Noi, nu cunoaştem evenimentele care vor marca istoria celui de-al XXI-lea secol d.H. in care am păşit de curând . Cunoastem insa istoria celui de-al XX-lea secol d.H., marcat in special de consecintele celor doua razboaie mondiale care au zdruncinat credibilitatea puterii Evangheliei, avand drept consecinţă intrarea statelor creştine intr-o nouă fază: postcreştinismul, caracterizat de fenomenul globalizarii.

Prin revoluţia comunicaţiilor şi a presei libere, fenomenul globalizării tinde să cucerească tot pământul, producând consecinţe devastatoare pentru mintea omului, intrucât răstoarnă ordinea lui Dumnezeu, atât in planul culturii, care se redefineşte in noile condiţii, cât şi în plan moral, pentru că moralitatea nouă care a apărut este bazată pe opinii, statistici, iar majoritatea reprezintă adevărul.

Perspectiva biblică asupra lumii a fost considerată inadecvată realităţilor secolului XX.

Ceea ce caracterizează secolul al XX-lea d.H. este libertatea individuală si ceea ce a fost cu adevărat dramatic în secolul trecut, a fost faptul că tinerii nu mai credeau în adevărurile lui Dumnezeu, în revelaţia făcută în cuvinte şi prin cuvinte, lucru afirmat de Biblie.

În faţa acestei situaţii sistemele religioase s-au dovedit neputincioase, întrucât au opus umanismului secular postcrestin, ecumenismul care este tot o tendinta de globalizare, ce promovează toleranţa, ca singura cale de împăcare a omenirii cu Dumnezeu, concept eronat, promovat de Mihail Gorbaciov în anii '80 în "Perestroika" sa şi susţinut cu entuziasm de Papa Ioan Paul al II-lea.

ADEVĂRUL NU POATE FI TOLERANT CU EROAREA. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu se mai poate împăca niciodată cu Satan !!

Domnul Isus Hristos a precizat în Evanghelia după Ioan 14:6, despre Sine: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine".

Deci, împăcarea cu Dumnezeu este prin Domnul Isus Hristos şi nu prin "toleranţă", prin ecumenism.

Sunt însă puţini oameni pe această planetă care îşi dau seama că răul care s-a manifestat în decursul istoriei pe întreg pământul, şi care este astăzi pretutindeni împrejurul nostru, şi care in secolul a atins apogeul în istoria scursă până la noi, “este evidenţa vizibilă a unui război care s-a dezlănţuit în Univers, în urmă cu mii de ani”, şi care în mod sigur va mai face ravagii şi mai mari decât cele înregistrate şi consemnate de "cronicile" lumii laice până în acest an 2003, fiindcă aceste cataclisme spirituale şi naturale, ce vor mai afecta planeta noastră şi locuitorii ei, sunt prezentate de Dumnezeu în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa.

Echilibrul creaţiei lui Dumnezeu a fost rupt, când una din creaturile Sale, şi-a dorit gloria Creatorului, aducând restul creaturilor într-o situatie fără precedent: rămânerea cu Dumnezeu, sau despărtirea de Dumnezeu.

Efectul acestei schisme s-a raspandit mai tarziu asupra primei PERECHI UMANE care a eşuat în mod lamentabil în fata logoreei întâiului înger cazut, consecinţa fiind încetarea părtăşiei protopărinţilor noştri cu Dumnezeu, schimbarea stăpânului (de sub puterea Creatorului, sub puterea creaturii) şi intrarea mortii în sfera întregului Univers.

Şi sub efectul şi prin efectul sentinţei divine "vrăjmăşia" dintre "adevăr" şi "eroare" a cunoscut ipostaze de neimaginat în decursul timpului care s-a scurs din clepsidra lui Dumneze, pornită să cuantifice acţiunile celor două tabere si aceasta din momentul când locuitorii grădinii Edenului au fost evacuaţi pe pământul care nu mai oferea aceeaşi ospitalitate pe care o cunoscuseră în grădina paradisiacă, cunoscând însă de atunci “ospitalitatea” luciferică.

Dumnezeu a promis că va restaura fiinţa umană decăzută şi o va recupera din intunericul si puterea luciferică prin intermediul "seminţei" femeii.

Şi de atunci, conştient de destinul său stabilit prin judecata lui Dumnezeu, Satan, îngerul decăzut, luptă împotriva fiecărui om, pentru a nu se "împăca" cu Dumnezeu. Si lucrul acesta s-a intamplat an de an, secol dupa secol,mileniu dupa mileniu, si se va intampla pana ce Dumnezeu va pune sentinta Sa in aplicare, adica va stabili în "iazul de foc", domiciliul permanent pentru Satan, pentru îngerii decăzuţi şi pentru oamenii ce i-au urmat.

Suntem însă în plină desfăşura a istoriei şi secolul care s-a încheiat ne vorbeşte de înverşunata luptă a lui Satan împotriva lui Dumnezeu, împotriva omului pe care doreşte să-l ştie cu sine în "iazul cu foc", despărţit pentru totdeauna de Creatorul său.

Sămânţa promisă femeii, din Genesa 3:15, a venit în lume din ceruri; şi Dumnezeu - Logosul s-a întrupat în Isus din Nazaret, cu două mii de ani în urmă. A judecat pe Satan prin moartea Sa şi l-a învins prin învierea Sa, deschizând calea spre mântuire tuturor celor ce au crezut şi cred în Numele Său.

Şi sub căIăuzirea Duhului Sfânt, Biserica, formată din toţi cei ce au crezut şi cred în moartea şi în învierea Domnului Isus Hristos si traiesc dupa modelul Lui, a fost ţinta atacurilor satanice, folosindu-se împotriva ei cele mai diverse metode, de la persecuţia directă, brutală, până la amăgirea celor aleşi. Un fir de eroare în credinţa creştinului a fost întotdeauna un prilej de bucurie pentru lumea demonică şi o ocazie de a huli Numele lui Dumnezeu.

Dar, în toată această perioadă de timp au fost oameni călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, care au cerut şi dorit această călăuzire, care au arătat chiar cu preţul vieţii lor că adevărata credinţă este creştinismul, singurul care spune adevărul adevărat, oameni care au căutat să arate că adevărul nu este doar o teorie ci o Persoană; şi că pentru a cunoaşte adevărul trebuie să intre în relaţie cu persoana respectivă, adică cu Domnul Isus Hristos.

Numai în acest mod oamenii se pot face părtaşi adevărului şi abia atunci au puterea de a-l împărtăşi şi altora şi, ceea ce este esenţial este că prin această Persoana oamenii isi pot construi un cadru comun de gandire, indiferent de conditia sociala si intelectuala, cadru care le faciliteaza convietuirea intr-o lume bulversată de ravagiile facute de oamenii energizaţi de Satan.

Scopul lui Satan a fost şi este de a opune lumii lui Dumnezeu, o lume proprie, în care Dumnezeu nu este dorit, o lume cu valori diametral opuse şi în care locuitorii ei să se considere a fi chiar ei dumnezei, ridicând ratiunea omului mai presus de Dumnezeu, considerând prin aceasta ca lupta pentru mintea omului a fost câstigata de Satan.

Satan luptă pentru a stăpâni mintea omului, luptă pentru "ca ea să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos care este chipul lui Dumnezeu"

Din grădina Edenului şi până astazi, lupta este aceeaşi: pervertirea mintii omului, prin punerea sub semnul intrebarii a Cuvantului lui Dumnezeu, cu scopul de a-l indeparta pe Dumnezeu din viata omului si de a-l mentine in sfera lui Satan.

Omul fără Cuvântul lui Dumnezeu, fara Domnul Isus Hrisos este pierdut !!