botezul în Spirit sfânt

 

 

Cuvânt înainte: În secolul XX printre creştini s-a vorbit foarte mult despre botezul în Spirit[1] Sfânt, s-a scris, s-a predicat, s-a învăţat, s-au făcut adunării pentru stăruinţa, mai mult ca niciodată. Însă din păcate mulţi creştini sunt confuzi sau nesiguri în ce priveşte dacă sunt sau nu botezaţi cu Spiritul Sfânt. Alţii nu ştiu ce să creadă despre aceste fenomen, nu ştiu: ce este botezul cu Spirit Sfânt? Unii sunt dezorientaţi în ce priveşte „semnul sigur” al botezului, pe care unii îl văd ca fiind „vorbirea în alte limbi” prin Spiritul, în timp ce alţii ca de pildă religiile tradiţionale care susţin că acest botez îl ai automat prin mir ungerea făcută de preot sugarului proaspăt botezat în apă. Unii susţin că „botezul în Spirit Sfânt” se petrece în momentul convertirii, în timp ce alţii (penticostalii – karismaticii) susţin că este a doua treaptă sau experienţă a Spiritului în credincios, care-l pregăteşte şi împuterniceşte pentru lucrare. În această stare de confuzie e normal să apelăm la Cartea Cărţilor ca să avem o învăţătură clară şi sigură la acest subiect. Pe parcursul acestui material voi apela şi la variantele de interpretare existente pe care le vom analiza prin prisma textelor din Scriptură, şi voi răspunde la unele întrebări esenţiale legate de acest subiect. Punctele principale ale acestui material sunt:

&                       Ce este botezul cu spirit şi ce se realizează atunci?

&                       Care sunt paşii spre botezul cu Spirit Sfânt?

&                       Care sunt modalităţile care pot duce la primirea Spiritului Sfânt?

&                       Cum să fii sigur că eşti botezat în Spirit Sfânt?

&                       Care sunt piedicile în calea botezului cu Spirit Sfânt?

 

Ce este botezul cu spirit şi ce se realizează atunci?

Este botezul în Spirit doar pentru unii creştini?

Unii teologi învaţă că botezului cu Spirit Sfânt a fost doar pentru primii discipoli, pentru primul secol şi nu pentru toţi creştinii, alţii de pildă martorii lui Iehova învaţă că botezul cu Spirit Sfânt este doar pentru 144.000 de persoane. Însă Biblia învaţă altceva. Ea învaţă că acesta este pentru toţi creştinii, după cum se spune în Fapte 2:38,39 BCR: „…şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Deci acest botez în Spirit Sfânt numit de Petru şi „darul Sfântului Duh” este pentru toţi cei ce se căiesc în oricât de mare număr, căci oricine crede în mod sincer este sigilat cu Spiritul Sfânt pentru chemarea cerească (Efeseni 1:13,14), şi face parte din corpul lui Cristos prin botezul cu Spiritul sfânt (1Corinteni 12:12,13,27), în care intră toţi creştinii autentici (1Corinteni 10:17; Romani 12:5).

Ce este botezul în Spiritul (Duhul) Sfânt?

Expresia „botezaţi în Spiritul Sfânt” în diferite forme ale sale nu apare decât în 7 pasaje Biblice după cum urmează: Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; Fapte 1:4,5; 11:15-17; 1Corinteni 12:12,13.

Matei 3:11:  „cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”[2]

Marcu 1:8: „Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Luca 3:16: „Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu Sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Ioan 1:33: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-se şi oprindu-se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”

În versetele de mai sus este redată declaraţia lui Ioan Botezătorul despre Isus, fără a definii sau explica ce este botezul în Spirit Sfânt. În continuare voi reda versetele unde este prezentată declaraţia Domnului Isus despre botezul în Spirit:

Fapte 1:5:  „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

Fapte 11:16:  „Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

1Corinteni 12:12,13: „…Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup, fie iudei fie greci…”

Din aceste versete reiese că botezul în sau cu Spiritul Sfânt, este botezul (scufundarea – afundarea) în care Domnul Isus Cristos este botezătorul, sau Cel ce botează pe credincios (Luca 3:16; Ioan 1:33); substanţa în care eşti cufundat este Duhul sau Spiritul Sfânt (Fapte 1:5; 2:2-4); iar persoana botezată este credinciosul care se pocăieşte (Fapte 2:38,39).

Când se dă în viaţa credinciosului botezul în Spirit Sfânt?

Acesta poate să aibă loc fie înainte de botezul în apă (Fapte 8:17,18; 10:47), sau după botezul în apă (Fapte 8:14-16; 19:5,6). Însă în general în Biblie ne este relatat botezul în Spirit Sfânt după cel în apă, iar Biblia susţine în principiu lucrul acesta, de pildă în Fapte 2:38 se spune: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Însă în zilele noastre, în care multe denominaţii creştine au pierdut importanţa botezului în apă, mulţi credincioşi au fost botezaţi în Spirit Sfânt după ce şi-au exprimat credinţa şi pocăinţa doar prin mărturisirea cu gura făcută într-o rugăciune (Romani 10:9,10). Însă conform Bibliei este de aşteptat ca în general credinciosul să fie botezat după ce se pocăieşte şi crede exprimând aceasta prin rugăciune şi prin botez în apă.

Este oare botezul cu Duhul Sfânt o treaptă spirituală după naşterea din Spirit, sau este naşterea din Spirit?

Unii teologii mai ales dintre penticostalii şi karismaticii susţin că botezul cu Duhul Sfânt, este a doua treaptă sau experienţă a credinciosului care se primeşte pentru a-l împuternici pentru lucrare. Astfel spun ei, în timp ce naşterea din Spiritul face ca Isus Cristos să locuiască în inima credinciosului şi să se manifeste prin roade, botezul (umplerea) cu Spirit Sfânt este ceva ulterior pentru a-l împuternici pe cel născut din nou pentru lucrarea Domnului cu putere. Se aduc în general pentru a se susţine o astfel de teologie următoarele argumente:

Ï   Apostolii au avut Spiritul Sfânt înainte de botezul lor în Spirit (Ioan 14:17) consemnat în Fapte 2.

Ï   Isus a fost născut din Spirit Sfânt când viaţa Lui din ceruri a fost transferată în Maria (Luca 1:35), dar nu a fost botezat în Spirit decât după botezul Său în apă efectuat la 30 de ani (Luca 3:21,22).

Ï   Experienţa proprie a multor creştini care l-au primit pe Isus în inimă şi doar după un timp au primit vorbirea în alte limbi, astfel prin aceste experienţe se susţine cele două trepte ale lucrării Spiritului: 1.naşterea din Spirit şi 2.botezul în Spirit Sfânt.

Din păcate aceste argumente nu susţin învăţătura potrivit căreia botezul cu Duhul Sfânt, este a doua treaptă sau experienţă a credinciosului. În ce priveşte experienţele, ele nu constituie un fundament teologic, ci doar ceea ce este scris în Scriptură. De fapt, aceste experienţe nu dovedesc nimic, nu pentru că nu sunt reale, ci pentru că se interpretează greşit, acestor experienţe le putem da şi o altă interpretare: primirea lui Isus în inimă poate fi botezul în Spirit, iar ceea ce sa petrecut după un timp de la convertire „vorbirea în limbi” poate fi un dar suplimentar faţă de cele iniţiale sau o reumplere cu Spiritul Sfânt şi nu botezul în Spirit pe care de fapt l-au experimentat atunci când spiritul lui Cristos a început să locuiască în ei.

Iar argumentul cu apostolii, care au avut Spiritul înainte de botezul în Spirit, ar fi valabil dacă despre ei sar fi spus că sunt născuţi din Spirit, însă că trebuie să aştepte şi botezul în Spirit. În plus, nu există nici un exemplu Biblic, după Penticostă, care să arate credincioşi născuţi din Spirit dar nu botezaţi în Spirit, astfel să se indice că acest botez este a doua treaptă, după naşterea din Spiritul Sfânt.  Este adevărat că apostolii au avut Spiritul Sfânt înainte de botezul lor în Spirit consemnat în Fapte cap. 2; însă ei nu au fost născuţi din Spirit. Oamenii pot avea Spiritul fără a fi născuţi din Spirit sau botezaţi în Spirit, de pildă Marele Preot Caiafa care l-a condamnat pe Isus a profeţit prin Spiritul Sfânt ca Isus va trebui să moară pentru popor (Ioan 11:49-52), regele Saul a avut Spiritul Sfânt manifestându-se ca un profet dar nu a fost născut din Spirit (1Samuel 10:5,6); de fapt nici unul din profeţii Vechiului Testament cu toate că au avut Spiritul Sfânt nu au experimentat naşterea din Spirit Sfânt ca copii ai lui Dumnezeu şi regi împreună cu Cristos (Ioan 1:12,13; 1Petru 1:10-12). Diferenţa între a avea Spiritul Sfânt şi a fi născut din Spirit este statutul şi identitatea pe care o schimbă în om, în timp ce omul care are Spiritul Sfânt, poate fi socotit cel mult „om al lui Dumnezeu” sau „slujitor al lui Dumnezeu”, omul născut din Spirit are a doua natură, una divină şi este socotit „copil al lui Dumnezeu” (Ioan 1:12,13; Romani 8:13-16; 2Petru 1:3,4), acest concept nu îl găsim în Vechiul testament.  Din cel născut din Spirit, Spiritul Sfânt nu mai pleacă dacă nu comite păcatul de neiertat, ci rămâne în credincios până la moarte, până în ziua răscumpărării, adică până la răpirea lui la cer (Efeseni 4:30); în timp ce un om care are doar Spiritul, ca De pildă Saul, Spiritul poate pleca din El după cum se spune în 1Samuel 16:14: „Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.”

În ce priveşte argumentul cu Isus, textul din Luca 1:34,35 nu spune că Isus s-a născut din Spirit ci textul spune: „Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Deci Spiritul este cel ce va transfera viaţa lui Isus din ceruri şi îi va ocroti dezvoltarea în pântecele Mariei, care era virgină, astfel textul nu spune că Isus se va „naşte din Spirit”, ci textul spune mijlocul prin care Maria va rămâne însărcinată, sau mijlocul prin care Maria va avea o viaţă în uterul ei.

În nici un pasaj nu ni se spune că botezul cu Duhul Sfânt ar fi a doua experienţă a Duhului în viaţa credinciosului, în plus nu există nici un exemplu Biblic, după Penticostă, care să indice că acest botez este a doua treaptă, după naşterea din Spiritul. Dar există argumente care indică că botezul cu Spiritul Sfânt este naşterea din Spiritul (Ioan 3:5). De pildă, în pasajul din 1Corinteni 12:12,13 BC se precizează: „…Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup, fie iudei fie greci…” deci botezul cu Duhul Sfânt te face să devii mădular în trupul lui Cristos. Iar mădulare a lui Cristos sunt toţi cei ce îl au pe Cristos (Efeseni 4:13-16); sunt toţi cei ce sau îmbrăcat cu omul cel nou, deci născuţi din nou. Astfel toţi aceştia care sunt născuţi din nou sunt: mădulare a lui Cristos şi prin urmare deci, botezaţi în Spirit (Efeseni 4:24,25; Coloseni 3:9-11). Deci în momentul când crezi cu adevărat în Isus şi te pocăieşti de păcate, primeşti botezul în Spiritul Sfânt, (Fapte 2:38,39).

Cum mai este numit şi descris botezul în Spirit Sfânt?

Botezul cu Spiritul Sfânt mai este descris şi ca fiind primirea Spiritului Sfânt (Fapte 19:1-6). Astfel uneori Biblia lucrează cu absoluturi, astfel un om dacă nu a fost botezat adică sigilat cu Spiritul Sfânt este considerat în Noul Testament că nu are Spiritul Sfânt, chiar dacă el are spiritul de viaţă de la Dumnezeu, sau poate are Spiritul Sfânt într-o măsură.

Botezul cu Spirit Sfânt mai este numit şi umplere cu Spiritul Sfânt (Fapte 2:4). Botezul cu Spirit Sfânt este totdeauna o umplere cu Spiritul Sfânt. Însă umplerea cu Spiritul Sfânt, nu se referă în Scripturi totdeauna la botezul în Spirit, deoarece botezul este un act irepetabil în viaţa credinciosului, care a avut loc o singură dată, despre el Pavel vorbeşte la trecut „am fost botezaţi de un singur Duh”, pe când umplerea sau reumplerea este un fenomen ce trebuie să aibă loc cât mai des în viaţa credinciosului (vezi Fapte 4:23-31; Efeseni 5:18). În mod similar, unii oameni din Vechiul Testament au fost umpluţi cu Spiritul Sfânt (Exod 31:3; Luca 1:41,67); dar nu au fost botezaţi cu El, căci botezurile în Spirit au început doar de la Penticosta (Fapte 1:4,5; cap. 2).

Botezul cu Spiritul Sfânt mai este numit şi ungere cu Spirit. Astfel corintenii, care au fost „botezaţi de un singur Duh”, au fost şi unşii cu Spirit, şi pecetluiţi (sigilaţi) şi au primit arvuna sau avansul Spiritului (2Corinteni 1:21,22; vezi şi: 1Ioan 2:20,27). În Evrei 6:4-6 se mai descriu alte faţete ale botezului în Spirit: „Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor” Toate aceste descrieri fac referire la actul botezului în Spirit Sfânt, şi toate acestea sunt descrise la trecut ca fiind ceva ce au experimentat credincioşii, ele sunt faţetele aceleiaşi experienţe: botezul în Spirit, şi sunt irepetabile.  

Ce realizează botezul în Spirit Sfânt?

Botezul în Duhul Sfânt aplică jertfa lui Isus şi spală pe om de păcate, (Evrei 9:14; 10:22); astfel cel botezat în Spirit este copil al lui Dumnezeu, justificat, declarat drept, sfinţit, curăţit (1Corinteni 1:30; 6:11; Evrei 10:14-22). Dar botezul în Spirit nu numai face ca cineva să fie declarat drept ci el realizează transformarea vieţii după cum se arată în Romani 8:13 „dacă, PRIN DUHUL faceţi să moară faptele trupului…” Deci Duhul este cel ce produce roade bune (Galateni 5:22,23) şi ne ajută să învingem păcatul şi face să moară faptele trupului. Botezul cu Duhul Sfânt ne face să înviem la o viaţă nouă guvernată de Cristos, este o înnoire sau regenerare după cum se precizează în Tit 3:5: „…prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt “. Atunci o persoană devine creştină (căci cuvântul creştin vine de la Cristos =Unsul), în acel moment aceea persoană devine Fiu al lui Dumnezeu, şi al Regatului ceresc, frate cu Cristos şi rege împreună cu Cristos (2Corinteni 1:21,22; Apocalipsa 1:6; Romani 8:14,17). El gustă în mod anticipat din moştenirea şi bucuria cerească primind astfel arvuna sau avansul Împărăţiei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt fiind în sens spiritual strămutat în Regatul Fiului iubirii (Efeseni 1:13; Coloseni 1:13; Evrei 6:4,5,10:29). Primirea Spiritului Sfânt constituie şi pecetluirea cu puterea lui Dumnezeu adică sigilat ca proprietate a lui Dumnezeu şi părtaş al noului legământ (Efeseni 4;30;Evrei 10:15-20).

Ce primeşti prin botezul în Spirit?

Până la botezul cu Duhul Sfânt, omul este mort în păcatele lui (Efeseni 2:1), iar duhul lui nu are legătură cu Dumnezeu, dar după acest botez, omul primeşte viaţa veşnică ca o viaţă nouă ce are în ea firea sau caracterul lui Dumnezeu şi este unit cu cerul (Efeseni 2:5,6), şi el devine un singur spirit (duh) cu Domnul Isus, devenind astfel mădular în corpul Său (1Corinteni 6:17; 12:12,13).

Primirea darului gratuit al Spiritului Sfânt duce ca la rândul lui Duhul Sfânt să împartă daruri felurite după voia lui, următoarele texte descriu textele în care sunt menţionate câteva daruri ale Duhului Sfânt – Romani 12:6-8; 1Corinteni 12:8-11; 28-30; Efeseni 4:11; 1Petru 4:9-11; etc.

Cum se manifestă botezul în Spirit Sfânt?

Unii teologii susţin că botezul în Spirit Sfânt, se manifestă doar prin „vorbirea supranaturală în alte limbi”, ei spun că acesta este singurul semn sigur al botezului. Astfel de pildă, mărturia de credinţă a cultului Penticostal spune la pag.18: „toţi credincioşii vorbesc în limbi noi, însă nu toţi au darul de a vorbi în felurite limbi…” Astfel se susţine că toţi creştinii trebuie să vorbească iniţial în limbi ca semn al botezului, chiar dacă aceştia nu primesc darul limbilor pentru a mai vorbi în limbi pe parcursul vieţii de credinţă. Prin urmare aceştia fac o diferenţiere în manifestarea vorbirii în limbi între expresia: „felurite limbi”(1Corinteni 12:10) şi „limbi noi”(Marcu 16:17). Argumentele lor favorite pentru a susţine acest semn ca singurul semn al botezului în Spirit sunt: Fapte cap. 2 şi Marcu 16:17.

În Fapte cap. 2 se arată cum primii 120 de ucenici ai lui Cristos, au fost botezaţi în Spirit şi au primit ca dar spiritual, darul vorbirii în alte limbi omeneşti, dar necunoscute de vorbitori (Fapte cap.2). Însă faptul că la unii discipoli (ucenici) ai lui Cristos, botezul în Spirit sa manifestat aşa nu este un argument că la toţi se va manifesta astfel. De exemplu Biblia vorbeşte de vindecări prin ungere cu ulei (Marcu 6:13), dar nu tragem concluzia că toate vindecările din Biblie sau făcut prin ungere?  În plus, Fapte 2 relatează că la coborârea Spiritului Sfânt peste cei 120, au mai avut loc următoarele manifestări: sa auzit un sunet ca vâjâitul unui vânt; sa văzut nişte limbi de foc; dar aceste manifestări nu au mai apărut în casa lui Corneliu (Fapte 10:43-46), să tragem concluzia că a fost alt Spirit? Nu, dar botezul cu Spiritul Sfânt nu se manifestă doar prin vorbirea în limbi, căci Spiritul Sfânt are multe feluri de manifestare. Însuşi modul cum aplică Petru Scripturile în Ziua Penticostei este o dovadă, căci El aplică textul din Ioel 2:28,29, unde se vorbeşte de vise, viziuni, profeţii şi nu de limbi. Ceea ce înseamnă că şi aceste manifestări pot fi un semn al botezului (vezi Fapte 19:5,6).

Celălalt argument, şi anume Marcu 16:17-20 unde se pune: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau.”

În primul rând, din text nu reiese că „vorbirea în limbi noi” este semnul botezului cu Spirit sau a umplerii iniţiale, iar după cum ne dăm seama textul face referire la aceste semne ale credinţei ca manifestându-se în câmpul evangheliei după cum se spune: „ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau.” Deci aceste daruri pot fi daruri ce le primeşti ulterior botezului cu Spirit Sfânt. De pildă, Pavel la umplerea iniţială cu Spirit nu a vorbit în limbi, mai degrabă a primit darul predicării (Fapte 9:17-20), însă peste câţiva ani el spune în 1Corinteni 14:18: „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.” Deci cu toate că nu a vorbit în limbi la botezul în Spirit, el ulterior a primit acest dar, astfel a putut să-i sfătuiască pe Corinteni cum să-l exercite în mod corect.

Faptul că botezul cu Duhul Sfânt nu se arată în mod exclusiv prin vorbirea în limbi reiese din următoarele exemple Biblice:

Ø     Isus Cristos, a fost botezat sau uns cu Duhul Sfânt (Ioan 1:32-34), împlinind profeţia din Daniel 9:25, dar niciodată nu a vorbit în limbi prin darul miraculos al Spiritului Sfânt. La El botezul cu Duhul Sfânt s-a manifestat prin coborârea Acestuia sub forma unui porumbel (Matei 3:16).

Ø     Ucenicii din Samaria, au primit botezul cu Duhul Sfânt prin mâinile apostolilor, fără ca relatarea biblică să vorbească de o vorbire în alte limbi necunoscute prin darul limbilor (Fapte 8:14-25).

Ø     Apostolul Pavel, a fost botezat cu Spiritul Sfânt prin umplerea cu Acesta, fără ca Pavel să vorbească în alte limbi ca expresie iniţială a umplerii (Fapte 9:17-20), iar prezenţa Spiritului a adus la Pavel vindecare de orbire şi curaj de a predica pe Cristos.

Ø     Ucenicii din Antiohia, sunt cei ce au primit Spiritul Sfânt prin predica lui Pavel, iar la ei botezul în Spirit care i-a făcut să fie plini de Spirit Sfânt s-a manifestat prin a fi plini de bucurie (Fapte 13:48,52).

Ø     Ucenicii din Efes, au fost botezaţi cu Spiritul Sfânt prin mâinile lui Pavel, la ei s-a manifestat nu numai prin vorbire în limbi ci şi prin prorocie (Fapte 19:5,6).

Ø     Credincioşii din Corint, au devenit un singur trup prin botezul cu Duhul primind fiecare din ei diferite daruri ale Duhului şi nu doar vorbirea în alte limbi, căci nu tot trupul lui Cristos este limbă vorbind în mod figurat, ci şi ochi, urechi, picioare, mâini, etc. (1Corinteni 12:12-30).

Atunci înţelegem din aceste exemple că este falsă ideea că doar „vorbirea în limbi”[3] este singurul semn pentru botezul cu Duhul Sfânt.

Când oamenii au fost botezaţi în Spiritul, el se manifestă înăuntrul credinciosului şi posibil şi în afară.

Înăuntrul credinciosului are loc următoarea lucrare: Duhului Sfânt îţi va dovedi sau te va convinge că eşti păcătos (Ioan 16:8), îţi va arăta Sfinţenia lui Dumnezeu, dragostea Lui, şi în acelaşi timp cât eşti tu de păcătos şi nelegiuit. Spiritul te va face conştient de păcat, adică de unele fapte sau atitudini pe care nu le-ai ştiut înainte că sunt păcate, cât şi de gravitatea păcatelor, efectul lor groaznic şi urâciunea lor. În acel moment persoana în cauză, începe să strige la Dumnezeu, să implore mila Sa, să se căiască de păcat, să-şi ceară iertare, acesta este momentul ce atrage botezul în Spirit. Când Dumnezeu îl umple Cu Spiritul Sfânt pe cel ce sa căit pe baza jertfei lui Isus şi a implorat mila Sa, credinciosul simte dragostea lui Dumnezeu turnată în inima lui, pacea iertării şi a împăcării cu Dumnezeu, bucuria salvării şi a faptului că a fost înfiat ca copil al lui Dumnezeu, şi frate cu Cristos, gustă din speranţa cerească simţind că a devenit cetăţean al cerului (vezi: Romani 5:1,2,5; 8:15; 15:13; Galateni 4:6; Evrei 6:4,5).

În exteriorul credinciosului, se poate manifesta prin efecte fizice în exteriorul credinciosului ca de exemplu: limbi de foc pe capul credinciosului, sunete, tremuratul sau aruncarea la pământ a credinciosului, clătinarea sau zguduirea casei sau locului respectiv (Ezechiel 1:28; Daniel 10:7,8; Fapte 2:2,3; 4:31; Apocalipsa 1:17); prezenţa lui Dumnezeu se poate mai manifesta prin coborârea unei glorii (străluciri) peste credincios (Exod 34:29,30; Matei 17:2 compară cu 2Corinteni 3:7-18); unui nor sau unui imagini ca de porumbel (Matei 3:16,17; 17:5); efecte mirositoare: prin prezenţa unui parfum plăcut mirositor ca mirul sau undelemnul care este un simbol al Spiritului Sfânt (compară cu Exod cap. 30; Psalmul 45:7; Cântarea Cântărilor 1:3; Evrei 1:9). Prin efecte de vorbire ca de pildă: „vorbirea în alte limbi” (Fapte 2:4; 10:45,46); vorbire profetică (Fapte 2:17,18; 19:6); cântec de laudă (Efeseni 5:18,19).

Efectele exterioare nu apar întotdeauna când cineva este botezat în Spirit Sfânt, şi ele pot să apară şi în alte contexte ca adunări de rugăciune, în timpul laudei şi închinării, în părtăşia personală a creştinului cu Dumnezeu, etc. Chiar dacă la o convertire manifestările exterioare nu apar (în special cele de vorbire), nu putem vorbi de botez în Spirit dacă nu apar cel puţin manifestările interioare în credincios, care să indice că persoana în cauză este: umplută cu Spiritul Sfânt, unsă, sigilată (pecetluită), ca fost scufundată în Spirit şi că acesta a fost turnat asupra ei. Iar în viitor după botez, cel botezat în Spirit se va manifesta în exterior într-un mod potrivit cu adevărul şi sfinţenia prin vorbirea şi purtarea lui. Dar poate cineva se întreabă:

  

Care sunt paşii spre botezul cu Spirit Sfânt?

În continuare vom descrie 5 etape ale acestei naşteri sfinte:

1.Accepţi şi simţi condamnarea păcătoşeniei tale pe care o face Duhul Sfânt – încă de la primul pas, este o conlucrare între tine şi Spiritul Sfânt, nimeni nu se poate naşte din Duhul, dacă Duhul Sfânt nu găseşte în tine o inimă sinceră şi smerită, care se lasă convinsă de natura ei păcătoasă şi coruptă, căci un rol al Duhului Sfânt este să dovedească lumea ca fiind vinovată în ce priveşte păcatul (Ioan 16:8). Astfel Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă aderenţă în tine, să poate să te oglindească în adevărata faţă a ta, descoperindu-ţi starea ta păcătoasă de corupt, nelegiuit, viclean, vrăşmaş cu Dumnezeu şi hidoşenia păcatului (Romani 3:9-18,23; 8:7,8; Iacov 4:4; Iov 15:16). El îţi dovedeşte nu numai că ai moştenit păcatul, dar şi că ai dat curs păcatului ne stăpânindu-te când puteai să o faci, El îţi va arăta că natura ta este coruptă şi stricată şi te va face să vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, ca pe ceva scârbos şi nelegiuit dacă eşti bineînţeles receptiv, atunci, la fel ca evreii din ziua Penticostei care au rămas străpunşi în inimă, vei zice: „Fraţilor ce să facem?” sau ca temnicerul din Filip: „…ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” (Fapte 2:37;16:30). Atunci începi să-ţi dai seama cât de păcătos şi pierdut eşti fiind sub condamnarea morţii, despărţit de Dumnezeu prin păcatele tale (Isaia 59:1-4). Ba mai mult îţi dai seama că nu te poţi auto-salva prin bani sau altceva (Psalmul 49:6-8), chiar faptele bune pe care le-am făcut sunt ca o haină murdară înaintea lui (Isaia 64:6), căci nu ai fost creat prin Isus la fapte bune, dacă nu te-ai născut din nou (Efeseni 2:10).

2.Căinţa sinceră: al doilea pas descris de Scriptură este căinţa sau pocăinţa (Fapte 2:38; 3:19; 20:21) adică un regret profund, o părere de rău pentru faptele noastre rele pe care le-am făcut, acest regret va conduce la mărturisirea păcatelor noastre la Dumnezeu Tatăl prin Isus Marele Preot (1Ioan 1:7-9;2:1,2). În plus, căinţa autentică va restaura şi repara ce a stricat păcatul în relaţii sau chiar în bunuri materiale. Astfel dacă am furat vom returna obiectul sau suma furată, dacă am produs stricăciuni cu limba, ne vom cere iertare şi vom încerca să aplanăm vechile răni şi conflicte. Astfel pocăinţa adevărată produce roade bune şi o schimbare a modului de gândire, de vorbire, de acţiune greşit şi vom fi prompţi şi fermi în lupta cu înclinaţia de a păcătui (Proverbe 28:13; Matei 3:8; Romani 12:9; Evrei 3:7,8). Căinţa adevărată se observă prin atitudinea faţă de păcat, privindu-l ca Dumnezeu ne minimalizându-l şi ne mai practicându-l (1Ioan 3:4,8). Având în vedere aceste lucruri întreabă-te: Ţi-ai mărturisit păcatele lui Dumnezeu? Ai lepădat păcatul schimbându-ţi modul de viaţă într-unul drept?

3.Crezi că Isus Cristos a murit pentru păcatele tale şi a înviat pentru ca tu să fi declarat drept: al treilea pas descris în Scriptură este credinţa, fără această credinţă salvatoare eşti pierdut (Ioan 3:36; Fapte 20:21; Romani 4:24,25). Astfel tu trebuie să crezi că într-adevăr Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre, astfel toată vina şi fărădelegea noastră a fost transferată asupra lui Cristos care a fost făcut păcat şi blestem pentru noi (2Corinteni 5:21; Galateni 3:13), astfel El a suferit o moarte chinuitoare pe lemn, astfel prin rănile lui suntem vindecaţi (Isaia 53; 1Petru 2:24). Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Isus a murit în locul tău pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa sa pentru Dumnezeu şi din momentul când exerciţi credinţă în El, Isus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, numai-trăind pentru tine ci pentru El (Fapte 4:12; 5:31; 2Corinteni 5:14,15). În consecinţă a crede în Isus, înseamnă a-l asculta (Ioan 3:36), a crede în Tatăl lui care l-a trimis pe pământ şi a mărturisit despre El că este Fiul şi trimisul lui (Ioan 5:24; 12:44; 1Ioan 5:9-11), a umbla în lumină (Ioan 12:46) a muri faţă de păcat şi a învia la o viaţă pentru Dumnezeu (Romani 6:8,11), căci după cum Cristos a murit şi a înviat, cel ce crede în El trebuie să moară şi să învie spiritual lăsând ca Cristos să ia chip în el prin Duhul său (Galateni 2:20; Romani 8:9-11).

4.Consacrare :Tot în rugăciunea în care ne-am exprimat căinţa putem să ne dedicăm viaţa Creatorului, adică să-I spunem Celui Prea Înalt că viaţa noastră i-o consacrăm lui (Deuteronom 26:17), devenind proprietatea lui Dumnezeu, iar de atunci în colo nu egoismul va trona pe tronul vieţii noastre ci Domnul Isus, pe care îl vom urma încontinuu ca ucenici ai lui (Matei 16:24; Romani 14:7,8).

5.Botezul în apă: acesta se face pentru numele lui, Isus Cristos, mediatorul Noului Legământ (Fapte 2:38).

Cu siguranţă dacă facem aceşti paşi nu din dorinţa de a avea vreo experienţă miraculoasă ci cu curăţie în suflet, căutându-l pe Dumnezeu ca Psalmistul care spune în Psalmul 42:1,2: „Cum doreşte cerbul izvoarele de apă aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu…”. Căci dacă căutăm darurile lui Dumnezeu şi nu pe Dumnezeu putem face din ele un idol, ci căutându-l pe Dumnezeu vom primi pe lângă cunoaşterea fiinţei lui şi darurile lui, căci El este dătătorul oricărui dar bun (Iacov 1:16,17). De aceea întreabă-te: tânjeşte sufletul tău după Dumnezeul cel viu? Simţi că nu poţi trăi fără El?

Dar se ridică următoarea întrebare:

 

Care sunt modalităţile care pot duce la primirea Spiritului Sfânt?

Botezul cu Duhul Sfânt se poate primii prin mai multe metode (modalităţi), în continuare voi prezenta succint modalităţile descrise în Biblie, fără a înţelege însă că metoda în sine atrage botezul în Spirit, ci credinţa-pocăinţa persoanei, astfel exprimată. Metoda doar exprimă credinţa persoanei, sau este picurul ce umple paharul relaţiei cu Dumnezeu şi face să se reverse spiritul lui Dumnezeu. Dar să vedem în continuare aceste metode din exemplele de mai jos :

Ø     Ca la Penticosta; (Fapte2) unde se pare că rugăciunea şi strângerea laolaltă a discipolilor au atras Spiritul Sfânt (Fapte 1:14; 2:1).

Ø     Prin rugăciune şi perseverenţă în rugăciune (Luca 11:5-13; Fapte 4:31).

Ø     Prin botezul în apă (Fapte 2:38; 838,39).

Ø     Prin ascultare de Dumnezeu (Fapte 5:32; compară Fapte 1:4,5 cu Fapte 2:1).

Ø     Prin punerea mâinilor apostolilor (Fapte8.14-17; 19:6), sau a unui creştin împuternicit şi trimis de Domnul (Fapte 9:17-20).

Ø     În timpul predicii Cuvântului lui Dumnezeu (Fapte10.44-47; 13:48,52)

 

Cum să fii sigur că eşti botezat în Spirit Sfânt?

Există mai multe lucruri care mărturisesc şi adeveresc când omul este botezat în Spirit Sfânt. Cu siguranţă că un cumul de semne adeveresc pe credincios, şi nu un singur semn, de asemenea mai trebuie să înţelegem că unele semne pot fi contrafăcute de Satan sau carne (firea păcătoasă), sau că unele chiar dacă sunt manifestări ale Spiritului Sfânt nu indică neapărat botezul (umplerea) cu Spiritul Sfânt. De asemenea mai trebuie să înţelegem că nu sentimentele, emoţiile, vreo minune deosebită luate în mod independent este baza pentru convingerea noastră că suntem botezaţi în Spirit şi astfel salvaţi şi iertaţi, ci sunt mai multe criterii după care putem ştii dacă suntem sau nu botezaţi în Spirit, după cum urmează:

Mărturia Cuvântului lui Dumnezeu: având în vedere că cel născut din Dumnezeu, este născut prin Cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 1:18; 1Petru 1:22,23), că sigiliul Spiritului vine după auzirea Cuvântului (Efeseni 1:13), atunci trebuie să înţelegem că în viaţa celui botezat cu Spirit Sfânt trebuie să existe o concordanţa dintre viaţa acestuia şi normele Cuvântului lui Dumnezeu după cum se spune în Ioan 14:23: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” Deci Tatăl şi Fiul este în părtăşie cu cei ce păzesc cuvântul lui Isus, deci cine păzeşte Cuvântul, este botezat cu Spiritul lui Dumnezeu şi părtaş cu Dumnezeu prin Spiritul. Acelaşi lucru se subliniază şi în 1Ioan 3:24 „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.” Deci cine păzeşte poruncile divine, îl are pe Cristos şi rămâne în Cristos, care este prezent în credincios prin Spiritul Său. Cine nu păzeşte poruncile nu are botezul cu Spiritul lui Cristos. Înţelegem însă că evlavia falsă, o formă de pietate, de sfinţenie, de ascultare, îi înşeală pe mulţi oameni să creadă că sunt botezaţi în Spirit Sfânt. Unii oameni încearcă doar prin propriile puterii să se schimbe, să asculte de Cuvânt, ei fac unele fapte bune, ascultă de unele porunci. Însă diferenţa dintre cei ce au mărturia Cuvântului lui Dumnezeu şi cei ce nu o au, este că cei ce nu au Cuvântul sădit în ei şi făcut trup (realitate) în ei (compară cu Ioan 1:14 cu Iacov 1:21) este că ei nu cred întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Chiar dacă spun cu gura că cred întreg Cuvântul, ei ignoră, sau nu iau în serios unele porunci, fie numindu-le depăşite sau iraţionale, fie pur şi simplu un dezinteres după hrănirea din Cuvânt, ei îl pun la cap sub pernă pentru protecţie, dar nu-l studiază, ei consideră Cuvântul Sfânt dar nu doresc să se sfinţească prin ascultarea de el (Ioan 17:17). Aceştia dacă predică la alţii, nu predică în general Cuvântul Evangheliei, ci cel mult o formă de evlavie, ei mărturisesc mai degrabă despre o religie, o denominaţie, sau despre o lucrare sau ritual ce poate salva şi nu despre persoana lui Cristos (2Corinteni 4:5). Sau chiar dacă predică despre Cristos ei nu predică pe Cristosul Bibliei (comp. cu 2Corinteni 11:4), sau predică lucruri trunchiate despre Cristos. Ei cel mult au frânturi de Cuvânt sădit în ei şi nu pe Cuvântul ca întreg, sau ca sămânţă roditoare care să aibă în ea însăşi întregul cod genetic (caracter) al lui Cristos. Nu însemnă că cel botezat cunoaşte întreg Cuvântul din momentul botezului, însă el acceptă întreg Cuvântul, crede cu adevărat, şi are sămânţa Cuvântului care este esenţa adevărului salvator şi ea se dezvoltă în el. Aceştia fac fapte vrednice de pocăinţă şi fapte făcute în adevăr, pe când cei cu o viaţă reformată faptele lor sunt făcut din motivaţii îndoielnice de auto îndreptăţire. Iar diferenţa ascultării de Cuvânt este diferenţa între un rod al unui pom sălbatic de un pom altoit. Omul născut din Dumnezeu face faptele lui Dumnezeu, acele fapte pe care Dumnezeu le-a pregătit mai înainte pentru umblarea în ele (Efeseni 2:10). Pe când omul cu o viaţă reformată face faptele unui om bun în cel mai bun caz, nu fapte făcute prin puterea Spiritului Sfânt. Ei nu ascultă de Cuvânt pentru că sunt făpturi noi în Cristos, ci pentru că doresc să facă unele schimbări în viaţa fie din motivaţie corectă sau nu, ei îşi peticesc cel mult haina veche, dar ei nu abandonează haina veche şi nu o iau pe cea nouă, ei îşi disciplinează omul cel vechi dar botezat în Spirit, îşi răstignesc omul cel vechi pentru a deveni un om nou. Astfel botezul în Spirit Sfânt este o regenerare nu doar o reformare a vieţii, nu doar o schimbare sau peticire a vieţii, ci atunci primeşti o viaţă nouă, o inimă nouă, un duh nou şi statornic (Ezechiel 36:25-27; Romani 2:29; Efeseni 1:3-13; 4:30). Astfel în timp ce în viaţa omului cu viaţa reformată putem vorbi doar de o ascultare provenită dintr-o disciplinare a vieţii, în viaţa celui botezat în Spirit vorbim de o ascultare venită nu doar din disciplină ci din noua natură pe care ei au primit-o (1Corinteni 15:10; Galateni 2:20). De asemenea, pe lângă calitatea ascultării de Cuvânt, la cel ne-botezat în spirit ascultarea este de cele mai multe ori superficială. În mod similar, putem vorbi şi de cantitatea faptelor bune, dacă în cazul celor care au o formă de evlavie ascultarea este ceva sporadic, în cazul celor botezaţi în Spirit este un mod de viaţă după cum se spune şi în 1Ioan 2:29; 3:8-10: „Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El... Oricine este născut din Dumnezeu, nu practică păcatul, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” Apostolul Ioan nu vrea să spună aici că cel botezat în Spirit nu ar mai păcătui de loc, căci atunci sar contrazice singur (vezi 1Ioan 1:8,9), ci el vrea să sublinieze că cel născut din Dumnezeu accidental mai păcătuieşte, păcatul nu este un mod de viaţă pentru el, căci el nu „practică păcatul”, şi îi displace păcatul şi îi place să facă binele (compară cu Proverbe 21:15). Motivul este că  sămânţa lui Dumnezeu (Spiritul) îl îndeamnă la aceasta, dar şi pentru că are legea lui Dumnezeu în mintea şi inima lui (Evrei 10:16). După cum un om alergic la praf, nu înseamnă că nu poate merge într-o zonă unde este praf, dar lucrul acesta îi displace şi nu-i face bine, tot aşa mediul unde se simte bine creştinul este mediul Cuvântului nu a păcatului. În plus, cuvântul din limba greacă pentru „nu păcătuieşte” sau în alte traduceri „nu practică păcatul”, este la continuu, şi ar putea fi tradus cu: „nu continuă să păcătuiască”, astfel cel botezat în Spirit, nu continuă să păcătuiască chiar dacă a căzut o dată sau de mai multe ori, într-un păcat, el se pocăieşte îşi mărturiseşte păcatul şi doreşte cât mai repede restabilirea în relaţia lui cu Dumnezeu deoarece spiritul lui Dumnezeu din el unit cu spiritul lui este întristat şi mâhnit (Efeseni 4:30).

Cel botezat în Spirit iubeşte Cuvântul, se bucură de Cuvânt, gândeşte Cuvântul, citeşte Cuvântul, vorbeşte Cuvântul, trăieşte Cuvântul, predică Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 119:9,11,24,97,162; 2Corinteni 2:17; 1Petru 2:2; Apocalipsa 1:3). El citeşte Cuvântul nu pentru a acumula doar cunoştinţă şi informaţie şi pentru a se da apoi mare cu cât cunoaşte (1Corinteni 8:1), nu-l citeşte pentru a găsi argumente cu care să combată pe alţii (1Timotei 6:3-5), ci el citeşte cu regularitate Cuvântul în primul rând pentru ca Dumnezeu să-i vorbească în mod personal, să-l cunoască pe Dumnezeu, să afle cum gândeşte El, cum acţionează, ce fel de persoană este El, care sunt principiile Lui, care sunt legile Lui (Psalmul 119:130). Creştinul prin Cuvânt doreşte să se întâlnească cu CUVÂNTUL cu Cristos (Ioan 14:21) nu doar cu o anumită relatare istorică sau cu o doctrină, ci cu Cristos cel înviat. Spunem cât de mult iubeşti Cuvântul ca să-ţi spun cât de mult îl iubeşti pe Cristos? Spunem cât de mult te hrăneşti cu Cuvântul că să-ţi spun în ce măsură locuieşte Cristos în tine? Spunem cât de mult reflectezi asupra Cuvântului ca să-ţi spun dacă ai mintea lui Cristos sau nu? Spunem cât de mult împlineşti din ceea ce cunoşti din Cuvânt ca să-ţi spun dacă eşti sau nu născut prin Cuvânt lui Dumnezeu?

În concluzie: cel botezat în Spiritul Sfânt are o viaţă ascultătoare de Cuvânt, din motivaţii corecte, adică nu pentru a fi salvat ci pentru că este deja salvat, nu pentru a câştiga o anumită apreciere din partea unor oameni, lideri religioşi, sau biserici, ci pentru că doreşte să răspundă la dragostea lui Dumnezeu cu iubire şi ascultare. Ei au o împlinire a Cuvântului calitativă şi cantitativă, şi pot împlini mult mai bine cuvântul pentru că lor le spune Spiritul: când, cum şi unde să aplice vreo anumită poruncă, pe când cei cu o formă de evlavie, ascultarea lor este o poleială, superficială, făcută de multe ori din motivaţii greşite, nu au o ascultare deplină de Cuvânt.

Mărturia Spiritului Sfânt:

Spiritul Sfânt are multe lucrări şi multe forme de manifestare, unele din ele sunt numite daruri, altele roade, altele semne sau lucrări. În continuare le vom analiza pe rând:

v    Mărturia Darurilor spirituale: Darurile Spiritului Sfânt le primim când devenim copii ai lui Dumnezeu, când suntem botezaţi cu Spiritul Sfânt, devenind un mădular în trupul lui Cristos (1Corinteni 12:12-30), dar unele daruri suplimentare se pot da şi mai târziu credincioşilor (Fapte 4:29-31). Aceste daruri mai sunt numite şi daruri ale harului (Romani 12:6), sau daruri spirituale (Romani 1:11). Fiecare credincios are cel puţin un dar (1Petru 4:10), sunt unii care au mai multe daruri (comp cu 1Timotei 2:7). Astfel unii teologii susţin necesitatea experimentării darurilor Spiritului, ca de pildă vorbirea în limbi, profeţia, vindecarea, etc. (vezi Marcu 16:17-20). Alţii teologi susţin că singurul semnul şi cel mai sigur este „vorbirea în alte limbi”. Însă şi acest semn are câteva inconveniente: nu toţi cei ce primesc botezul în Spirit vorbesc în limbi după cum am văzut; de asemenea, şi Diavolul are darurile lui contrafăcute (2Tesaloniceni 2:9), şi există darurile naturale din naştere care sunt asemănătoare cu cele spirituale ca de pildă darul învăţării, darul ospitalităţii, dărniciei, etc. În plus, un om poate avea daruri spirituale fără a fi botezat în Spirit Sfânt, de pildă fiind prezent într-un loc, la o adunare unde prezenţa lui Dumnezeu se coboară cu putere şi cel neconvertit este atins şi darurile spirituale se pot manifesta prin el, avem exemplu pe Saul care a profeţit fiind într-o ceată de profeţi (1Samuel 10:5-11); pe Caiafa care a profeţit (Ioan 11:49-52; vezi şi 2Cronici 35:22); pe Corneliu care a avut o viziune fără a fi botezat încă în Spirit (Fapte 10:1-4); şi alţii. În concluzie, darurile sunt un semn al botezului în Spirit dar nu cel mai sigur, din următoarele motive: ele pot fi contrafăcute de Satan sau carne, şi ele nu sunt manifestări stricte ale botezului în Spirit Sfânt.

v    Mărturia Roadelor Spiritului: Alţii teologi susţin că semnul sigur este roada Spiritului Sfânt descris în Galateni 5:22,23. Este adevărat că Diavolul nu îi împinge pe oameni spre roade bune, în plus, Isus a spus că după roade îi vom cunoaşte pe profeţii adevăraţi (Matei 7:15-20), şi că iubirea este semnul adevăraţilor discipoli (ucenici) ai Săi (Ioan 13:34,35). Lucrarea Spiritului prin botez te face să simţi căldura dragostei lui Dumnezeu turnată în inima ta care te copleşeşte şi îţi dă o forţă ne bănuită în a manifesta roade bune (Romani 5:3-5). Însă înţelegem că şi aceste semne pot fi într-o anumită măsură falsificate, deoarece există roade contrafăcute de carne (puterea naturală a omului), de pildă, Biblia vorbeşte de „dragoste firească” (Romani 1:31; 2Timotei 3:3; Filimon 16); o bucurie şi veselie lumească (Ioan 16:20; Apocalipsa 11:10); „pacea...cum o dă lumea” (Ioan 14:27); etc. În plus, un om poate avea bucurie de la Spiritul Sfânt fără a fi botezat în Spirit [exemple: 2Cronici 20:27  „Oamenii din Iuda şi din Ierusalim ...căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.” Cu toate că în V: Testament nu exista botezul Spiritului Sfânt, acest Spirit lucra şi prezenţa lui Dumnezeu aducea bucurie Psalmi 21:6; 34:5; 68:3; Ecleziastul 5:20; Isaia 61:3; Elisabeta şi Maria sunt pline de bucurie prin Spiritul (Luca 1:41-47); naţiunile din timpurile de ne-cunoştinţă la care Dumnezeu le-a „umplut inimile de bucurie” (Fapte 14:17)]. Deci în concluzie, roadele sunt mai sigure ca darurile mai ales dacă există discernământ pentru a deosebi roadele naturale de cele spirituale care sunt mai profunde şi de calitate. Înţelegem însă că roadele nu sunt singurul criteriu după care ne putem da seama dacă cineva este spiritual sau nu.

v    Semnul interior a lucrării Spiritului: este ceea ce spune Pavel în Romani 8:15,16: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu.” şi în Galateni 4:6: „Şi pentru că Sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” Din aceste texte desprindem următoarele: un copil al lui Dumnezeu născut şi sigilat cu Spiritul Sfânt, a primit un Spirit de înfiere, acest Spirit ne îmboldeşte să îl chemăm şi să ne rugăm la Dumnezeu ca la un Tată, el nu poate fi contrafăcut de Satan, iar cei din V. Testament nu l-au avut, iar acesta constituie o barieră despărţitoare clară între cei cu care este sau lucrează Spiritul Sfânt şi cei care au sigiliul Spiritul Sfânt. În plus, un alt semn este mărturia dublă a spiritului nostru împreună cu Spiritul lui Dumnezeu care ne conving lăuntric că suntem copii ai lui Dumnezeu având astfel libertatea şi bucuria de al invoca pe Dumnezeu spunându-i ,,Tată” sau „Tăticule” ( altă traducere a cuvântului Ava). Bineînţeles că unii oameni au tras concluzia că au Spiritul de înfiere nu pentru că spiritul lor şi Spiritul lui Dumnezeu au mărturisit acesta ci emoţiile şi sentimentele lor, sau pur şi simplu mediu religios i-a făcut să creadă că sunt copii ai lui Dumnezeu înfiaţi de El. Însă ei trebuie să fie ajutaţi să deosebească emoţiile lor de „Duhul Fiului” care striga Tată în inima noastră, şi care ne face să gândim lucrurile Spiritului (Romani 8:5); să omorâm faptele cărnii (Romani 8:13); care ne conduce şi călăuzeşte (Romani 8:14); care ne-a eliberat de frică şi de robia păcatului şi al lui Satan (15); care ne-a făcut moştenitori împreună cu Cristos (Romani 8:17). În plus, Pavel i-a îndemnat pe Corinteni următoarele în 2Corinteni 13:5: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă Sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă Sunteţi lepădaţi.” Este Cristos în tine? Dacă da eşti al lui, dacă nu, nu ai Spiritul lui Cristos şi nu eşti al Lui (Romani 8:9).

v    Alte lucrări ale spiritului: Cei care au botezul în Spirit, observă că Dumnezeu prin Spiritul Sfânt te învaţă în mod personal şi îţi răspunde la întrebările sau la neînţelegerile asupra vreunui pasaj Biblic, căci în momentul când te-ai născut din nou, El ţi-a pus legile Sale în inima ta (Ioan 6:45; Evrei 8:10,11; 1Ioan 2:20,27), astfel mărturia lui Cristos în orice cuvânt şi cunoştinţă se vede în aceea persoană (1Corinteni 1:5,6). de asemenea guşti în mod anticipat din moştenirea cerească, simţi că eşti cetăţean al cerului, că ai primit o natură şi o viaţă nouă pe care trebuie să o trăieşti pentru cer. Simţi că eşti al Lui Dumnezeu, şi că trebuie să trăieşti pentru El, fiind pecetluit cu Spiritul Sfânt ca proprietate a lui Dumnezeu (Evrei 6:4,5; Efeseni 1:13,14; 4:30; Filipeni 3:20; Coloseni 1:13). Simţi că ai primit o mare putere de a lupta cu păcatul (Romani 8:13). Simţi că povara păcatului s-a dus, că eşti iertat, curăţat având o conştiinţă curată (Evrei 9:14; 10:22; Ezechiel 36:25-27).

Mărturia unei vieţi schimbate: Cu siguranţă orice om simte dacă în viaţa lui a apărut o schimbare profundă. Dacă eşti un alt om, o făptură nouă în Cristos care se vede prin acţiunile tale (2Corinteni 5:17,18). Aceste roade vor fi vizibile în acţiunile noastre, căci cel născut din Dumnezeu nu practică păcatul (1Ioan 3:9), pentru că păcatul nu-i mai face plăcere. Însă există oameni care cred că sunt botezaţi în Spirit deoarece nu mai sunt aşa răi cum au fost, există mulţi care cred că sunt botezaţi în Spirit deoarece fac fapte bune sau şi-au schimbat viaţa, nu mai fumează, nu mai beau, nu mai înjură, nu se mai bat. Însă aceasta nu indică ne aparat că aceea persoană este botezată în Spirit, deoarece şi un ateu poate avea principii la care să adere, să nu fure să nu comită adulter, să nu fumeze, să fie amabil şi respectuos, etc. Şi atunci mă vei întreba: este mărturia unei vieţi schimbate un semn sigur?

După cum am spus la mărturia Cuvântului lui Dumnezeu, motivaţia, cantitatea şi calitatea faptelor face diferenţa precum şi puterea din spatele acestor fapte, adică vin ele prin puterea Spiritul Sfânt sau prin putere umană? De asemenea, trebuie să te întrebi: este prezentă în viaţa trăită de tine cu Dumnezeu: faptele lui Cristos (Efeseni 2:10); viaţa Lui Cristos (Efeseni 4:18-22); gândirea sau mintea Lui (1Corinteni 2:16); vorbirea Lui (Coloseni 3:16; 4:6); atitudinea Lui (Filipeni 2:1-8); lucrarea Lui (Ioan 14:12); umblarea Lui (1Ioan 2:6);  iubirea Lui (Ioan 13:34,35)?

Bineînţeles că trăirea şi umblarea cu Dumnezeu poate fluctua după măsura credinţei noastre şi a relaţiei cu Tatăl ceresc pe parcursul timpului. Însă cantitatea şi gravitatea păcatelor va scade pe zi ce trece, păcatul va deveni un accident nu un mod de viaţă. Roadele spiritului le vei manifesta în mod natural nu prin sforţări, deoarece sămânţa lui Dumnezeu, adică Duhul Sfânt va duce la o modelare după chipul lui Dumnezeu în personalitatea noastră şi la practicarea dreptăţii (1Ioan 3:9;4:13).

În final mai întreabă-te: Ai simţit când Duhul Sfânt ţi-a mărturisit în Duhul tău că eşti copil al lui Dumnezeu? Vezi o nouă viaţă în fiinţa ta? Observi o apropiere de Dumnezeu şi că din inima ta curg râuri de apă vie cum a zis Isus (Ioan 7:38,39)? Observi că viaţa ta este schimbată şi că poţi manifesta roada Spiritului în mod natural? S-a produs în viaţa ta o transformare radicală  în ce priveşte gândirea, vorbirea şi faptele? Ai primit un dar spiritual spre slujirea altora? Ai simţit aceste lucruri, cel puţin într-o măsură rezonabilă?

Concluzia finală: putem spune că mărturia lui Cristos prin Spiritul Sfânt, prin Cuvânt şi a unei vieţi schimbate, poate să difere într-o anumită măsură de la o persoană la alta, fiindcă suntem diferiţi, avem temperamente diferite, unii sunt mai sentimentali, alţii mai raţionali, unii au o voinţă puternică alţii nu, au astfel e posibil ca fiecare din noi să percepem într-un anumit mod lucrarea Spiritului Sfânt în noi, chiar Dumnezeu ţine cont de personalitatea noastră când ne dă un dar spiritual, însă cu siguranţă că cel botezat în Spirit Sfânt nu are îndoială în ce priveşte naşterea sa din Spirit. Cine nu ştie sigur dacă este botezat în Spirit sau nu, acela este foarte probabil să nu fie sigilat de Spiritul Sfânt, căci este imposibil să fi devenit o făptură nouă, să fi fost iertat, înfiat ca copil al lui Dumnezeu, şi tu să nu fi conştient de acest lucru. Este imposibil ca tu să te fi întâlnit cu Cristos (Ioan 14:19,21), ca Spiritul Sfânt să-ţi fi înnoit mintea şi viaţa şi tu să nu-ţi dai seama de acest lucru. Iar după cum am precizat la începutul acestui capitol un cumul de semne adeveresc pe credincios, şi nu un singur semn.

 

Care sunt piedicile în calea botezului cu Spirit Sfânt?

Nu voi stărui prea mult asupra acestui subiect dar voi spune că piedicile în general sunt următoarele:

Ø     Lipsa pocăinţei, a nu fi conştient de ceea ce este păcat, sau a nu vedea păcatul în toată hidoşenia lui aşa cum îl vede Dumnezeu. Unii oamenii au o pocăinţă falsă sau o întristare după voia lumii dar nu după voia lui Dumnezeu (2Corinteni 7:9-11; Evrei 12:16,17). Astfel ei manifestă o întristare (chiar lacrimi), motivată de pierderea prestigiului, a avantajelor, a poziţiei sau privilegiilor, din Societate sau biserică, însă nu recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, că a adus o pată numelui lui Dumnezeu, nu îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi acest păcat direct sau indirect. Iar pocăinţa adevărată trebuie să atingă întreaga fiinţă: intelectul, sentimentele şi voinţa, la unii pocăinţa înseamnă să plângă, dar nu însemnă să ia unele decizii (acte de voinţă) în viaţa lor, la alţii ştiu ce au de făcut pentru a duce roadă vrednică de pocăinţă dar nu fac, iar alţii încearcă să facă însă nu vor să-şi deschidă inima pentru a se lăsa atinşi emoţional de Spiritul lui Dumnezeu pentru a aduce roadă din inimă, etc.

Ø     Lipsa credinţei, unii spun că cred în Isus, dar nu cred cu adevărat, doar cu buzele, dar inima lor este departe de Isus, ei nu-şi pun încrederea cu adevărat în Dumnezeu în toate domeniile vieţii. Unii nu cred în Isus pentru că se încred în altceva: propria înţelepciune, propria putere, metodele proprii, lor le place să ducă o viaţă independentă, în care ei să conducă, ei să controleze totul, lor nu le place ca Dumnezeu să conducă cu adevărat şi să-i ducă pe drumuri necunoscute, să-i surprindă. De fapt ei nu-şi dedică viaţa necondiţionat lui Dumnezeu pentru că nu au realmente încredere în Tatăl ceresc şi de aceea încearcă să-şi conducă şi controleze singuri viaţa. Sunt unii care doar spun că au credinţă dar nu au pentru că duc o viaţă în care nu doresc să se implice, să se sacrifice, să sufere, pentru că a crede în Isus implică renunţare la tine, când te încrezi deplin în altcineva şi în principiile Lui, nu te mai încrezi în tine şi în principiile tale (Luca 6:46; Ioan 3:36; 12:46; 14:12).

Ø     Lipsa dedicării, Dumnezeu ştie ce este în inima noastră când ne dedicăm Lui, nu-l putem păcăli, cum să ne dea Spiritul Sfânt când mulţi nici măcar nu sunt conştienţi ce însemnă şi implică dedicarea, căci ea însemnă renunţarea la viaţa noastră, la drepturile noastre, şi mai însemnă a ne lepăda de noi înşine, a lua crucea şi a-l urma pe Isus totdeauna şi oriunde, nu numai duminica, sau nu numai pe drumuri şi în situaţii în care ne place să fim. Isus îi spune lui Petru în Ioan 21:18: „Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” Să fi conştient deci că Isus te va duce fie că vrei sau nu prin situaţii, suferinţe, necazuri, încercări „unde nu vei voi” să treci sau să fi. Dacă tu nu eşti dispus la aceasta, atunci nu eşti încă pregătit să primeşti botezul în Spirit Sfânt. Mai însemnă să ne urâm viaţa adică să o iubim mai puţin ca pe Isus (Matei 16:24-26; 2Corinteni 5:14,15; Luca 14:27,33). Îţi urăşti tu viaţa? Sau ţi la ea? O iubeşti, şi nu-ţi place când suferi chiar pentru credinţă? Normal este pentru un discipol al lui Cristos ar fi să se sacrifice cu bucurie pe sine sau bunurile sale (compară cu Evrei 10:32-39; Fapte 5:41).

Ø     Lipsa ascultării, aceasta poate lua multe forme, unii spun că cred şi ascultă de Isus dar nu vor să-i urmeze exemplu şi să se boteze în apă ca şi El (Marcu 1:9-11; 16:16; Fapte 2:38), alţii vor să experimenteze puterea Spiritului Sfânt dar nu doresc să asculte în chestiuni ca sfinţenia şi evlavia de Dumnezeu, ei vor să fie plini cu Spiritul Sfânt, însă dacă se poate fără a asculta de porunca rugaţi-vă neîncetat, sau de porunca de a iubi altruist, etc.(1Tesaloniceni 5:17-22). Uneori lipsa ascultării în ce priveşte smerenia este vitală, căci mândria este o mare piedică împotriva primirii Spiritului ca şi egoismul, lăcomia şi zgârcenia (Fapte 5:32; 8:18-23; 1Ioan 3:24; 1Petru 5:5,6). Alţii cochetează încă cu lumea, ei vin şi la adunare (biserică) pentru a deveni creştini, dar inima lor este împărţită, încă nu sunt dispuşi să renunţe la lume, ei sunt încă prieteni cu lumea, din păcate sunt destui botezaţi în apă şi membrii într-o biserică care sunt prieteni cu lumea, cum să primească aceştia Spiritul Sfânt când în ei locuieşte spiritul lumii? (compară 1Corinteni 2:12 cu Iacov 4:1-10).

Ø     Timpul şi Mijlocul potrivit, Dumnezeu are un timp pentru orice (Ecleziast 3:17). Uneori planul lui Dumnezeu pentru o persoană este să primească Spiritul Sfânt în prezenţa unor trimişi sau slujitori de-ai Lui, sau prin punerea mâinilor lor. De pildă, oamenii dintr-un oraş din Samaria au primit cuvântul şi predica lui Filip evanghelistul, chiar sau botezat în apă, şi cu siguranţă că erau sinceri dar nu au primit Spiritul Sfânt (Fapte 8:5-12). Ei nu l-au primit nu pentru că nu erau credincioşi, nu pentru că nu s-au pocăit, ci pentru că Dumnezeu a avut alt plan. Şi anume să-l primească prin punerea mâinilor lui Petru şi Ioan (apostoli), şi într-adevăr prin punerea mâinilor lor l-au primit (Fapte 8:14-17). Un motiv posibil pentru care Dumnezeu a lucrat aşa, este situaţia samaritenilor, care aveau un templu construit pe muntele Garizim şi se închinau acolo, ei erau o închinare tot la Iahve Dumnezeu lui Avraam, însă separată de închinarea de la templu din Ierusalim (Ioan 4:20). Tocmai pentru preîntâmpina, o posibilă sectă şi în creştinism, fiindcă samaritenii şi iudeii aveau prejudecăţi unii faţă de alţii, Dumnezeu i-a conştientizat de nevoia apostolilor evrei prin care au şi primit Spiritul Sfânt, astfel că, fie samariteni fie iudei toţi să formeze un singur trup botezat în acelaşi Spirt. Astfel Dumnezeu poate considera că nu a venit timpul botezului tău în Spirit, aşteptând un moment prielnic, poate persoana potrivită, cadru potrivit, poate o adunare de rugăciune, între timp el te pregăteşte pentru această lucrare deosebită (compară cu Estera 2:12). Însă această situaţie este o excepţie, în general dacă te-ai dedicat lui Dumnezeu în rugăciune, te-ai pocăit, te-ai botezat în apă şi nu ai primit botezul în Spirit, este o problemă în dreptul pocăinţei-credinţei tale. Aceasta nu trebuie să te ducă la descurajare, căci tu ai făcut cererea de dedicare faţă de  Dumnezeu prin botez (1Petru 3:21). Cu siguranţă că dacă te-ai predat pe mâna lui Dumnezeu, El nu te va lăsa ci te va prelucra până la momentul când va considera că eşti pregătit să primeşti sigiliul Spiritului Sfânt (compară cu Rut 3:3-18).

 

Însă în final întreabă-te:

·       Eşti botezat cu Spiritul Sfânt ?

·       Observi că Spiritul Sfânt lucrează în viaţa ta ?

·       Îţi foloseşti darurile spre zidirea adunării ?

·       Laşi pe Dumnezeu să dezvolte cât mai mult roada Spiritului în viaţa ta?

 

Autor: Işfa Alin