Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

1. Darurile au încetat după moartea apostolilor şi încheierea canonului Biblic;

2. Darurile spirituale sunt permanente în adunarea creştină până la venirea lui Isus Cristos şi a stări de perfecţiune a credinciosului.

3. Doar unele daruri au încetat, aşa numitele ‘daruri semne’, adică: darul minunilor, limbilor, profeţiei, vindecărilor, apostolatului. Însă alte daruri ca: conducerii, învăţării, milosteniei, dărniciei, ospitalităţii, etc. nu au încetat.

Cu atât mai mult, ar trebui să încercăm să răspundem la această întrebare deoarece darurile sunt date „spre folosul tuturor” şi „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (1Corinteni 12:7; Efeseni 4:12). Vom analiza pe rând argumentele Scripturale ce tratează existenţa darurilor şi când acestea vor înceta. Este de preferat, dacă dorim să ajungem la concluzia corectă, să dăm la o parte prejudecăţile, sau credinţa bazată doar pe cunoştinţa sau experienţa acumulată într-o biserică, şi să lăsăm umpluţi cu adevărul simplu al Cuvântului lui Dumnezeu. Să dăm la o parte idei de genul: „Eu nu am văzut niciodată minuni, deci trebuie ca darul minunilor să nu mai existe”; sau: „noi credem în Cristos, însă nu vorbim în limbi, tocmai deoarece cred că acest dar a încetat”; sau „nu cunosc pe nimeni cu darul vindecărilor, şi cunosc mulţi creştini; astfel nu mai cred că acest dar este funcţional în prezent”; sau „am fost la mai mulţi profeţi şi ei mi-au dat mai mult, ‘îndemnuri evlavioase’, şi nu profeţii cu preziceri clare în ce priveşte viitorul, astfel eu cred că acest dar nu mai există cu adevărat”; sau „eu sunt salvat, îl am pe Domnul în inima mea, ce nevoie mai am de daruri, nu simt o astfel de nevoie”, etc. Cu exemple de acest gen, am putea continua la nesfârşit, însă unde greşesc toţi aceşti oameni? Ei se bazează când trag concluziile pe ceea ce simt, pe ceea ce văd, pe ceea ce au experimentat, pe ceea ce cunosc prin observare, însă Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 2Corinteni 5:7: „pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere” iar în Romani 10:17 se spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Astfel, ei nu pot experimenta darurile minunate a lui Dumnezeu date prin Spiritul sfânt deoarece, ei umblă prin vedere şi nu prin credinţă, ei se bazează când trag concluzii pe ceea ce văd, simt şi aud, în loc să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu. Unii spun: „dacă aş vedea în prezent un miracol aş crede că e posibil şi în zilele noastre”, astfel ei îşi exprimă necredinţa, ei prima data ar trebui să-şi pună problema: „ce învaţă Biblia despre daruri? Dacă ea învaţă că ele funcţionează şi în prezent, atunci eu cred indiferent ce văd sau ce aud, sau de ce se întâmplă la mine în biserică. Eu cred pentru că Cuvântul este adevăr (Ioan 17:17; vezi şi Proverbe30:5,6 ), şi pentru că eu nu mă bazez pe ceea ce văd ci pe credinţa auzită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel indiferent ce spun păstorii, predicatorii sau liderii religioşi, chiar dacă toate bisericile ar spune la un loc că darurile au încetat, însă dacă Cuvântul lui Dumnezeu îmi spune altceva, eu cred Cuvântul.” Tu ce crezi dragă cititorule? Crezi Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu sau ceea ce vezi şi simţi? Sau ceea ce ţi-au spus păstorii din biserica ta?

• Darurile au încetat o dată cu moartea apostolilor. În Noul Testament ne este prezentat cum anumite daruri au fost transmise prin mâinile Domnului şi a apostolilor, de asemenea, prin ei Dumnezeu a făcut miracole sau în prezenţa lor (Fapte 2:4,14,17,43; 5:12; 10:44-46; 19:6; etc.). Astfel o dată ce ei au murit, aceste capacităţi sau pierdut. Nu există nici un text clar care să precizeze că miracolele şi darurile spirituale este obligatoriu să se manifeste doar în prezenţa celor 12 apostoli sau prin punerea mâinilor lor. De exemplu, Filip fără a fi apostol a făcut miracole, şi fără ca apostolii să fie de faţă (Fapte 8:5-8). Putem spune atunci că nici miracolul „naşterii din nou” (Ioan 3:3-5), nu ar trebui să mai funcţioneze deoarece cei 12 apostolii au murit de mult. Darurile sunt legate de voia Suverană a lui Dumnezeu şi nu de prezenţa unor oameni (Evrei 2:4), şi de credinţa individuală (Marcu 16:16-20; Ioan 14::12). În plus, Vechiul Testament semnalează daruri ca profeţia de pildă, fără a fi prezent Domnul Isus sau apostolii.

• Un alt argument, este că darurile Spiritului au avut ca scop înfiinţarea şi adeverirea prin semne a adunării (congregaţiei) creştine (Fapte 2; Evrei 2.2-4), o dată aceasta înfiinţată nu mai sunt necesare darurile. Cine spune acest lucru? Biblia sau oamenii? Biblia spune că darurile au servit la întemeierea creştinismului, însă nu spune nicăieri că nu mai sunt necesare. Ba din contră, ea învaţă de importanţa darurilor, deoarece prin ele este zidită adunarea în orice timp. Astfel la 1Corinteni 14:12, se spune: „Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.” Mai e nevoie ca adunarea să fie zidită? Cu siguranţă, atunci mai este nevoie şi de daruri (vezi şi Efeseni 4:7,11-13).

• Unii spune: ,,prorocia este periculoasă existând mulţi profeţi mincinoşi” (Matei 7:15-22; 24:24), astfel e periculos să acceptăm darul profeţiei de pildă. Biblia ne învaţă că există şi „învăţători mincinoşi” atunci nu cred că mai are rost să mai învăţăm în adunare ??? Deci dacă mergem pe acest principiu, atunci pentru a fi consecvenţi ar trebui să respingem şi pe învăţători şi învăţătura, căci Biblia spune în 2Petru 2:1: ,,… şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi.” Deci şi cuvântările pot fi periculoase, şi slujba de învăţător. Prin urmare, înţelegem că noi trebuie să cercetăm învăţătura venită fie de la vreun profet, fie de la vreun învăţător, aceasta este soluţia Biblică (1Ioan 4:1-3) nu respingerea unor daruri ale Spiritului Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune să respingem un anumit dar, chiar dacă există pericole, ea ne spune să verificăm darurile şi să luăm cei bun. Astfel soluţia nu este să aruncăm apa din vană cu tot cu copil, noi trebuie să judecăm profeţiile să cercetăm să discernem adevărul de eroare, acesta este sfatul bibliei şi nu închiderea faţă de daruri (1Tesaloniceni 5:19-21; 1Ioan 4.1-3). Haideţi să nu mai semănăm nici o plantă căci vor apărea buruieni?! Nu soluţia este să smulgem buruienile şi să ajutăm plantele bune să crească.

• Alţii argumentează: ,,noi trebuie să urmărim roadele Duhului Sfânt (Galateni 5:22,23), nu darurile” Este adevărat că roadele sunt mai importante ca darurile căci darurile dacă nu sunt exercitate în iubire nu au valoare, însă viaţa Domnului Isus a constat atât în manifestarea roadelor cât şi a darurilor Spiritului, astfel roadele nu pot fi separate de daruri căci vin de la acelaşi Spirit, ele nu se exclud, ci se presupun reciproc. Astfel Biblia ne învaţă să urmărim roadele sau virtuţile creştine, dar să şi proorocim, după cum spune Pavel în 1Corinteni 14:1 unde se spune: ,, Urmăriţi dragostea. (deci roadele) Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi.” Astfel Scripturile nu ne spune să urmărim doar roada Spiritului ci şi darurile, întreabă-te tu personal şi adunarea din care faci parte: umblă după darurile Spiritului aşa cum învaţă aici Biblia?

• O altă obiecţie este că: ,,profeţia a fost înlocuită cu învăţătura”, având în vedere, spun ei, că Biblia este completă şi că există atâta literatură creştină! Scriptura însă face o diferenţă între învăţătură şi profeţie, şi între profet şi învăţător, (vezi şi 1Corinteni 14:28; Efeseni 4:11). Ba mai mult, Biblia ne învaţă că o adunare sănătoasă are nevoie de ambele daruri, căci învăţătura fără prorocie poate duce la un formalism rece, teologic, exact dar lipsit de viaţă, aceea adunare fără prorocie este uscată fără prea multe lucruri supranaturale, o adunare pur raţională care stinge Duhul (1Tesaloniceni 5:19-21). Pe da altă parte, o biserică fără o învăţătură sistematică, coerentă, duce la rătăcire, dependenţă de experienţe supranaturale, şi instabilitate spirituală (1Corinteni 3:1-3).

• Unii spun: „avem Biblia, ce nevoie mai avem de daruri”? Răspuns, Biblia poate fi înţeleasă corect doar tot prin Spiritul Sfânt care a inspirat-o, astfel fără lucrarea Spiritului, fără darurile: descoperirii, profeţiei, învăţării, cunoaşterii, înţelepciunii, etc. nu putem înţelege Scripturile, căci Biblia precizează clar în 1Corinteni 2:10-15: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.” NO COMENT.

• Alţii spun: „o dată cu încheierea canonului, nu mai avem nevoie de daruri, nu mai avem nevoie de profeţie, de limbi, de cuvânt de Cunoştinţă sau înţelepciune, etc. dacă şi aşa nu mai putem adăuga profeţii la biblie. Asta-i ce spun ei, nu ce spune Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu arată cazuri de profeţi, mesaje profetice, învăţături inspirate, care sau prezentat pe parcursul timpului din partea lui Dumnezeu, fără a fi trecute în Biblie (Ioan 20:30; 21:25; 2Cronici 12:15; 13:22; 2Cronici 34:25; 1Împăraţi 22:39; 22:45; 2Cronici 35:4; 20:34; 33:19; Coloseni 4:16; etc.), astfel pot exista şi în prezent mesaje şi învăţături inspirate fără a fi necesar a fi trecute în Biblie, căci Dumnezeu spune în Amos 3:7: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.”

• Mai sunt creştini care spun: „Biblia e perfectă şi completă, şi îl face pe om desăvârşit fără a mai fi nevoie de ceva” Ei argumentează cu textul din 2Timotei 3:16,17 unde se spune că: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Însă ei uită că după cum „trupul fără duh este mort”(Iacov 2:26), tot aşa litera Scripturii fără Spiritul lui Dumnezeu nu poate fi înţeleasă şi interpretată corect, astfel însuşi Scriptura spune, şi ar trebui să I-a aminte toţi la ce spune ea în 2Corinteni 3:5-18: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Spiritului; căci litera omoară, dar Spiritul dă viaţa…Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Legământ, această maramă rămâne ne-ridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.  Căci Domnul este Spiritul; şi unde este Domnul Spiritul, acolo este libertate.  Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, gloria Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din glorie în glorie, printr-un Domn Spirit” Astfel Biblia ca literă, fără intervenţia şi revelaţia Spiritului, îl face pe om greoi la minte, însă Spiritul dă viaţă, ne dă interpretarea corectă, şi ne face prin Scripturi cu totul destoinici ca să servim nu literei ci Spiritului, de care unii vor să se dispenseze ca şi cum nu ar mai avea nevoie de El. Însă Însuşi Biblia ne îndemnă să ne întoarcem la „Domnul Spiritul” (traducerea literală din greacă), căci doar aşa vom privi „cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, gloria Domnului (Isus) şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din glorie în glorie, printr-un Domn Spirit (Spiritul Sfânt)”

• 1Corinteni 13:8-12 se spune: ,,Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi… Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Deci textul spune clar că prorociile care sunt un lucru „în parte” se vor sfârşi ,,când va veni ce este desăvârşit”, dar la ce se referă termenul: ,,desăvârşit”? Unii interpretează că se referă la desăvârşirea Bibliei, adică la încheierea canonului Biblic, alţii spun că se referă la starea perfectă şi cunoaşterea desăvârşită de care vor avea parte creştinii odată cu răpirea lor la cer la venirea Domnului. Este clar că prima variantă nu se potriveşte, căci atunci când va înceta prorocia va înceta şi cunoştinţa, ori la încheierea canonului Biblic cunoştinţa nu s-a încheiat, ba chiar sunt profeţii biblice că cunoştinţa va creşte (Daniel 12:4), deci prorocia va exista până la venirea Domnului, căci doar atunci ,,vom vedea faţă în faţă” şi ,,voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Sau altfel spus, prorociile şi limbile şi cunoştinţa vor exista până va veni ceea ce este desăvârşit. Întrebări: A încetat cunoştinţa? Când vom cunoaşte pe deplin lucrurile? Răspunsul corect este : ‘în viitor cunoştiinţa va înceta’, atunci când va veni „ce este desăvârşit”. Tot aşa şi profeţiile şi limbile vor înceta în viitor, numai interpretând aşa vom fi consecvenţi. În versetul 13 se spune : „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. ”, mulţi înţeleg acest verset în ideea că credinţa, nădejdea, dragostea vor ramane şi darurile Spiritului vor înceta. Dacă ar fi asa, atunci verbul „rămân” ar trebui sa fie la timpul viitor, „vor rămâne” căci profeţie a existat şi după ce Pavel a scris epistola către Corinteni, în plus, în timpul lui Pavel darurile erau active, cum putea să spună Pavel că rămân doar credinţa, nădejdea şi dragostea? Versetul se întelege în felul urmator: Pavel a vrut să spună că, în timp ce dragostea, credinţa, nădejdea se manifestă în mod plenar (deplin) în viaţa credincioşilor, limbile şi proorocirile sunt date într-un mod parţial adica nimeni nu cunoştea şi nu va cunoaste toate tainele până va veni Domnul care să aducă ceea „ce este desăvârşit”.

• Fapte 2:17,18: „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” Această profeţie a început să se împlinească în primul secol cu ocazia Penticostei, însă ea este valabilă pentru toată perioadă de timp, până la venirea zilei de mânie a lui Dumnezeu (vezi Ioel 2:31,32). Căci ea mai precizează în continuare: „Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

• În Evrei 2:2-4 se arată, că Dumnezeu se foloseşte de daruri pentru a întări mărturia oamenilor Lui, de ce astăzi ar fi altfel? De ce ar proceda Dumnezeu altfel astăzi? Având în vedere că El nu se schimbă (Iacov 1:17 comp. cu Romani 11:29)? Având în vedere că Isus este acelaşi şi ieri, şi azi şi în veci? – Evrei 13:8 .

• Un alt argument este ce se spune la 1Corinteni 1:5-7, unde se arata ca Pavel credea ca darurile vor fi până la aratarea Domnului : „Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.” Argumentul cheie este: „nu duceţi lipsă de nici un fel de dar [gr. charismati – lit. „dar al harului”], în aşteptarea arătării Domnului” deci gândirea lui Pavel inspirată nu prevedea o întrerupere a darurilor până la arătarea Domnului Isus.

• Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl” Întrebare: cum vom putea face lucrările (la plural, deci nu se referă doar la lucrarea de predicare) Domnului nostru dacă noi nu vom avea darurile Lui? Însă Domnul a promis că El va fi cu noi şi ne va însoţi cu prezenţa Lui prin manifestarea darurilor, şi acestea vor fi semnul că noi avem credinţă în numele Lui (comp. Matei 28:20 cu Marcu 16:15-20; Fapte 1:8).

• Dar ce putem spune despre serviciile de apostol, profet, etc.? Să lăsăm ca Sfânta Scriptură să ne răspundă la această întrebare, astfel citim următoarele în Efeseni 4:11-13: ,,Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” Din acest text reiese clar că vor fi ,,apostoli… prooroci … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”, întrebare: au ajuns toţi credincioşii „la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” ? Orice creştin sincer va răspunde cu NU la această întrebare (vezi Filipeni 3:12). Textul este clar, el răspunde la două întrebări: Pentru ce s-au dat aceste servicii, de apostol, profet, evanghelist, păstor şi învăţător? Răspuns: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Dar textul mai răspunde la o întrebare: Până când vor exista aceste daruri-oameni sau „daruri sub formă de oameni” NW? „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”. Dacă nu am ajuns încă la „unirea credinţei”, atunci concluzia care se desprinde este că avem nevoie de aceste servicii şi să lăsăm ca Dumnezeu să ridice astfel de daruri şi oameni în adunările noastre. Chiar dacă este evident că au existat perioade de timp când darul profeţiei sa manifestat mai mult, sau perioade când se manifestă mai puţin (Psalmul 74:9; 1Samuel 3:1; Plângeri 2:9). Fie din cauză că acest dar nu a fost acceptat în adunarea creştină, sau din cauză că conducătorii bisericii au încercat să controleze în amănunţime programele de închinare, ne lăsând ca Spiritul Sfânt să lucreze liber, fie din cauza tolerării unor păcate în adunare. Toate acestea au făcut ca unii creştini şi biserici întregi să respingă lucrarea profetică, însă în ultima perioadă de timp, acest dar a fost re-vitalizat în unele mişcări creştine, ba mai mult profeţiile Biblice indică că acest dar va se va manifesta din abundenţă în viitorul apropiat (Apocalipsa 11:3-6). Este timpul ca şi noi să acceptăm aceste daruri spre zidire şi să le exercităm într-un mod iubitor şi biblic spre edificare, mângâiere şi încurajare.

„Doamne Tată, vin în prezenţa Ta aşa păcătos şi necredincios cum sunt, prin Cristos Isus Domnul, recunosc că nu am crezut întregul mesaj al cuvântului Tău, căci am nesocotit darurile tale pe care ni le împarţi prin Spiritul Tău, te rog iartă-mă şi dă-mi credinţa biblică în adevărul despre darurile Tale, dă-mi putere să le accept şi să le primesc din toată inima, ştiind că Tu eşti Dătătorul oricărei dar bun şi perfect, şi că dacă îţi cerem un peşte nu ne vei da un şarpe, ne încredinţăm în braţul tău, căci tu ne vei mări credinţa ca să putem primi şi lucra cu darurile tale minunate. În numele lui Isus îţi mulţumim, AMIN.”