BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

El va fi călăuza noastră până la moarte.” – Psalmul 48:14 (Biblia Cornilescu)

• ,, Domnul te va călăuzi neîncetat” – Isaia 58:11 (Biblia Cornilescu)

O nevoie importantă în viaţă a omului, este nevoia de călăuzire. Această nevoie a apărut de la facerea omului şi va fi în totdeauna cât va fi omul pe pământ. Mai ales oamenii lui Dumnezeu tânjesc şi doresc călăuzirea Creatorului lor, căci pentru ei cel mai mare chin este când cerul tace (Plângerile lui Ieremia 3:44), deoarece ei nu doresc să i-a decizii de capul lor, nici să facă lucrări din iniţiativă proprie. În plus, trăim timpuri tulburi, în care se face greu distincţie între bine şi rău, între lumină şi întuneric, trăim timpuri în care există tot felul de înşelătorii, care mai de care mai ascunse, de aceea avem nevoie să fim ancoraţi în lumina şi adevărul lui Dumnezeu (Psalmul 43:3). Avem nevoie să cunoaştem metodele prin care Dumnezeu ne vorbeşte azi. Atunci înţelegem cât de mult avem nevoie de călăuzire şi de a înţelege metodele de călăuzire a lui Dumnezeu pentru a nu merge în rătăcire. De aceea în acest material vom încerca cu ajutorul lui Dumnezeu să răspundem la câteva întrebări după cum urmează:

• Ce este călăuzirea furnizată de Dumnezeu?

• Care sunt metodele de călăuzire în Biblie?

• Cum ne călăuzeşte Dumnezeu în prezent?

• Ce putem face noi pentru a primi călăuzire?

Introducere: Dumnezeu are un plan cu viaţa noastră (Efeseni 3:11), El ne-a pregătit mai înainte fapte bune în care trebuie să umblăm în unitate cu Cristos (Efeseni 2:10). De aceea, Dumnezeu a promis că o să ne călăuzească (Psalmul 48:14; Isaia 58:11), şi nu numai pe noi copii Lui, ci pe toţi oamenii căci El doreşte binele lor (Romani 2:14,15; Fapte 14:15-17). Însă copiii Săi au parte de o călăuzire deosebită, deoarece Spiritul lui Dumnezeu este în ei şi astfel ei sunt învăţaţi direct de Dumnezeu după cum spune Scriptura în Ioan 6:45: ,, În prooroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.” De asemenea Domnul Isus le promite acestora o călăuzire deosebită după cum El însuşi declară în Ioan 14:16,17; 16:13: ,, Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi…Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Ce minunată promisiune! Creştinii nu sunt singuri, Isus este cu noi prin Duhul Adevărului, lumea nu-l poate primi, dar cei ce cred în Domnul Isus îl primesc (Efeseni 1:13,14). În mod similar, apostolul Ioan descoperă favoarea deosebită în ce priveşte călăuzirea a copiilor lui Dumnezeu când spune următoarele în 1Ioan 2:20,27: ,, cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.”. În timp ce în Vechiul Legământ doar profeţii aveau acest har, în Noul Legământ toţi credincioşii pot avea această favoare (1Samuel 9:9; 2Împăraţi 3:11).

Călăuzirea lui Dumnezeu: este orice lucru sau mijloc prin care Dumnezeu ne îndrumă, pentru a împlini scopul său general cu omenirea şi cu adunarea creştină; cât şi planul Său particular cu viaţa noastră ca persoane. Călăuzirea Sa, nu implică ca noi să devenim roboţi care să acţionăm doar la comanda sau impulsul primit. Dumnezeu în călăuzirea Sa, se foloseşte chiar de abilităţile noastre naturale (raţiunea, intuiţia, cunoaşterea naturală, etc.), dar pe care El le completează sau împleteşte cu daruri, înzestrări şi impulsuri supranaturale venite de la Spiritul Său.

De asemenea, trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu doreşte să ne călăuzească totdeauna în cele mai mici detalii, Dumnezeu vrea ca noi să fim oameni maturi, care să ne deprindem să luăm decizii având o gândire ca a lui Cristos (1Corinteni 2:16). Tocmai de aceea Dumnezeu ne-a creat ca să-i fim parteneri nu roboţi. De asemenea, Dumnezeu nu ne va da sfaturi prin mijloace profetice în orice fleac, căci şi noi dacă am avea copii, sau angajaţi fiind patroni, nu ne-ar place să fim întrebaţi din cinci în cinci minute pentru orice fleac sau lucru minor, mai ales dacă le-am trasat o sarcină explicită. Uneori însă Dumnezeu ne călăuzeşte şi asupra detaliilor când acestea au o semnificaţie mai deosebită, altădată nu consideră necesar acest lucru, dorind să gândim singuri. Însă dacă El vede că facem ce nu trebuie, atunci ne corectează.

El nu doreşte să anuleze raţiunea şi voinţa noastră, şi să devenim astfel automate care lucrează doar la comandă, ci El doreşte să devenim copii ai Lui, care să fim ascultători de Tatăl lor, dar care să se deprindă prin exerciţiu (Evrei 5:14), şi printr-o relaţie intimă cu Tatăl să cunoască voia Lui. Astfel vom evita două extreme care există la ora actuală: o extremă este de a elimina complet raţiunea şi cunoaşterea naturală venită prin studiu, meditare, observaţie, experienţă, şi de a aştepta ca Dumnezeu să ne dicteze în fiecare secundă în mod supranatural ce să facem; iar cealaltă extremă este axarea doar pe raţiune, logică şi cunoaştere naturală, şi eliminarea completă a cunoaşterii şi călăuzirii supranaturale (prin vise, viziuni, ,,rema”, profeţie, etc.).

Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu nişte copii, astfel uneori El ne vorbeşte dându-ne sfaturi directe spunându-ne ce să facem, alteori ne pune întrebări orientative care ne face să ne dăm seama singuri ce este bine (Hagai 2:11-13), alteori ne oferă principii, ilustrări. Alteori chiar tace, şi prin tăcerea Lui noi putem înţelege fie că noi trebuie să perseverăm în a cere lumină (Matei 15:21-28), fie că trebuie să ne analizăm pentru a ne corecta, pentru că dacă ne-ar vorbi ne-ar condamna, dar El alege să tacă ca noi să ne dăm seama că ceva nu e bine (Ioan 8:1-6). Fie că El consideră că cunoaştem suficient, pentru timpul respectiv şi să împlinim ceea ce cunoaştem deja (Mica 6:8). Altădată Dumnezeu doreşte să ne dăm seama din circumstanţe, împrejurări şi experienţă ce trebuie să facem şi ce nu? (Isaia 28:23-29; Luca 12:52-57; Fapte 27:9,10; Ecleziast 8:5). Dar să vedem în continuare:

În Noul Testament există şi apariţii de îngeri, viziuni, vise, însă călăuzirea omului se face mai mult în interiorul lui, căci Noul Legământ are promisiunea că ,,voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, în ei înşişi, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei” (Evrei 8:10,11 BCR). Deci creştinul este învăţat de Dumnezeu în minte şi în inimă şi în ei înşişi adică în spiritul lor, astfel călăuzirea lui Dumnezeu se face mai mult în interiorul omului decât în exteriorul lui. Astfel unele informaţii stocate în memoria noastră dar pe care Duhul Sfânt le activează furnizându-ne astfel un răspuns la o întrebare de-a noastră sau fiind o soluţie la vreo problemă de-a noastră. Şi în Vechiul Legământ Dumnezeu i-a călăuzit pe oameni în spiritul lor (Ezra 1:1,5), dar în Noul Legământ acest lucru este pregnant. Dar să vedem câteva mijloace de călăuzire ale lui Dumnezeu care sunt descrise în Biblie:

• Călăuzire Auditivă: adică, prin auzirea supranaturală cu urechile fizice a glasului lui Dumnezeu (Ezechiel 1:3; Ieremia 37:6), sau auzirea şoaptei Spiritului Sfânt cu urechile inimii (Psalmul 27:8; 2Împăraţi 19:11-13).

• Călăuzire vizionară: este vorba de primirea de la Duhul Sfânt a unei imagini în mişcare sau statice care au un înţeles literal sau simbolic. Există mai multe tipuri de călăuzire vizionară după cum urmează: a) : prin viziuni în stare de veghe (2Petru 1:16-18; Apocalipsa 1:1,2,10,11); b) prin visuri şi viziuni în timp ce dormi iar acel vis este de inspiraţie divină 100% (Daniel 7:1; Iov 33:14-17), sau un vis care vine din mulţimea gândurilor, dar în care Dumnezeu activează un mesaj, un gând sau o imagine (Matei 27:19), acel vis având un anumit grad de inspiraţie; c) prin vizunii profunde în stare de transă în care poţi auzi şi voci (Fapte 10:9-16; 2Corinteni 12:1-4); d) prin imagini ce le primeşti în minte şi le vezi nu cu ochii fizici, ci cu ochii inimii (Efeseni 1:18); e) prin primirea unei viziuni (plan) sau a unui misiuni (chemări) pe care trebuie să o îndeplineşti. Toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu au urmat o viziune (o imagine profetică sau un plan divin), să dăm câteva exemple: NOE – pentru construirea corabiei şi salvarea animalelor (Geneza 6:14-22 – viziune născută prin auzirea vocii lui Dumnezeu). AVRAAM – pentru venirea în existenţă a seminţei lui prin care vor fi binecuvântate naţiunile (Geneza 15:2-6; 22:15-18 – viziune născută prin auzirea vocii lui Dumnezeu şi apariţie îngerească). IOSIF – pentru a fi conducător (Geneza 37:5-11 – prin visuri de noapte). MOISE – pentru a scoate poporul Israel din robia Egiptului (Fapte 7:22-36 – viziune primită în inimă). DAVID – pentru a construi casa lui Dumnezeu, dar pe care fiul său Solomon a realizat-o, el doar strângând materialele necesare (2Samuel 7:1-13; 1Cronici 22:2-11 - viziune primită în inimă). PAVEL – pentru organizarea adunărilor creştine înfiinţate de el (1Corinteni 4:17; 11:2-16; 14:26-37; 2Tesaloniceni 3:6-15 – prin porunca Domnului).

• Călăuzire în spiritul omului: este mesajul perceput şi receptat de spiritul omului sau în inima omului (Psalmul 16:7; 27:8), căci spiritul omului este un bun receptor fiind partea din om care relaţionează cel mai bine la mesajele Spiritului Sfânt (Romani 8:16; Proverbe 20:27). Aceasta este metoda cea mai folosită (Ezra 1:5; 1Cronici 5:26; Isaia 29:24). Astfel putem primi îndrumare în spiritul nostru şi sub formă de sentimente, cuvinte, imagini, impulsuri de acţiune, astfel uneori Dumnezeu ne poate transmite sentimentele Sale faţă de o persoană sau faţă de o adunare creştină (Romani 5:5).

• Călăuzire prin Cuvânt: (,,Rema”), vi s-a întâmplat vreodată să citiţi Biblia care este Cuvântul (în greacă ,,logos”)lui Dumnezeu şi o relatare sau un verset să vă vorbească în mod special, aducând mângâiere, zidire şi încurajare, sau să vă ofere o soluţie la o anumită problemă, atunci înseamnă că aţi avut ,,rema”, care este un cuvânt viu şi specific al lui Dumnezeu, un cuvânt care iese proaspăt din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4), este un cuvânt ce dă viaţă, ce trezeşte, ce dă călăuzire, este Cuvântul potrivit la timpul potrivit fie pentru cel ce citeşte fie pentru altcineva. De pildă, cuvântul citit şi explicat de Isus în Luca 4:17-21 a fost ,,rema”. Acest lucru, adică să primim ,,rema” se poate întâmpla şi atunci când citim literatură Biblică.

• Călăuzire prin semne: mai ales în Vechiul Testament oamenii lui Dumnezeu au pus în faţa lui Dumnezeu un semn, astfel dacă se împlinea semnul atunci ei ştiau ce trebuiau să facă sau să aştepte (Geneza 24:42-46; Judecători 6:36-40; Isaia 38:7,8). Uneori chiar Dumnezeu încuraja pe oameni să pună un semn (Isaia 7:11).

• Călăuzire prin URIM şi TUMIM: acest gen de călăuzire apare doar în Vechiul Testament, în care Marele Preot avea două pietre una numită URIM şi însemna lumini şi desăvârşiri, iar TUMIM însemna adevăruri şi plenitudini. Acestea erau păstrate într-o pungă în interiorul pieptarului aproape de inima Marelui Preot, astfel dacă se dorea să se afle un răspuns la o problemă, marele preot arunca o privire în punga cu cele două pietre, dacă străluceau însemna DA, iar dacă nu străluceau însemna NU.(Exod 28:30; Levetic 8:8; 1Samuel 28:6).

• Călăuzire prin tragere la sorţi: această metodă a fost folosită şi în Vechiul şi în Noul Testament (Iosua 21:4; 1Cronici 24:6; Ioan 1:7; Fapte 1:26) cu scopul de a lua o decizie bună, dar această tragere la sorţi a avut loc sub călăuzirea Duhului Sfânt.

• Călăuzire prin circumstanţe: astfel uneori Dumnezeu ne face de cunoscut voia Lui, dacă noi luăm seama la împrejurări şi circumstanţe, de pildă Pavel a ştiut că nu este bine să continue călătoria spre Roma, el spune ghidat de circumstanţe: ,,Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi,  şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” (Fapte 27:9,10) Deci Pavel apelând la cunoştinţa sa naturală corelat cu faptul că trecuse vremea bună pentru o călătorie în siguranţă, el spune: ,,văd că nu se va face fără primejdie” fără a avea parte de o viziune sau de un vis. Chiar Isus face referire la un astfel de gen de călăuzire în Luca 12:52-57. Chiar şi în Vechiul Testament evreii se lăsau ghidaţi de principiul binecuvântării şi blestemului, astfel cui îi mergea bine, avea o bună relaţie cu Dumnezeu, căci binecuvântarea Lui atunci era mai mult materială (Deuteronom 28), iar cui îi mergea rău era blestemat, tocmai de aceea prietenii lui Iov au spus despre El că a păcătuit, fiindcă s-au lăsat ghidat de evenimentele din viaţa lui Iov. Dar observăm că nu totdeauna acest sistem de ghidare este bun.

• Călăuzire prin conştiinţă: cunoaştem relatarea cu Iosif care fără o lege care să interzică adulterul, lăsându-se ghidat de conştiinţă a ales ce trebuia în situaţia ispitirii lui de soţia lui Potifar (Geneza 39:7-9). Astfel chiar oameni pe parcursul istoriei care nu au cunoscut legea lui Dumnezeu sau nu au avut parte de profeţi ai lui Dumnezeu, sa-u lăsat ghidaţi de conştiinţă (Romani 2:14,15), care este solul sau mesagerul lui Dumnezeu şi pentru noi astăzi (Romani 9:1).

• Călăuzire prin înţelepciune supranaturală: este vorba de primirea unui cuvânt sau a unor informaţii nu prin studiu sau prin metode raţionale sau naturale ci de la Duhul Sfânt este vorba de darurile cuvântului de cunoştinţă şi cuvântului de înţelepciune (1Corinteni 12:8), cât şi a darului descoperirilor (1Corinteni 14:6,26) ca şi în cazul lui Solomon care a putut judeca cazul cu cele două femei care se luptau pentru acelaşi copil (1Împăraţi 3:9,16-28), sau în cazul lui Elisei care ştia secretele consiliului sirienilor (2Împăraţi 6:12) sau în viaţa lui Isus Cristos de multe ori înţelepciunea supranaturală a adus rezolvare sau soluţii (Matei 22:15-22).

• Călăuzire prin înţelepciune naturală: înţelepciunea naturală venită prin studiu, meditare, observare, experienţă, este un mijloc prin care ne însuşim mintea lui Dumnezeu, precum şi discernământul dintre ceea ce este bine de ceea ce este rău (Proverbe 2:2-5; 6:6-11; Evrei 5:14). De pildă Ahitofel sfătuitorul lui David, fără a fi profet şi-a însuşit atât de bine modul de a proceda a lui Dumnezeu, cât şi natura omului şi situaţiile din natură, încât despre el s-a spus următoarele în 2 Samuel 16:23: ,,Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.”

În concluzie: Dumnezeu ne călăuzeşte prin diverse metode pe care le putem împărţi în trei mari categorii:

1. Metode supranaturale; 2. Metode naturale; 3. Metode combinative (adică combinarea supranaturalului cu naturalul). Dar să vedem în continuare:

După cum ne-am putut da seama, nu toate metodele de călăuzire mai sus prezentate sunt uzuale în vremea noastră, unele apărând doar în Vechiul Testament ca de pildă călăuzirea prin ,,Urim” şi ,,Tumim”, însă Dumnezeu ne călăuzeşte şi în prezent căci El nu se schimbă şi despre El se spune următoarele: ,,Domnul te va călăuzi neîncetat” (Isaia 58:11). Dacă credem cu adevărat în Dumnezeu care este supranatural, atunci putem să ne aşteptăm ca în viaţa noastră să apară lucruri supranaturale, şi să nu ne închidem faţă de călăuzirea venită prin supranatural, ca profeţii, vise, viziuni, etc. Însă de obicei Dumnezeu ne călăuzeşte combinând naturalul cu supranaturalul, astfel în zilele noastre Dumnezeu ne îndrumă mai mult printr-un susur blând şi subţire, decât prin lucrări spectaculoase (compară cu 1Împăraţi 19:11,12), de aceea următoarele metode de călăuzire pe care le voi prezenta sunt cele mai des folosite:

• Biblia: cele mai multe răspunsuri la întrebări şi soluţii se află în Biblie, căci ea a fost scrisă să înveţe, să îndrepte, să mustre şi să dea înţelepciune (2Timotei 3:16,17). Astfel dacă suntem bine educaţi din Cuvântul lui Dumnezeu ne va fi mai uşor să auzim ce spune Duhul Sfânt, care doar trebuie să acceseze (să spunem aşa în limbaj modern) informaţiile stocate din Cuvânt în creierul nostru, însă dacă noi nu cunoaştem Biblia, Duhul Sfânt nu are ce să ne aducă aminte (Ioan 14:26). De aceea este bine ca mintea noastră să fie îmbibată cu Cuvântul lui Dumnezeu. Călăuzirea prin intermediul Bibliei vine pe două căi: ca ,,logos” şi ca ,,rema”. Ca ,,logos” (Evrei 4:12) este atunci când ne însuşim principii, porunci, reguli generale şi care le aplicăm pentru a face ceea ce este drept. Ca ,,rema” (Matei 4:4), mă refer la un verset, o relatare, un îndemn, etc. pe care Duhul Sfânt ţi-l reaminteşte la momentul potrivit, prin care Dumnezeu îţi vorbeşte în prezent, care nu este o învăţătură generală, ci este o vorbă pentru momentul actual pe care o primeşti când citeşti Biblia sau asculţi o predică şi simţi că un anumit pasaj de acolo îţi vorbeşte personal aducând o călăuzire deosebită.

• Duhul Sfânt: Duhul lui Dumnezeu ne călăuzeşte prin: imagini, cuvinte scrise sau rostite (voci), sentimente, gânduri-impulsuri, sau printr-o combinare a acestor metode (Numeri 24:3,4). Cele mai multe mesaje le vom recepta în spiritul nostru (Romani 8:14), căci spiritul nostru cu spiritul lui Dumnezeu colaborează cel mai bine, căci ,, Duhul omului este o lumină a Domnului” (Proverbe 20:27). În Biblie spiritul omului se poate referi la puterea de a cerceta lucrurile, la gândirea omului, sentimentele omului (1Corinteni 2:11; Iov 20:2,3). Însă uneori cuvântul ,,duh” sau ,,spirit” se referă la sentimentele-emoţiile omului fără a fi implicată raţiunea-mintea, de pildă, Pavel vorbeşte de rugăciuni în duhul, în care mintea este fără rod (1Corinteni 14:14,15). Astfel uneori adevărul lui Dumnezeu nu ne este raţionat ci relevat, astfel pur şi simplu fără a raţiona sau gândi la o anumită idee, Dumnezeu ne picură cuvântul său sau un mesaj, sau sentimentele sale, pe care nu le receptăm cu raţiunea, ci în inimă, în sediul sentimentelor noastre iar în acest context raţiunea este o piedică în a auzi vocea lui Dumnezeu care se aude mai mult în spiritul nostru.

• Gândirea regenerată: este o altă metodă prin care Dumnezeu ne îndrumă, astfel creştinii care au fost înnoiţi în duhul minţii lor pot să înţeleagă care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită (Romani 12:2). Prin urmare dacă ne deprindem să gândim cum gândeşte Dumnezeu prin cunoaşterea Lui, atunci este mai uşor să acţionăm în mod corect. Gândirea regenerată prin Duhul Sfânt foloseşte atât mijloace naturale de cunoaştere (studiu, observare, raţionamente) cât şi mijloace mai supranaturale (profeţie, ,,rema”). În această gândire înnoită de Duhul Sfânt şi de Cuvântul lui Dumnezeu, se încadrează şi conştiinţa noastră, care ca un indicator ne spune dacă am făcut bine sau rău, sau ce trebuie să facem într-o anumită situaţie (Romani 2:15; 9:1; 1Timotei 1:19).

• Sfatul fraţilor: noi trebuie să fim receptivi la sfatul fraţilor, mai ale a celor maturi care prin exerciţiu s-au deprins să deosebească binele de rău (Evrei 5:14; proverbe 10:17; 12:1,15). Astfel să evităm independenţa, şi să înţelegem că un mijloc prin care Dumnezeu ne vorbeşte sunt oamenii îndeosebi fraţii noştri de credinţă. Astfel uneori, auzind o predică, un îndemn, un răspuns la o întrebare, cuvintele dintr-o rugăciune, toate acestea pot constitui un mijloc prin care Dumnezeu ne călăuzeşte (1Corinteni 14:26). În majoritatea cazurilor, necesitatea de decizie nu este atât de urgentă sau surprinzătoare încât să nu poată fi adusă în rugăciune şi discutată cu alţi creştini.

• Circumstanţele: luate separat fie pozitive sau negative nu le putem considera un mijloc sau un creiteriu sigur de călăuzire. Însă ele împreună cu alte semnale ale călăuzirii ne pot face să înţelegem voia lui Dumnezeu şi să dea direcţie vieţii noastre. De pildă, Balaam, dacă era atent la circumstanţele cu apariţia îngerului care a făcut ca măgăriţa lui să se încăpăţâneze să nu meargă mai departe, şi-ar fi dat seama că drumul pe care merge duce la pierzare după cum a spus şi îngerul (Numeri 22:23-32). Astfel trebuie să ţinem cont de circumstanţe ca şi Pavel, care a văzut mai dinainte că nu era bine ca corabia cu care El era dus la Roma să-şi continue călătoria (Fapte 27:9,10). Însă circumstanţele sau împrejurările pot fi interpretate bine în contextul vorbirii mai dinainte a lui Dumnezeu (comp. cu Ieremia 32:6-8; vezi şi Fapte 10).

• Pacea: de cele mai multe ori Dumnezeu ne călăuzeşte prin pacea Sa în inima noastră, care este ca un zâmbet aprobator. Astfel având în vedere că El doreşte să ne maturizăm, nu totdeauna mai este eficient la noi care suntem în Noul Legământ, şi care suntem învăţaţi în noi înşine, deci în interior, nu prin exterior, apelarea la metoda semnelor exterioare, ca Ghedeon cu lâna, sau ca Ezechia cu cadranul solar (Judecători 6:36-40; Isaia 38:7,8). Nu vreau să spun prin aceasta că Dumnezeu în zilele noastre nu mai ne oferă semne exterioare de călăuzire, însă dacă se întâmplă acest lucru în prezent, aceasta este o excepţie, regula este că Dumnezeu mult mai des ne călăuzeşte prin pacea sa, aceea pace care o dă prin Isus şi pe care lumea sau Satan nu o poate imita (Ioan 14:27). Chiar şi apostolul Pavel a fost călăuzit de pacea lui Dumnezeu, când nu o avea ştia că ceva nu este în regulă şi cu toate că a avut circumstanţe bune pentru a predica, nu s-a folosit de ele până nu a intrat în pacea lui Dumnezeu care ne oferă un semn că El este cu noi (2Corinteni 2:12,13; Psalmul 131:2; 2Tesaloniceni 3:16).

Însă să nu ne aşteptăm că cu cât ne apropiem de Dumnezeu elementele supranaturale să apară tot mai multe, ci din contră vei deveni o fiinţă responsabilă care gândeşte corect singură şi i-a decizii. Căci cu cât îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu cu cât ne este de ajuns, un gest, un cuvânt, pentru a înţelege ce trebuie să facem, ca şi atunci când două persoane căsătorite care ajung bine să se cunoască, nu este nevoie în toate cazurile ca soţul să-i spună ce trebuie să facă soţiei prin multe explicaţii, uneori este suficient un gest, o expresie a feţei, un zâmbet, tot aşa este cu Dumnezeu Tatăl nostru, uneori ne este suficient, un impuls, un gând, un verset Biblic, chiar Biblia ne spune în Psalmul 32:8,9: „Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui cu ochiul asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.” Deci Dumnezeu nu vrea să fim ca un animal de tracţiune care la orice pas este călăuzit de zăbală şi frâu, ci El spune că ,,te voi sfătui cu ochiul asupra ta”. Totuşi un lucru aşteaptă Dumnezeu, să fim totali dependenţi de El, şi chiar dacă întreprindem ceva să fim sensibili la corecturile lui ulterioare. Putem să ne întrebăm când întreprindem ceva pentru El: Poate Isus să fie prezent în acţiunea mea? Este acţiunea aceasta în armonie cu planul general al lui Dumnezeu? Manifest în această decizie mintea lui Cristos?

De asemenea, trebuie să ne însuşim câteva principii de călăuzire:

• Mai multe semnale călăuzitoare: O călăuzire de la Dumnezeu se manifestă prin mai multe metode, mai ales pentru o decizie importantă, astfel după cum un avion are mai multe lumini de poziţie prin care-ş semnalează prezenţa, un scaun are nevoie de mai multe picioare pentru a nu se răsturna, tot aşa Dumnezeu ne dă mai multe semnale când vrea să pornim într-o direcţie, poate ne vorbeşte prin Biblie, prin circumstanţe, prin gândirea regenerată, etc. Lui Petru când Dumnezeu a vrut să-l convingă că naţiunile pot fi primite în biserică i-a vorbit prin corelarea următoarelor metode: 1. o viziune care s-a repetat de trei ori (Fapte 10:9-16); 2. Circumstanţe, adică venirea unor oameni (Fapte 10:17,18); 3. Înştiinţarea Duhului Sfânt (Fapte 10:19-21); 4. Circumstanţa cu îngerul care i-a vorbit sutaşului Corneliu (Fapte 10:22); 5. Lucrarea Duhului Sfânt asupra casei lui Corneliu prin botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 10:43-48). Astfel putem fi siguri de o anumită direcţie decât dacă avem mai multe lumini de poziţie. Nu pleca la drum dacă nu a-i mai multe semnale luminoase, mai ales în lucrurile importante.

• Călăuzirea inconştientă: este un alt principiu în călăuzire, acest fel de călăuzire, are loc prin piedici care ne blochează anumite lucruri, prin accidente, prin necazuri sau binecuvântări. Un exemplu este Rut şi Naomi, Dumnezeu a vrut ca Rut moabita să facă parte din linia genealogică a lui Mesia, a trimis foamete în Israel, iar familia lui Naomi a mers în Moab, de acolo a venit Rut care tot prin împrejurări a călăuzit-o pe aceasta să se căsătorească cu Boaz, fără ca ei să fie conştienţi la început că acesta era planul lui Dumnezeu (Rut 1: 1-6; 2:3; 4:17-22). Astfel uneori Dumnezeu ne călăuzeşte prin circumstanţe iar noi suntem conştienţi, alteori fără ca noi să ne dăm seama că un anumit necaz sau întâmplare constituie modul de călăuzire al lui Dumnezeu.

• Călăuzirea din faptele tale: dacă stăm pe loc de multe ori nu putem observa în ce direcţie trebuie să mergem, ca şi atunci când ne rătăcim într-un oraş sau într-o pădure, dacă ne punem să stăm jos ne-făcând nimic nu găsim direcţia de ieşire din încurcătură, însă dacă întrebăm, ne uităm, ne gândim, căutăm, ne deplasăm, este mai mare posibilitatea să găsim direcţia bună. Tot aşa şi din punct de vedere spiritual, ne va fi mai uşor din mişcare să discernem direcţia corectă. Un exemplu Biblic este cel al lui Pavel, când dorind să predice evanghelia nu lenevind a primit călăuzirea Duhului lui Isus (Fapte 16:6-10). Chiar dacă primele localităţi în care a vrut el să predice nu erau cele potrivite, Duhul lui Isus din mers I-a îndrumat spre ţinutul unde era nevoie de evanghelie. De asemenea din mers, fără o profeţie sau călăuzire super-specială ca să spunem aşa, apostolii au fost călăuziţi să numească 7 slujitori (Fapte 6:1-6), să rezolve problema cu circumcizia (Fapte 15) şi altele. Deci dacă a-i pe inimă să înfăptuieşti planul lui Dumnezeu, El te va corecta şi te va călăuzi din mers, chiar dacă aceasta implică uneori să stai, pentru rugăciune, studiu, post, sfaturi frăţeşti. Însă pentru a-l mărturisi pe Cristos ca Salvator vecinilor, a ajuta pe un sărac, sau a încuraja un frate nu a-i nevoie de o călăuzire specială. Însă dacă Dumnezeu vede că faci aceste lucruri, El te va călăuzi şi în aceste domenii ca să le faci mai bine.

• Călăuzire în simplitate: de cele mai multe ori Dumnezeu ne călăuzeşte în mod simplu, căci lui Dumnezeu nu-I place să ne vorbească în mod confuz sau contradictoriu, astfel un mijloc prin care ne putem convinge că L-am auzit pe Dumnezeu este simplitatea răspunsului primit (Luca 10:21; Isaia 35:8; 42:16).

• Aşteaptă din momentul primei lumini: de cele mai multe ori chiar dacă Duhul Sfânt ne-a vorbit nu înseamnă că imediat trebuie să şi acţionezi. De pildă din momentul când ucenicii au primit porunca de a face ucenici din oamenii tuturor naţiunilor (Matei 28:19,20), până la primii convertiţi dintre neamuri au trecut câţi-va ani (Fapte 10). Acest timp de la primirea unei însărcinări până la îndeplinirea ei, ne pregăteşte, ne maturizează ne face oameni smeriţi şi răbdători. Astfel când primim un impuls nu totdeauna este bine ca imediat să-l punem în practică, uneori acesta poate fi primul semnal al voii lui Dumnezeu, şi poate fi urmat de altele care să-ţi indice mai clar ce ai de făcut, ca şi Petru, care a rămas în dubii cu privire la ce trebuie să facă după primirea viziunii cu animalele necurate, până când Dumnezeu i-a dat de înţeles oferindu-I imediat unele circumstanţe iluminatoare (Fapte 10:17-20).

• Echilibru emoţional: nu este bine să luăm decizii importante când suntem excitaţi, tulburaţi sau într-o extremă emoţională, aşteaptă până intri într-un echilibru emoţional (Psalmul 131:2), şi după aceea poţi face diferenţa şi trage concluzia care impuls este de la Dumnezeu şi care este doar din inima ta. Căci Satan este abil şi vrea să profite de dorinţa noastră naturală de ascultare şi urmare a lui Isus, dându-ne planuri şi impulsuri emoţionale greşite. Însă Satan nu poate imita pacea lui Dumnezeu care ne poate păzi gândurile şi inimile (Filipeni 4:7), şi astfel când Satan ne vorbeşte scopul lui este să ruineze, să distrugă astfel el seamănă frica, el obligă, el presează şi pretinde ascultare oarbă. În contrast, Isus nu constrânge şi nu obligă pe nimeni, ci în general lasă omului timp de gândire şi nu trece peste voinţa noastră. În plus, El ne vorbeşte în măsura deschiderii noastre la El, adică dacă nu credem că Dumnezeu poate să ne călăuzească supranatural (prin vise sau viziuni), ci că Dumnezeu ne vorbeşte doar prin mijloace naturale (prin Biblie, circumstanţe, etc.). El nu ne va da vise şi viziuni, ci ne va vorbi mai mult prin Biblie şi circumstanţe, deci Cristos se adaptează la convingerile noastre. El nu doreşte să ne tulbure sau să ne şocheze, ca şi atunci când El a predicat în ţinutul Său natal, şi din cauza necredinţei locuitorilor care-l cunoşteau pe Isus de mic, nu a făcut prea multe miracole pentru că nu a vrut să le lezeze conştiinţa (Marcu 6:1-6). Iar unele miracole de le-ar fi făcut Isus între ei ar fi fost un şoc prea mare, de aceea Isus a ţinut cont de conştiinţa lor. Prin urmare Dumnezeu ne călăuzeşte supranatural în măsura în care ne deschidem la supranatural, dar şi atunci Dumnezeu apelează rar la manifestări pur supranaturale, pentru că nu vrea să-l facă pe om un robot care să acţioneze doar la impulsul supranaturalului. În schimb Satan încearcă să-I transforme pe oameni în medii fără voinţă liberă şi fără gândire, astfel El obligă, urgentează, presează şi nu doreşte să-i dea omului libertate de gândire. Ba mai mult, Diavolul recurge de multe ori la spectacol, la miracol de aceea, unii oamenii implicaţi în ocultism au parte de miracole extraordinare dar care le creează leziuni grave ale voinţei şi ale conştiinţei. Astfel unii oameni implicaţi în spiritism nu mai sunt siguri de nimic, fiind peste măsură de tulburaţi şi dezechilibraţi psihic de ceea ce au experimentat, ceea ce Dumnezeu nu doreşte, ci El ţine cont de gingăşia sufletului nostru şi de fragilitatea conştiinţei noastre.

Metode nesigure de călăuzire: deschiderea Bibliei la întâmplare, sau tragerea unui bileţel pe care este scris un pasaj Biblic, toate acestea pentru a vedea ce ne vorbeşte Domnul! Aceste metode sunt ne-biblice şi uneori subiective şi periculoase, căci putem da interpretări greşite asupra versetului primit, sau prin deschiderea Bibliei la întâmplare putem primi direcţie greşită. Aceste metode încurajează la lene şi laşitate mintală, căci este mult mai simplu să apelezi la aceste metode decât să studiezi Biblia sistematic, să te gândeşti la ce principii trebuie aplicate într-o anumită situaţie, sau care relatare biblică este asemănătoare cu situaţia mea, sau să stărui în rugăciune şi post pentru a primi un răspuns prin revelaţie de la Dumnezeu. Să nu uităm că Dumnezeu caută în principal să ne vorbească prin Cuvântul sădit în inima noastră, căci noi avem legea Lui în inima şi în mintea noastră şi îl cunoaştem pe Dumnezeu în noi înşine (Romani 10:8; Evrei 8:10,11). Ba mai mult, aceste metode ne-biblice îl forţează şi manipulează pe Dumnezeu să ne vorbească ca şi cum Dumnezeu trebuie să ne vorbească când vrem noi. Este adevărat că Dumnezeu ne poate vorbi prin Biblie când o deschidem la întâmplare, dar aceasta este o excepţie şi El nu doreşte să facem din aceasta o regulă, ci din stăruinţa în rugăciune şi studiu vrea să facem o regulă (Iosua 1:8; 1Tesaloniceni 5:17). Eu personal am un prieten creştin apostolic care aveau obiceiul ca de fiecare dată când mergeam la el să deschidă Biblia sub rugăciune, el spunea că nu deschide Biblia la întâmplare ci credinţa că Dumnezeu îi va vorbi. Pot să spun că în majoritatea cazurilor Cuvântul deschis se potrivea într-o anumită măsură cu situaţia lui sau a mea şi era uneori o încurajare, însă în general lucrurile aflate prin deschiderea bibliei pentru mine sau pentru el, le cunoşteam dinainte foarte rar într-adevăr Cuvântul deschis aducea o revelaţie deosebită. Însă Dumnezeu mi-a spus o dată că trebuie să las aceste metode că sunt “începătoare”, iar altă dată mi-a spus că “Cuvântul Lui este în inima mea” şi mi-am dat seama că trebuie să aştept în primul rând ca Dumnezeu să-mi vorbească în duhul meu în inima mea prin Cuvântul sădit în mine. În plus, am observat că cei folosesc această metodă sunt foarte instabili pe plan spiritual şi emoţional. În concluzie eu cred că este o metodă copilărească şi dacă faci din ea o regulă poate fi periculos în călăuzire dar duce şi la frânarea ta în a te maturiza, de fapt metoda aceasta de a afla voia lui Dumnezeu prin deschiderea Bibliei, nu apare nicăieri în Biblie, iar Biblia ne încurajează să ne deprindem prin exerciţiu să deosebim binele de rău (Evrei 5:14), cât şi în a auzi vocea lui Dumnezeu şi semnalele călăuzirii Lui.

• Căutarea voii lui Dumnezeu: numai omul care e dispus să moară faţă de propria sa voie şi se subordonează benevol planului lui Dumnezeu creează condiţii pentru o viaţă călăuzită, căci omul care nu vrea să facă voia lui Dumnezeu nu are rost ca acesta să fie călăuzit divin. Astfel doar omul care doreşte din toată inima voia lui Dumnezeu este călăuzit spre aşi face partea din planul Creatorului, numai cel ce este preocupat de legea lui Dumnezeu, El i-o va revela în toată splendoarea ei (Psalmul 43:3; 119:18).

• Credincioşi în lucrurile încredinţate: un alt lucru care ne va face să auzim mai bine glasul lui Dumnezeu, este să fim credincioşi în lucrurile mărunte. Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile şi în sarcinile mărunte şi doar după aceea ne călăuzeşte înspre misiuni mai grele şi lucruri mai mari, căci doar ,,Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Astfel doar cine şi-a împlinit cu loialitate sarcinile mici primite, fie ca membru în familie sau în biserică va fi vrednic să primească altele mai mari şi deci o călăuzire mai specială. Astfel cu siguranţă că dacă eşti credincios şi nu faci compromisuri Dumnezeu te va lumina (Daniel 1:8,17). Moise a fost călăuzit (Exod 33:11), pentru că a fost blând, deci smerit (Numeri 12:3) şi credincios (Numeri 12:6-8; vezi şi Evrei 11:24-26), nu pentru că avea unele aptitudini naturale deosebite, căci el era bâlbâit (Exod 4:10), însă Dumnezeu a cunoscut credincioşia lui Moise pe care a binecuvântat-o.

• O bună relaţie cu Dumnezeu: dacă vom petrece mai mult timp în părtăşie cu Dumnezeu, în închinare şi rugăciune (1Tesaloniceni 5:16-20) vom auzi mai des şi mai clar vocea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie o povară, sau o disciplină forţată, ci o dulce părtăşie plină de iubire şi sinceritate cu Tatăl ceresc. Motivaţia noastră nu trebuie să fie aceea de a dobândi o aura de profet, ci aceia de slujitor ascultător care nu vrea să facă nimic de la sine ci doar ceea ce îi spune Dumnezeu.

• O bună părtăşie cu Cuvântul lui Dumnezeu: aceasta presupune citire, meditare şi studiere zilnică, chiar memorare a unor pasaje. Toate acestea trebuie făcute nu în spiritul de acumula cunoştinţă cu care să ne lăudăm, ci cu atitudinea smerită de-al căuta pe Creator şi voia Lui, de al cunoaşte pe El şi nu doar unele lucruri despre El. Noi trebuie să ne îmbibăm tot mai mult din Cuvânt cu modul de gândire al lui Cristos, şi cu felul lui de a fi, să fim cunoscători bine a legii Lui, astfel să fim plini de învăţătură sănătoasă (Coloseni 3:16).

• Postul însoţit de rugăciune: când posteşti însoţit de rugăciune poţi auzi şoapta Duhului Sfânt (Fapte 13:1,2), căci această practică te smereşte, te apropie de Dumnezeu şi aduce în orice timp călăuzire (Ezra 8:21,23).

• O bună părtăşie cu fraţi maturi: Biblia spune că ,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se va însoţii cu nebunii va avea necaz.” (Proverbe 13:20), deci călăuzirea lui Dumnezeu vine şi prin fraţi, fie prin predicile lor, prin îndemnurile sau rugăciunile lor, sau printr-o simplă discuţie. Chiar prin sfat frăţesc a venit îndrumarea în momentele cruciale ale bisericii (Fapte 11:1-18; cap.15).

În concluzie, vei fi călăuzit atât prin mijloace supranaturale cât şi naturale în funcţie de cât îl cauţi pe Dumnezeu şi planul Lui cu privire la viaţa ta, şi în funcţie de cât te deschizi la El. Însă cei care nu-l caută sau cei care încearcă să controleze totul prin raţiune în viaţa lor, aceia nu au parte de aventura umblării cu Dumnezeul luminilor. Însă cei ce caută călăuzire pentru viaţa lor o vor găsi, căci este scris: ,,Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.” (Matei 7:7,8).