelege că autorul a vrut să spună: ,,în numele Tatălui şi în numele Fiului şi în numele Sfântului Duh!” dar pentru că nu avea rost să repete, el a spus doar: ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”. Căci acelaşi cuvânt din greacă: „o;noma” („onoma”) apare şi în pasajele din Apocalipsa 13:8; 17:8 unde ,,numele” la singular se referă pe rând la numele fiecărui om care nu va fi salvat, adică la mai mulţi oameni. De asemenea, „Numele” care apare de două ori în Geneza 48:16, este la sigular în ebraică, ca şi în greacă, în Septuaginta, cu toate că se referă la mai multe persoane. Astfel numele în greacă „o;noma” („onoma”) la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt.

Apostolul Pavel scrie în Epistola a II-a către Corinteni folosind „Iahve Duhul” ca nume al Tatălui, la sfârşitul celui de-al III-lea capitol, unde scrie - despre urcatul şi coborâtul lui Moise de la slava lui Dumnezeu care era sus pe munte, jos la copii lui Israel care se poticneau de dispariţia slavei de pe faţa lui Moise, după cum este relatat în Exodul ori Ieşirea capitolul 34, astfel profetul a fost nevoit să-şi acopere faţa, libertatea lui Moise revenind când se urca în slava lui Dumnezeu şi îşi descoperea faţa, pe munte: „Iahve este Duh, şi unde este Duhul lui Iahve, acolo este libertate.

Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava lui Iahve, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Iahve Duhul (MARIA RUHA)”. - 2Corinteni 3:17-18 (s-a consultat Peşitta – Codex Kaborius);

Atunci când apostolul Şimon Petru a dat porunca botezului ar fi folosit „Iahve Ieşua” ca nume al Fiului Tatălui, ca nume al celui care a existat înainte de Avraam, după cum spunea despre el însuşi (Ioan 8:58), le-a vorbit bărbaţilor izraeliţi adunaţi pentru sărbătoarea Cincizecimii, folosind un joc de cuvinte, pe care doar unii martori oculari l-ar fi putut înţelege: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Christos [lui Iahve Ieşua, în aram: b’şemhe de-Maria Ieşue, DOMNULUI IISUS], spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfântului [de-Ruha de-Kudâşa]”. – Ap. Faptele 2:38 (s-a consultat Peşitta – Codex Kaborius);

• În concluzie, a fi botezat ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” nu este totuna cu a fi botezat „în numele lui Iisus Fiul lui Dumnezeu”, din două motive:

• Tatăl Fiului şi Fiul Tatălui nu sunt aceeaşi persoană;

• Numele Tatălui Fiului şi al Fiului Tatălui nu este acelaşi.

Alte explicaţii ale acestei contradicţii –

• În ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar „în numele lui Iisus” (Ap. Fapte 2:38), deoarece acei evrei îl cunoşteau deja pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ, şi astfel doar cu Iisus mai trebuiau să intre în comuniune. Însă aceştia uită că şi samaritenii, care nu aveau „un legământ” al lor cu Dumnezeu, au fost botezaţi tot „în numele Domnului Iisus” (b’şemhe de-Maran Ieşue – Ap. Fapte 8:16 – Codex Kaborius).

Tot la fel şi sutaşul Corneliu, un om dintre naţiuni a fost botezat împreună cu familia sa „în Numele Domnului Iisus Christos” (b’şemhe de-Maran Ieşue Meşiha – Ap. Fapte 10:44-48 – Codex Kaborius).

De ce oare? Acelaşi formulă de botez, „în numele Domnului Ieşua Mesia”, este folosită şi de apostolul Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (b’şemhe de-Maran Ieşue Meşiha – Ap. Fapte 19:5 – Codex Kaborius); şi de asemenea pentru toţi creştinii, fie iudei, fie dintre neamuri, au fost botezaţi ,,în Iisus Christos” (b’Ieşue Meşiha – Romani 6:3; Galateni 3:27-28 – Codex Kaborius).

O a treia explicaţie care am auzit-o este că ambele formule sunt corecte şi că ambele au fost lăsate de Iisus Christos. Dar o astfel de idee nu găsim în Biblie, cum că Iisus a lăsat două formule de botez. Ci, ucenicii fiind la început, au urmat cu rigurozitate poruncile Domnului date prin apostoli (Ap. Fapte 1:2).

• O altă variantă care încearcă să explice această ne-concordanţă este că textul din Matei 28:19-20 cuprinde formula completă, în timp ce celelalte texte conţin doar o formulă prescurtată, deoarece celelalte texte doar descriu evenimentul botezului unor credincioşi şi nu pun accentul pe formula de botez. Însă cei ce susţin această variantă de unde ştiu că botezul din aceste relatări - din cartea Faptele Apostolilor 10:48 - sunt o descriere prescurtată ? Dacă este o formulă prescurtată de botez, atunci am găsi un exemplu de botez în Biblie despre care să se spună că un ucenic a fost botezat: ,,în numele Tatălui” (prescurtat) sau ,,în numele Duhului Sfânt” (prescurtat), şi atunci când se prescurtează ceva, se ia doar prima parte din frază; dar în acest caz, nu găsim botezuri ,,în numele Tatălui”! Ci doctorul Luca spune: ,,am făcut cercetări cu de amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţaturilor pe care le-ai primit prin viu grai.” (Evanghelia după Luca 1:3-4). Prin urmare, Luca care a scris cartea Faptele Apostolilor, a consemnat exact formula de botez cu care au fost botezaţi primii ucenici.

• O altă încercare de a explica divergenţa dintre porunca din Matei 28:19 şi celelalte texte, este că Iisus, nu a lăsat nici o formulă de botez, şi că fiecare a botezat pe credincioşi cum a crezut de cuviinţă.

Ei susţin că exigenţa şi consecvenţa face din chemarea autorităţii lui Mesia asupra unei persoane care îi ia temporar locul, ceva ca ‘o formulă magică’; şi nu se gândesc la asigurarea asupra Numelui pentru care se botează – identificată de ucenicul candidat care face botezul (scufundarea). Astfel nu putem spune că Iisus nu a lăsat o formulă (un Nume) prin care cineva se botează.

2. Modificarea textului din Matei 28:19:

O altă explicare a contradicţiei legată de botez, este că textul din Matei 28:19 a fost modificat ulterior de scribi, ori a fost preluat sub altă formă în limba greacă din limba pe acre a vorbito Mesia.

În primul rând, în acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta; vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă - (NTTF). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”

[ b’şem Abba ue-Bera ue-Ruha de-Kudâşa – Ev. Matei 28:19 – Codex Kaborius].

În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28,19 cu o formulare complet diferită: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l oferă aşa numitul „Aparat Critic” al Noului Testament în limba greacă”, ediţia 25, redactat de Nestle şi Aland.

În privinţa modificării textului, observaţi ce spun modaliştii în cartea ,,Provocarea” la p.63:

„Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< = …în numele meu.

Aceeaşi observaţie este scrisă şi în >>Greek New Testament<<, Second Edition, 1954, London, Bible House.”

Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică.

Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Iisus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.

În plus, Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241 spune: „Formula originală a cuvintelor este „în Numele lui Iisus Christos” sau „Domnului Iisus”. Botezul „în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt” a fost dezvoltat mai târziu”.

De asemenea, Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241 declară: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Iisus Christos” sau „Domnului Iisus”. Botezul „în numele Trinităţii” a fost o schimbare ulterioară”.

În limba română, doar traducerea NTTF – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure.

Însă în Ediţia din 2008 a traducerii: NTTF, apare în text formula descrisă de Eusebiu, deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelează nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice sunt şi din sec. II e.n. Atunci Iisus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR). Ci a spus: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în Numele Meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”

Să nu uităm că Eusebiu a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De Viris Inlustribus” cap. III).

Eusebiu din Casarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.

De altfel, unii scriitori din antichitate ca Papias (80-164); Irineu (115-202); Origen (185-255); Ieronim (340-420); Epifaniu (315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.

Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evanghelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare:

În greacă: „Πορενθέντες μαθητύσατε πάντα τά έθνη έν τώ όνόματί μον”„διδάsκοντες αύτούς τηρεϊν πάντα όςα ένετειλάμην ύμϊν.”

Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în Numele Meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”

Clement de Alexandria nu citează nici odată Matei 28:19 în lucrările sale. În lucrările lui Origene (ca. 185 - ca. 254) păstrate în greacă, Griesbach în a sa „Symbolae Criticae” notează trei cazuri de citare a Matei 28:19; dar în fiecare caz citarea se opreşte scurt la τά έθνη, lăsându-ne în dubiu cum se continua textul său, oare în acord cu cele ale lui Eusebiu ori cu textul receptat. O referinţă indirectă la text în „Contra Celsum II”, 42, (I, 165 K.) indică, nu chiar conclusiv, la fosta alternativă. Pasajul este acesta: καί άεί δρwντεc πληρούμενα τά είρημένα ίιπ' αύτοϋ, πρίν τένηται, τό κηρυχθηναι τό ευαγγέλιον έν δλψ τψ KόcμΨ, καί πορεuθένταc αύτοc εic μαθητάc εic πάντα τά έθνη τον λόγον αύτοϋ κατηγγελκέναι. Aici ultimele patru cuvinte răspunde acestora: ‘Învăţându-i toate cele câte v-am poruncit’. Mai este semnificat că Origene nu dă la importanţa preceptului de-a boteza în numele triun care intervine în textele noastre.

Eusebiu citează mai exact în „Dovezile Evangheliei” (lat. Demonstratio Evangelica) de 5 ori; ‘Comentarii la Psalmi’ de 4 ori; ‘Theophania’ de patru ori; în ‘Comentariu la Isaia’ de două ori; în ‘Istoria Bisericii’ o dată; în ‘Oraţiune în Lauda lui Constantin’ (lat. De laudibus Constantini) o dată.

Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat că nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C. R. Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Noului Testament deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.”

În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitariană a botezului.

Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (manuscris) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea siriacă: „Codex Sinaiticus” şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.” (F.C. Conybeare).

Iar în 1919, în comentariul lui Peake's a fost întâi publicat: „'Biserica primelor zile nu a observat această poruncă "cât lumea", chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.'”

Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în traducerile din limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” este interesant că conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Iisus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47).

Să nu uităm că Domnul Iisus spune în v.18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi... căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Iisus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui.

Puterea numelui lui Iisus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „...Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile'. 'Dar cum putem face asta', ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?... Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa 'ÎN NUMELE MEU'. Căci El nu i-a însărcinat simplu si vag 'faceţi discipoli din toate naţiunile', ci cu adăugarea necesară 'în numele meu' . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: 'Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Iisus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri , de pe pământ şi de sub pământ.' El a arătat virtutea puterii în numele Sau ascunsă de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: 'Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu'. („Dovada Evangheliei” (lat. Demonstratio Evangelica) - VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).

Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”

În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosită de botezător (sau de slujitor pentru a scufunda), şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez.

Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Iisus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v.18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Dar aceasta se potriveşte şi cu textul paralel din Luca 24:47.

Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru sau în care oamenii să se boteze, ci de Numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul, sau în virtutea căruia are dreptul şi datoria să formeze discipoli în locul lui Iisus, adică în numele Lui.

Dacă Iisus nu a spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” ci El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie) în cer şi pe pământ”, ca să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).

În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, ca „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este ca tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Iisus” şi în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, nici ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în Vechiul Legământ: ,,în numele lui Iahve” (Deuteronom 18:5-22; 1Cronici 16:2; 21:19; Psami118:10-12, 26; 124:8; 129:8; Ieremia 11:21; 26:9-20; Mica 4:5; Psalmul 118:26 în Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, ucenicii, vindecă, se roagă, slujesc, fac minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Iisus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1).

Astfel concluzionăm: din unghiul slujitorului ce boteză, el face această lucrare, în numele Domnului Iisus Christos (b’şem de-Maran Ieşue Meşiha - Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi luând locul Lui (2Corinteni 5:20).

Formula de botez mesianică din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă la scufundarea care se face în acest nume (persoană) sau la dedicarea pentru acest nume (persoană) a ucenicului care se botează.

• Evangheliile Ebraice - Şem Tov – du’Tillet - Munster

În antichitate exista ideologia că Biblia aşa cum s-a transmis era plină de erori şi greşeli de traduceri de aceea s-a făcut un inventar de manuscrise antice în limba greacă pe baza cărora s-a alcătuit în 1520 „Textus Receptus” iar apoi pe măsură ce s-au descoperit mai multe codexuri s-a alcătuit „Textul Critic”, pe baza cărora s-au realizat majoritatea traducerilor în limbile moderne.

"Aşa cum au învăţat din tradiţie în ceea ce priveşte cele patru Evanghelii, care singure sunt ne-contestabile în Biserica lui Dumnezeu sub cer, că prima a fost scrisă conform cu Matei, care a fost odată un colector de taxe, dar apoi un apostol al lui Iisus Christos, care a publicato pentru cei care de la iudaism a venit la credinţă, compusă aşa cum era în limba ebraică." - Origene (Eusebiu, Istoria Ecleziei 6.25.4)

"Matei a colectat oracolele (ta logia) în limba ebraică, şi fiecare le-a interpretat cum a putu mai bine." - Papias (Eusebiu, Istoria Ecleziei 3.39.16)

Un alt argument în ce priveşte Matei 28:19,20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (cca. 1380 e.n. – 1420 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Şem-Tov. Un alt manuscris numit „du’Tillet” a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei împreună cu alte cărţi, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la acel scris de apostolul Matei în limba ebraică.

Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tov datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, Ianuarie 1997, paginile 58-71.).

Chiar dacă unele din aceste manuscrise sunt transmise din ebraică ori sunt preluate din limba veche arameică, care se înrudeşte cu ebraica, nu însemnă că mărturia lui Origene şi a lui Papias este ne-adevărată, pentru că există mai multe analize textuale care demonstrează că evangheliile fie nu au fost scrise în limba greacă. Conform unora autorii s-au gândit în altă limbă maternă însă în Noul Testament Peşitta care s-a păstrat, în alfabetul antic care era folosit în Israel înainte de alfabetul arameic-sirian modern post-niceean recenzat de Afrahat (cca. 270–cca. 345; Arameică: ܐܦܪܗܛ — Ap̄rahaţ, greacă: Ἀφραάτης, şi latină: Afraates), multe versete care sunt redate jocuri de cuvinte naturale care nu se regăsesc în limba greacă şi fără aparentele contradicţii care apar în limba greacă.

Traducerile catolice ale Peşitta, du'Tillet şi traducerea Noului Testament modern ebraic sunt traduse în concordanţă cu textul grecesc şi au foarte mici diferenţe la versetul 19 în comparaţie cu Shem-Tov, „Peşitta Bisericii de Est” şi unele fragmente copte. De multe ori traducătorii din vest pleacă de la o traducere cum este „King James Version” şi folosesc anumite scheme prin care revizuiesc doar anumite versete, conform unei agende (ori „progrom”) al celui care comandă o traducere pentru o asociaţie, fundaţie ori alianţă de asociaţii religioase care formează un cult de stat. În Peshitta capitolele 18, 19 şi 20 lipsesc din Mattiah (Matheos) şi au fost traduse în epoca noastră înapoi în arameică din „Textus Receptus” (din limba greacă sau din concordatele engleze care numerotează fiecare cuvânt cu un număr de referinţă), vezi: „Peshitta Aramaic/English Interlinear New Testament”, la fel în du’Tillet a fost preluat din aceste versetele ale Peshitta obţinute prin această metodă.

ܙܠܘ ܗܟܝܠ ܬܠܡܕܘ ܟܠܗܘܢ ܥܡܡܐ ܘܐܥܡܕܘ ܐܢܘܢ ܒܫܡ ܐܒܐ ܘܒܪܐ ܘܪܘܚܐ ܕܩܘܕܫܐ ܀

Revenind la BESORAT MATÆI – בשורת מתי – „VESTEA BUNĂ CONFORM MATEI în Ebraica Fidelă”, aşa cum a fost tradus pe prima pagină a cărţii, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel:

Mateiah 27:19 אתם לכו. ( Exod 5:11)

Mateiah 28:20 ‏רשמרך אותם יקיים כל הדברים אשר ציריתי אתכם עד עולם

„Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.”

(traducere în engleză din ebraică - Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob's, Evan Bohan), redată în română:

„Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”

Conform cu Du’Tillet - textul din Matei 28:19-20 este redat astfel:

לכן אתם לכו ולמדו כל הגוים וטברו אותם בשם האב והבז ורוה הקדש

Duceţi-vă să învăţaţi-I (70:20)

dacă includem şi preluarea târzie din Peshitta:

Duceţi-vă să învăţaţi toate (70:20) naţiunile şi ungeţi-le chiar în numele tatălui şi fiului şi spirilului sfânt.

Aşa cum se poate vedea varianta la care s-a ajuns nu neapărat are vre-un sens, aşa cum este, adică să „ungi” ori să „botezi” naţiunile, pentru că botezul s-a instituit pentru ucenici, persoane, chiar pentru ucenici dintre naţiuni, şi nu în sensul cum întreg poporul a fost botezat prin mare la Exod.

Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice copte ale Noului Testament, care nu fac nici o referire la formula trinitariană în Matei 28:19, ci redau versetul astfel:

„Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.”

(Matei 28:19 cum este citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pp. 58 ff., 628 şi 636).

Concluzii: Revenind la formula de botez, poate mă vei întreba: „Care este părerea mea, cum se armonizează Matei 28:19 cu celelalte texte despre botez”?

Eu cred că indiferent dacă formularea „în numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh” a fost introdusă mai târziu în textul din Matei 28:19-20; pentru a susţine unele dogme şi doctrine, sau nu, un lucru este cert în Scripturi: apostolii au interpretat şi aplicat practic corect porunca Domnului în ce priveşte botezul după cum apare în toate consemnările, şi anume: „în numele domnului Iisus Christos” (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27).

Prin urmare, eu merg pe interpretarea şi pe modul lor de a înţelege şi aplica porunca Domnului, chiar dacă textul din Matei 28:19 este sau nu modificat, ei aşa au înţeles şi au fost binecuvântaţi şi aprobaţi de Dumnezeu, atunci şi noi ar trebui să facem la fel.

Fie textul a fost modificat de scribi pentru a susţine Sfânta Treime şi porunca Domnului a fost: „Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în Numele Meu” (Matei 28:19 - Eusebiu), fie nu este modificat, ei nu botezau în apă aşa cum scrie în această evanghelie după Matei ci botezau „în numele lui Iisus” şi aşa trebuie să facem şi noi indiferent dacă textul din Matei 28:19 a fost sau nu modificat.

Evanghelia după Marcu redă astfel ultimele cuvinte înainte de înălţare ale lui Mesia:

”Şi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.

Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. - Marcu 16:15-18;

Argumente în favoarea formulei: „în numele lui IIsus”:

Pentru început aş dori să trec în revistă pasajele directe ce conţin formula de botez apostolică, sau modul cum au aplicat apostolii, porunca Domnului în ce priveşte numele în care trebuie scufundaţi (botezaţi) cei ce au crezut (textele redate mai jos reprezintă traducerea lor literală din greacă):

Fapte 2:38: „…Pocăiţi-vă! Şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Christos, spre iertare a păcatelor voastre…” [În greacă pentru cuvântul „în” este „en” (în versiunea textului grecesc a lui Westcott and Hort) care înseamnă „în”. Iar în versiunea Robinson-Pierpont Majority Text (1995), apare cuvântul: „epi” care însemnă „pe” însă poate fi tradus şi cu „în”, de fapt, cuvântul „epi” răspunde la întrebarea unde? Sau în ce loc? - conform cu Friberg Lexicon. Răspunsul conform acestui text, la întrebarea: unde să fie fiecare scufundat (botezat)? Este: în numele lui Iisus sau în Iisus.]

Fapte 8:16: ,,… ci au fost numai botezaţi pentru Numele Domnului Iisus.” [În greacă pentru cuvântul: „pentru” apare „eis” care poate fi tradus cu: pentru, în, întru, înăuntru, spre, etc. în unele traduceri aici textul este tradus: „în numele Domnului Iisus” însă pentru a se arăta o diferenţiere între „en” şi „eis”, mulţi traducători preferă să-l traducă cu „pentru”.].

Fapte 10:48: .,,Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului.” [În greacă pentru cuvântul: „în” este folosit „en” care însemnă „în”]

Fapte 19:5: ,,… au fost botezaţi pentru Numele Domnului Iisus.” [În greacă pentru cuvântul: „pentru” apare „eis” ca şi la Fapte 8:16 – vezi nota de acolo].

Romani 6:3: ,,Nu cunoaşteţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Christos Iisus, am fost botezaţi pentru moartea Lui?” [În greacă pentru cuvântul: „pentru” atât în prima parte a textului, cât şi într-a doua apare cuvântul „eis” ca şi la Fapte 8:16 – vezi nota de acolo. În limba română Versiunea Biblică Ortodoxă, redă cel mai fidel înţelesul lui „eis” cu: „întru”, dar acest cuvânt poate nu este cam uzual pentru omul modern].

Galateni 3:27: ,,Deoarece câţi aţi fost botezaţi pentru Christos, v-aţi îmbrăcat cu Christos.” [În greacă pentru cuvântul: „pentru” apare „eis” ca şi la Fapte 8:16 – vezi nota de acolo].

O precizare - formula de botez: „pentru numele Domnului Iisus” este aceeaşi cu ,,în numele lui Iisus” sau „pentru Iisus Christos” chiar dacă se folosesc expresii diferite în greacă: „epi”, „en”, „eis”. Deoarece, toate aceste expresii cu nuanţe diferite, se pot traduce cu „în”, în limba română. Astfel formula de botez gravitează în jurul Numelui lui Christos sau a persoanei Lui. Astfel cel botezat sau candidatul la botez, este botezat (scufundat) în Numele lui Iisus sau în Iisus. În Biblie „numele” are uneori sensul de persoană (comp cu Apocalipsa 11:13).

Astfel botezul „în numele lui Iisus” însemnă botezul în moartea, îngroparea şi învierea Lui, iar botezul „pentru Christos” sau „pentru numele Domnului”, dacă traducem cuvântul „eis” cu „pentru” şi nu cu „în” sau „întru”, însemnă tot acelaşi lucru şi anume: pentru a muri, a fi îngropat şi a învia împreună cu El. Diferenţa este doar de exprimare şi nu de înţeles.

Astfel candidatul este botezat (scufundat) în Iisus, adică în moartea, şi îngroparea Lui, iar ridicarea din apă reprezintă învierea în Iisus la o viaţă nouă (comp Romani 6:3 cu Coloseni 2:12).

Pe lângă înţelesul de scufundat în Iisus, în moartea, îngroparea şi învierea Sa, a fi botezat în Numele lui Iisus, poate avea şi sensul de „în contul lui Iisus”, adică botezul este un document (titlu), de transfer, un act prin care cel botezat se predă pe sine ca să fie proprietatea, ucenicul sau discipolul Celui în Numele căruia este botezat. În Corint a apărut problema că unii spuneau că sunt ucenici al lui Pavel, al lui Chifa, al lui Apolo, ca şi cum ei ar fi fost botezaţi nu în Numele lui Iisus, ci în Numele acestor lucrători. (1Corinteni 1:12-16).

În Dicţionarul Biblic Ilustrat se spune la subiectul „Botez”: „Spre deosebire de botezul lui Ioan, botezul creştin a fost îndeplinit de la bun început „în Numele lui Iisus" (Faptele Apostolilor 2:38; 8:16; 10:48; 19:5). Această expresie probabil că indică fie că botezătorul se considera că acţionează ca reprezentant al lui Iisus, care era înălţat (cf. în special 3:6,16 şi 4:10, cu 9:34), fie că persoana botezată considera că botezul este un act de angajare de a fi ucenic al lui Iisus (cf. 1 Corinteni 1:12 şi mai jos, IV). Este foarte probabil că s-a considerat că expresia însumează ambele aspecte.

Prin urmare, este clar că încă de la început botezul în Numele lui Iisus a funcţionat ca ritual de intrare sau de iniţiere în cadrul celor care chemau Numele lui Iisus (Faptele Apostolilor 2:21,41; 22:16; cf. Romani 10:10-14; 1 Corinteni 1:2). Botezul era completat uneori prin punerea mâinilor şi trebuie să fi exprimat de asemenea într-un mod plastic acceptarea celui botezat de către comunitatea celor care credeau în Iisus, la fel ca şi el (Faptele Apostolilor 8:14-17; 10:47 ş.urm.; 19:6; Evrei 6:2).” [sublinierile îmi aparţin].

În concluzie,

Botezul în Numele lui Iisus, poate avea sensul de a fi scufundat în moartea, îngroparea şi învierea Lui, dar şi a fi trecut în contul, în proprietatea, sau în rândul ucenicilor Lui.

Alte argumente în favoarea formulei de botez: „În Numele lui Iisus”:

• Luca 24:47 este textul paralel cu cel din Matei 28:19, şi ni-l prezintă pe Iisus în timp ce le spune ucenicilor că pocăinţa şi iertarea păcatelor va fi predicată „în Numele Lui” - iar botezul este pentru iertarea păcatelor: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Iisus Christos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Fapte 2:38).

• Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Iisus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Iisus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6).

• Prin botez credincioşii care au ascultat în prealabil mesajul lui Iisus, sunt făcuţi ucenici (discipoli) ai lui Iisus (Ioan 4:1), şi sunt adăugaţi la numărul ucenicilor (Fapte 2:41), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Iisus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8).

• Un alt argument indirect este: - 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Iisus Christos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15).

• Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Iisus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Iisus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Iisus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Iisus Christos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).

• În mod similar, botezul este şi o identificare cu Christos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Iisus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor?

• Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Iisus Christos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13).

• Formula în Numele lui Iisus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezareea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi ucenicii botezaţi atunci (Romani 6:3).

Argumente extra-biblice:

Cyprian un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei Treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Christos Iisus” sau ,,în numele Domnului Iisus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cyprian era cea „în numele Domnului Iisus”. În acest sens Encyclopedia Britannica, Ed. A XI-a (1920), II 365 declară: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început... Botezul în Numele lui Iisus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Christos era încă la fel de răspândit încât papa Ştefan l-a declarat valid, opunându-se lui Cipryan din Cartagina”.

În Hastings Enciclopedia Religiei, Vol. 2, pag. 377, 389, se spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Iisus”...până pe vremea lui Iustin Martirul.

În „O Istorie a Gândirii Creştine”; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, se precizează: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Iisus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”

Tot la fel în Canney Enciclopedia Religiei, pag. 53 se susţine că – „La început biserica boteza în Numele Domnului Iisus până în secolul al doilea”.

Alte studii în acest sens mai declară: Dicţionarul Biblic explicativ (1962), Vol. I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Iisus Christos sau în Numele Domnului Iisus”.

Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formula de botez „în Numele lui Iisus”.

 Williston Walker, un istoric al Bisericii Creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Christos”

Enciclopedia Religiei de Canney (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Iisus Christos” ... Sau „în numele Domnului Iisus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

 Enciclopedia Biblică (1899), I, 473: „Este normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Iisus Christos”, sau „în numele Domnului Iisus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

Publicaţia „Taina botezului Biblic” (lb. Română) citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 e.n. şi a fost reprodusă în revista „Time” din 5 decembrie 1955, a botezului „în Numele lui Iisus”:

„Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Iisus Christosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Iisus...” [sublinierea îmi aparţine].

Mărturia personală: Acuma câţi-va ani, studiind acest subiect, şi ne având informaţiile pe care le deţin azi, eram foarte confuz cu privire la formula de botez, şi prin urmare m-am rugat la Dumnezeu să aducă El clarificare la problema mea. I-am spus că nu mai ştiu ce să mai cred, în timp ce mă rugam, şi mă plângem de confuzia mea, Dumnezeu mi-a vorbit lăuntric, prin cuvintele: „Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor”. După ce m-am ridicat de pe genunchi, am căutat în Biblie, această frază, căci parcă îmi aduceam aminte că apare undeva în Biblie. Şi într-adevăr am găsit această frază în Marea Trimitere, dar după versiunea lui Luca, în Luca 24:47, unde este consemnat: „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim”. Şi am înţeles că botezul ca şi celelalte lucrări din Noul legământ trebuie făcut în Numele lui Iisus.

Drag cititor: Te îndemn, dacă eşti în confuzie să-l întrebi personal pe Dumnezeu, care mai devreme sau mai târziu te va lumina! De asemenea, te îndemn să faci toate lucrările în Numele Domnului Iisus, inclusiv botezul, astfel ca să putem spune împreună cu apostolul Pavel:

„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” (Coloseni 3:17).

Astfel este timpul ca să se lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiilor tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Iisus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20). 

 Referinţe Externe:

http://ro.scribd.com/doc/81156645/Formula-Botez