BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Oamenii în general au auzit despre botez, însă din păcate marea majoritatea oamenilor nu înţeleg ce este botezul, chiar mulţi care spun că sunt creştini nu fac diferenţiere între diferitele botezuri pe care le prezintă Biblia şi nu cunosc semnificaţia profundă a Botezului. Ba mai mult, la ora actuală există tot felul de opinii greşite despre modul în care trebuie făcut botezul nou testamental şi despre importanţa acestuia. Însă Biblia arată importanţa acestei doctrine când precizează în Evrei 6:1,2: ,,De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri...” Deci învăţătura despre botezuri face parte din ,,adevărurile începătoare”, însă dacă noi nu le cunoaştem pe acestea cu siguranţă că atunci nu vom putea creşte în cunoştinţa oamenilor maturi.

În plus, Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne spune următoarea condiţie pentru a fi salvaţi din păcat şi moarte: “Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” (1Petru 3:21). Astfel având în vedere că temelia adevărului şi salvarea noastră din moarte este legată de botez, este necesar să răspundem la câteva întrebări despre botez, studiind cele 7 tipuri de botezuri pe care Biblie le prezintă. În primul rând, vom analiza botezul noului legământ în apă şi în Spirit Sfânt care sunt cele mai importante pentru noi, apoi celelalte botezuri.

• botezul în apă al noului legământ

După moartea şi învierea lui Isus s-au efectuat primele botezuri “în numele lui Isus” care introduceau credinciosul în Noul Legământ, căci calea spre cer nu fusese deschisă decât la moartea Domnului Isus, şi numai pe baza acestei morţi cineva este declarat drept şi făcut părtaş Noului Legământ (Evrei 10:14-22). De fapt, botezurile în numele lui Isus nu au avut loc decât după căderea Duhului Sfânt de la Penticostă (Fapte cap.2). O excepţie posibilă înainte de ziua Penticostei, sunt botezurile efectuate de discipolii lui Isus sub supravegherea acestuia descrise în Ioan 3:22-26 şi 4:1,2. Cei ce s-au botezat în ziua Penticostei adică cele 3000 de suflete sunt cei ce au primit cuvântul şi sau pocăit atunci (Fapte 2:38-41). Astfel nu este vorba şi de ceilalţi discipoli pe care deja îi avea Domnul Isus şi în care erau incluşi şi cei 12 apostoli care probabil au rămas cu botezul poruncit de Isus la începutul serviciului său pământesc (Ioan 3:22-26; 4:1,2), deoarece Biblia nu consemnează vreun botez ulterior al celor 12 apostoli.

Înainte de a analiza ceea ce învaţă Biblia despre acest botez aş dori să expun pe scurt câteva opinii care sunt mai răspândite cu privire la botezul creştin.

Religiile tradiţionale (catolici, ortodocşi, etc.) învaţă că botezul în apă este: o taină dătătoare de har şi iertător de păcate. Şi acesta se face prin afundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi. Sau în alte cazuri prin stropire sau turnare în numele Sfintei Treimi. Sacramentul Botezului este fundamentul întregii vieţi creştine şi poarta care deschide spre celelalte sacramente ale Bisericii. Prin Botez suntem eliberaţi de păcat şi renăscuţi ca fii ai lui Dumnezeu, devenim mădulare ale lui Cristos, suntem încorporaţi în Biserică şi făcuţi la ea.

Materializarea acestei Taine se face prin cufundarea în apă în numele Sfintei Treimi, pentru curăţirea de păcatul strămoşesc, de toate cele făcute până la botez şi naşterea întru viaţa spirituală nouă, când cel botezat devine membru al Bisericii lui Hristos. Conform Catehezelor Sfântului Chiril al Ierusalimului cufundarea în apă de trei ori este îngroparea cea de trei zile ca a lui Hristos. Iar botezul dă nu numai: “iertarea păcatelor”, ci şi “harul înfierii”.

Sfântul Grigore din Nazianz spune că “Botezul este cel mai frumos şi cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu (...) Îl numim dar, har, Botez, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renaşterii, pecete şi tot ce poate fi mai scump.”

De asemenea, citim următoarea explicaţie despre Botez în Catehismul Romano-Catolic autorizat (pag. 248):

Astfel Botezul este privit în aceste religii ca un garant al iertării şi tratat ca un ritual prin care toate păcatele sunt “spălate” ba chiar mai mult, doar prin botez devii copil al lui Dumnezeu, de naşti din nou ca mădular în trupul lui Cristos şi eşti moştenitor al cerului. În Scriptură se arată mai degrabă că Botezul cu Duhul Sfânt are aceste proprietăţi, sau botezul în apă împreună cu botezul Duhului Sfânt are aceste atribute după cum vom vedea mai jos (vezi şi 1Corinteni 12:12,13; Efeseni 1:13,14; Romani 8:14-16; Ioan 3:3-5).

Din păcate unii protestanţii şi neo-protestanţii au căzut în altă extremă fie aceea prin care spun că botezul nu este necesar pentru a fi salvat şi este doar un simbol prin care arăţi că eşti deja salvat şi discipol al lui Cristos, sau unii merg până acolo că învăţă doar de “spălarea prin cuvânt” adică un botez simbolic care constă doar în primirea Cuvântului lui Dumnezeu şi fără a mai fi necesar a efectua şi un botez în apă. Alţii spun însă că botezul în apă este doar un simbol doar cu valoarea de a arăta în mod public că ei sau pocăit. Ei argumentează că salvarea este doar prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8,9), şi fac o deosebire între credinţă şi botez, ne-înţelegând că botezul este un act de credinţă şi o manifestare a acesteia când este efectuat în mod Scriptural. Ei spun: “doar prin credinţă” şi fără altceva, însă ei nu înţeleg că nu putem despărţii botezul de credinţă, după cum nu putem separa rădăcina de roade, căci pomul bun are şi rădăcină şi roade, tot aşa cine crede se şi botează (Fapte 8:12), după cum cine crede şi mărturiseşte la alţii pe Isus că este Domn, iar Biblia spune că doar prin mărturisirea cu gura ajungem la mântuire (Romani 10:9,10), să tragem de aici concluzia că mântuirea este prin fapte şi anume prin fapta mărturisirii lui Isus ca Domn ? Nici vorbă, ci mărturisire este o manifestare a credinţei şi nu ceva separat de ea, tot la fel este şi botezul. Astfel din păcate avem la religiile tradiţionale un botez fără credinţă, iar la unele curente religioase avem o credinţă fără botez, dar în Noul testament găsim credinţa salvatoare dar acesta arătată şi prin botez (Fapte 16: 31-34; Marcu 16:15,16).

Astfel pentru religiile tradiţionale botezul salvează, îl face pe cineva drept, îi iartă păcatele şi este naşterea din nou, pe când pentru alţii botezul doar arată în mod public că cel ce se botează a obţinut deja aceste însuşiri. Dar botezul Nou Testamental este parte integrantă, este un act din procesul salvării, justificării, iertării, îndreptăţirii şi a naşterii din nou, el nu este întregul proces după cum nu este nici ceva din afara procesului, ci este un aspect din acest proces, dar să argumentăm biblic.

Apostolul Petru în 1Petru 3:21 BCR spune: “Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” sau în traducerea Cornilescu sună astfel: “Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” BC. Observăm din acest text că botezul nu este ceva opţional, nu este ceva care se face pentru a arăta că deja eşti salvat (mântuit), ci botezul “mântuieşte” bineînţeles nu doar ca act individual pentru că pentru a înţelege salvarea trebuie să luăm toate versetele despre salvare. Iar în multe din aceste versete se arată că salvare vine prin credinţă (Ioan 3:16; Fapte 16:31). Astfel înţelegem că atunci când Biblia spune că prin credinţă suntem salvaţi (Efeseni 2:8), că prin pocăinţă (Fapte 3:19: 11:18), că prin botez (1Petru 3:21), nu vrea să spună că botezul ne salvează, ci vrea să sublinieze că şi acest act face parte din ceea ce trebuie să facă omul pentru a fi salvat. În plus, botezul ne salvează pentru că botezul adevărat nu poate fi despărţit de credinţă, după cum nici credinţa nu poate fi despărţită de pocăinţă sau de mărturisire lui Cristos. Dacă botezul se face după mântuire atunci de ce Cuvântul lui Dumnezeu care nu poate fi desfiinţat spune: “vă mântuieşte”? Cât despre cei ce botează copii fără ca aceştia fie conştienţi şi fără să aibă credinţă cum pot face aceştia ,,cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos.” ? Având în vedere că botezul este “cererea” BCR sau ,,angajamentul, mărturia” (Biblia Bucureşti 2001 n.s.), cum poate un sugar să fie conştient de faptul că el face o cerere lui Dumnezeu?

Dar să trecem la un alt argument, în Fapte 22:16 se declară: ,, Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Curios nu? Un text problemă atât pentru unii cât şi pentru alţii. Pentru cei ce cred că botezul este doar un simbol care se efectuează după spălarea de păcate îi întrebăm: de ce Anania acest om temător de Dumnezeu şi călăuzit de Duhul Sfânt îi spune la Saul (Pavel): “primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale” ? Conform concepţiei lor el ar fi trebuit să spună: “primeşte botezul, pentru că ai fost deja spălat de păcatele tale” sau Anania săracul nu ştia ce este botezul cu adevărat? Iar cât despre cei ce cred că botezul în sine este suficient pentru iertarea păcatelor şi care îi botează pe copii mici pentru a obţine o astfel de spălare îi întrebăm: pentru ce a mai adăugat Anania: “chemând Numele Domnului.” Dacă botezul este suficient în sine pentru a spăla de păcate? Dar din acest text vedem că iertarea se obţine prin mai multe lucruri colaborate, şi anume prin: credinţa şi pocăinţa celui ce se botează, că nu putea să se boteze pentru a fi spălat de păcate dacă el nu credea că are păcate şi nu se pocăia, apoi botezul şi chemarea de către cel în cauză a numelui Domnului nu de către naşii lui. Toate aceste lucruri adunate spală păcatele sau mai bine zis conlucrează cu harul lui Dumnezeu.

Un alt argument că botezul este parte integrantă din ceea ce trebuie să facă omul pentru a fi salvat este ceea ce spune Petru în ziua Penticostei: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Sfântului Duh.”  (Fapte 2:38). Observăm aici că Petru spune că botezul trebuie făcut ca urmare a pocăinţei, ceea ce nu poate fi la copii mici, şi acest botez îl facem “spre iertarea păcatelor voastre” nu după ce am obţinut iertarea păcatelor. În mod similar, şi apostolul Pavel păstrează aceiaşi linie în care botezul nu este doar un simbol, ci un act al unirii cu Cristos când spune în Galateni 3:26-28: ,,Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. Voi toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus.” Observăm din nou că în timp ce în v.26 vorbeşte de credinţa în Isus care ne face fii ai lui Dumnezeu, mai departe el vorbeşte de botez ca fiind actul îmbrăcării cu Cristos. Deci aici Pavel nu învaţă de o îmbrăcare cu Cristos fără credinţă, şi nici de un botez care să fie doar o manifestare publică după îmbrăcarea ta cu Cristos, ci el vorbeşte aici de o îmbrăcare cu Cristos prin credinţă-botez.

Botezul în apă mai este descris şi ca fiind “spălarea naşterii din nou” (Tit 3:5), în alte traduceri: “baia renaşterii” (Noul Testament 1993); sau “spălarea renaşterii” (Biblia Bucureşti 2001). Că această expresie se referă la botezul în apă este evident pentru cei ce au ochi de văzut, căci Pavel continuă spunând “şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” descriind astfel Botezul în Duhul Sfânt ca un alt lucru, separat de “baia renaşterii”. Tot la fel şi Isus în Ioan 3:3-5 vorbeşte de naşterea din nou sau de sus şi o defineşte ca fiind naştere din apă şi din Duh. Unii înţeleg prin naşterea din apă ca fiind naşterea din Cuvântul lui Dumnezeu, adică că apa reprezintă Cuvântul evangheliei care împreună cu Duhul Sfânt îl naşte din nou pe credincios în împărăţia lui Dumnezeu. Cei ce interpretează astfel argumentează cu textele din Efeseni 5:26 unde se spune: “spălarea cu apă prin Cuvânt” BCR sau “după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” BC. Observăm că textul nu spune “din Cuvânt” ci “prin Cuvânt” astfel Cuvântul nu este substanţa din care se naşte credinciosul, ci mijlocul (instrumentul) prin care are parte de botezul în apă. Dar chiar dacă interpretarea corectă ar fi că spălarea se face de către Cuvântul lui Dumnezeu şi nu de apa botezului de unde ştiu unii teologii că naşterea din apă despre care vorbeşte Domnul Isus în Ioan 3:5 este totuna cu “spălarea cu apă prin Cuvânt” despre care vorbeşte Pavel în Efeseni 5:26? Alte texte asemănătoare sunt Iacov 1:18  “...ne-a născut prin Cuvântul adevărului...” sau 1Petru 1:23  “fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” Sau 1Corinteni 4:15  “...eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie”. Sau 2 Timotei 1:10 “...a dus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.” Deci nicăieri nu găsim naşterea din Cuvânt, ci doar naşterea prin Cuvânt sau prin Evanghelie, chiar în limba greacă există această diferenţiere, cuvântul din este diferit de prin.

Chiar apostolul Petru în 1Petru 3:21 învaţă următoarele: “botezul, ...ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” Observaţi ce spune tot Petru în 1Petru 1:3: “Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie” Observaţi asemănarea cu textul din aceiaşi epistolă din cap.3:18. În 1:3 se spune că “ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos” iar în textul din 3:18 se spune: ,,botezul...cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos.” Deci el descrie atât botezul în apă cât şi naşterea din nou (probabil referindu-se la naşterea din Duhul) ca fiind prin învierea lui Isus.

Este clar însă pentru cei ce sunt sinceri faţă de Biblie că naşterea din nou completă este atât din apă cât şi din Duhul Sfânt (Ioan 3:5; vezi şi Evrei 10:22; Fapte 2:38,39). Însă din păcate în biserici avem copii, chipurile care sau născut din nou prin botezul în apă făcut pe baza mărturiei naşilor, însă Biblia spune că naşterea din nou nu se poate obţine decât “prin Cuvântul lui Dumnezeu” adică prin ascultarea Cuvântului ceea ce nu-i posibil pentru un copil, iar botezul este doar o parte a naşterii din nou ce trebuie complectată cu “înnoirea făcută de Duhul Sfânt” care nu mai există în bisericile tradiţionale. Pe de altă parte avem oameni născuţi din nou adică din Duhul dar care în unele biserici din păcate sunt învăţaţi că numai au nevoie şi de botezul în apă deoarece naşterea din apă despre care vorbeşte Isus este naşterea din Cuvânt, dar am observat că şi această interpretare nu concordă cu Biblia.

Este interesant că botezul este pus totdeauna în Biblie în legătură nemijlocită cu evanghelizarea, deci botezul face parte din lucrarea veşti bune. Orice concepţie care vrea să-l estimeze ca un lucru doar exterior şi prin urmare secundar, nu este suficientă având în vedere ceea ce învaţă Noul testament despre importanţa botezului. De aceea, botezurile descrise în Noul Testament nu aveau loc nici înainte (ca-n religiile tradiţionale) nici după convertire (ca-n unele mişcări neo-protestante), ci botezul făcea parte din actul întoarcerii la Dumnezeu. Astfel botezul nu trebuie să fie nici anterior, nici posterior convertirii, ci trebuie să fie simultan sau parte din procesul întoarceri la Dumnezeu. De aceea botezul nu se face nici înainte de naşterea din nou, nici după, ci botezul este parte integrantă din naşterea din nou, căci este naşterea din apă. Astfel bisericile care vorbesc de naşterea din nou doar ca primire a lui Isus în inimă, nu ştiu ce învaţă Noul Testament despre naşterea din nou în care este implicat şi botezul.

Ordinea biblică este următoarea: 1. Auzirea Cuvântului; 2. Credinţa – pocăinţa; 3. Botezul în apă; 4. Naşterea din Duhul Sfânt (Fapte 2:22-39; 8:12, 15-17; 19:1-6). Posibile excepţii ar putea fi ca şi în cazul Sutaşului Corneliu în care ordinea este următoare: 1. Auzirea Cuvântului; 2. Credinţa – pocăinţa; 3. Naşterea din Duhul Sfânt; 4. Botezul în apă. Din păcate ordinea în religiile tradiţionale şi chiar în unele protestante este următoarea (în cel mai fericit caz): 1. Botezul în apă; 2. Auzirea Cuvântului; 3. Credinţa – pocăinţa; 4. Naşterea din Duhul Sfânt. Iar în unele mişcări neo-protestante: 1. Auzirea Cuvântului; 2. Credinţa – pocăinţa; 3. Naşterea din Duhul Sfânt; 4. Botezul în apă.

O altă problemă este că convertirea şi procesul salvării omului este redusă în cultele tradiţionale la ritualul botezului (botezul, mir-ungerea, lepădarea de Satan, mărturisirea naşilor, etc.); iar alţii (unii neo-protestanţi), exclud botezul din procesul salvării. Însă biblic cum am văzut botezul este parte din procesul salvării (1Petru 3:21). De aceea, poate este timpul să ne întrebăm dacă nu cumva trebuie făcută o restaurare în ce priveşte botezul în apă care să ne ducă din nou la semnificaţia şi ordinea de la începuturi?

În concluzie, pentru unii botezul este modul de a obţine îndreptăţirea, iar pentru alţii un mod de a arăta îndreptăţirea pe care deja o au, dar din punct de vedere Biblic prin botez noi “împlinim toată dreptatea” ca şi Isus (Matei 3:15), deci botezul nu este toată dreptatea, dar nici nu este doar un simbol al ei, ci este parte a mijlocului pentru îndreptăţire prin care împlineşti toată dreptatea. Dar să vedem în continuare ceea ce învaţă Biblia despre botez ca definiţie fără a mai lua în discuţie interpretările existente la ora actuală în biserici.

Despre botezul în apă găsim următoarele definiţii în Noul Testament, prima definiţie clară o găsim în Romani 6:3-5 unde se spune: ,, Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Deci botezul în apă este o identificare cu moartea lui, adică atunci când ne-am cufundat în apă noi ,,am fost îngropaţi împreună cu El” iar când am ieşit din apă am înviat împreună cu El pentru ca noi ,,să trăim o viaţă nouă”. Dar botezul în apă mai este şi o unire cu Cristos, căci şi el a fost botezat în apă ca şi noi. Deci botezul reprezintă moartea faţă de păcat şi lucrurile lumeşti şi învierea la o viaţă trăită pentru Dumnezeu în unitate cu Isus (Romani 6:11; 2Corinteni 5:14,15). Dar botezul în apă nu numai că reprezintă moartea şi învierea împreună cu Cristos ci şi este moarte şi înviere împreună cu Cristos deoarece atunci când ne-am supus acestei lucrări am dovadă de ascultare şi astfel actul botezului în sine este un act de moarte faţă de păcat (neascultare) şi o înviere la o viaţă nouă (ascultare). Bineînţeles că botezul nu este întreaga moarte şi înviere a credinciosului, ci un act al morţii şi al învierii, după cum doi parteneri care se iubesc prin cununia lor civilă şi religioasă nu doar simbolizează unirea lor ci şi este un act al unirii lor atunci când se sărută, când fac un legământ în faţa lui Dumnezeu sau când semnează certificatul de căsătorie, dar nu doar la aceasta se rezumă unirea lor. Tot aşa şi botezul atât simbolizează unirea cu Cristos cât şi este un act de unire.

Acelaşi învăţătură este subliniată şi în Coloseni 2:11-13 unde se precizează: ,,În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,  fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.” Din acest text observăm că botezul reprezintă noua tăiere împrejur, cea a lui Cristos care constă ,,în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti” astfel botezul a fost prefigurat de circumcizie care a fost începând cu Avraam semnul legământului între copii lui Avraam şi Dumnezeu. Tot aşa în Noul Legământ botezul este semnul legământului între sămânţa lui Avraam născută nu din carne ci din Duhul Sfânt şi apă cu Dumnezeu (Geneza 17:10-14; Galateni 3:14,27-29; Filipeni 3:3; 1Petru 1:23). Din acest pasaj mai reiese tot la fel ca şi cel din Romani 6.2-5 că botezul este o îngropare şi o înviere împreună cu Cristos.

O altă definiţie a botezului o găsim în 1Petru 3:20,21 unde se precizează: ,,care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” Din acest pasaj observăm ce nu este botezul, şi anume botezul ,,nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti” deci botezul în sine nu ne spală nici de păcatele personale, nici de păcatul strămoşesc, căci doar sângele lui Isus poate spăla păcatele (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7), căci dacă botezul în sine ar avea putere să spele păcatele nu ar mai fi avut rost ca Dumnezeu să-l trimită pe Isus să moară, însă noi ştim că fără vărsare de sânge nu este iertare (Evrei 9:22). Însă botezul în apă este un simbol al iertării păcatelor, dar şi “mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu…”. Astfel botezul este actul prin care tu te faci părtaş la o conştiinţă curată pe baza învierii lui Isus care şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile şi stă la dreapta lui Dumnezeu având autoritate prin sângele lui să te cureţe de orice păcat. (1Petru 3:21,22). Deci botezul este cererea sau ,,angajamentul, mărturia” (Biblia Bucureşti 2001 n.s.), unei conştiinţe curate, dar care este scopul acestei cereri sau angajament? Contextul textului ne răspunde la ce angajament se supune cel ce se botează, astfel în v. 18-20 se spune: ,,Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.” Deci Isus a murit şi a înviat ,,ca să ne aducă la Dumnezeu” Deci scopul angajamentului nostru exprimat prin botez este ascultarea faţă de Dumnezeu şi trăirea pentru El, după cum a fost şi în zilele lui Noe, când ascultând de Dumnezeu şi construind arca, Noe şi familia sa au scăpat, potopul care acoperea arca este imaginea botezului, astfel în loc ca noi să murim pentru păcat, căci plata păcatului este moartea (Romani 6:23), noi murim faţă de păcat ca şi Noe şi suntem salvaţi (Romani 6:6,7). Acest lucru se subliniază şi în contextul din cap.4:1-3 unde se spune: ,,Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.”

Deci în concluzie la acest pasaj, botezul este o cerere sau un angajament de a nu mai trăi pentru păcat, ci a trăi după voia lui Dumnezeu, şi aceasta prin deschiderea la o conştiinţă curată prin căinţă şi botez, făcut pe baza morţii şi învierii lui Isus Cristos. Astfel botezul este imaginea salvării cât şi parte din procesul salvării după cum arca lui Noe a reprezentat salvarea şi a dus la salvare pentru El şi familia Lui.

Tot apostolul Petru spune despre botez în ziua Penticostei: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:38,39). Deci botezul Noului Legământ este un simbol al pocăinţei şi al iertării de păcate ca şi botezul lui Ioan, însă îl facem nu doar ca simbol ci şi ,,spre iertarea păcatelor” adică botezul este parte din instrumentul mântuiri folosite de Dumnezeu pentru a ne salva.

O ultimă descriere a semnificaţiei botezului o găsim în Galateni 3:27 unde se spune: ,,Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” Din acest text reiese că botezul semnifică şi este îmbrăcarea noastră cu Cristos, adică şi botezul este un act de comuniune sau unitate cu Cristos ca fraţi ai Lui, şi identificarea cu caracterul şi viaţa Domnului Isus, cât şi faptul că suntem sămânţa lui Avraam. El nu este întregul act al unirii fără botezul cu Duhul Sfânt, după cum nici căsătoria (cununia) nu este o unire completă fără iubirea dintre cei doi. Tot aşa botezul fără iubire faţă de Cristos este un act formal fără putere de salvare, însă când acesta este făcut în iubire, cu adevărat atunci de îmbraci cu Cristos care este o uniune tainică.

Concluzia Finală:

Botezul este o taină sau mister deoarece unirea cu Cristos este o taină (Efeseni 5:31,32) şi pentru că nu putem înţelege pe deplin întreaga semnificaţie a botezului. Aceasta nu înseamnă că botezul este ceva “tabu” sau ceva ce nu trebuie să înţelegem pe cât putem, ci botezul este o taină deoarece a fi unit într-un corp cu Cristos actualmente nu putem pricepe în mod complet, dar putem experimenta acest lucru. Cel care spune că botezul nu este o taină şi că el îl înţelege pe deplin l-aş întreba următoarele: cum te îmbraci cu Cristos prin botez? Să reţinem că Pavel nu spune că botezul este imagine a îmbrăcării, ci el spune: ,,Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” Deci botezul este o îmbrăcare cu Hristos, deci aş fi curios cum ar răspunde cei raţionalişti care spun că botezul este doar un simbol la această întrebare. Sau cum explică afirmaţia: “ fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez” să observăm din nou că Pavel nu spune: “este o imagine a îngropării” ci “fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez”.

Ce putem spune sigur despre botezul în apă sunt următoarele lucruri: Acesta este un simbol cât şi un act al căinţei şi duce la iertarea păcatelor (Fapte 2:38), o moarte faţă de păcat când ne-am scufundat în apă, iar când am ieşit din apă am înviat la o viaţă nouă pentru Dumnezeu, un semn al legământului sau a circumciziei inimii (Romani 6:3-5,11; Coloseni 2:11-13), o îmbrăcare cu Cristos şi arată că suntem sămânţa lui Avraam (Galateni 3:27), şi mai este o cerere fierbinte faţă de Dumnezeu (1Petru 3:21). El mai este pecetea faptului că suntem ucenici sau discipoli ai Domnului Isus Cristos (Ioan 4:1). Botezul în apă este naşterea din nou, adică este atât o imagine publică şi vizibilă a înnoirii vieţii, cât şi este “baia renaşterea” deoarece prin botez noi ascultăm Cuvântul şi astfel murim şi înviem la o viaţă nouă de ascultare. (Ioan 3:3-5; Tit 3:5; Evrei 10:22; Fapte 2:38,39). Se înţelege că naşterea din nou completă este atât din apă cât şi din Duhul Sfânt iar dacă noi ne-am botezat în apă dar nu primim Duhul Sfânt asta indică că nu avem o credinţă şi o pocăinţă veritabilă şi astfel nici botezul nostru în apă nu este făcut din sinceritate (Fapte 2:36,39; Efeseni 1:13). Însă în continuare să răspundem la următoarea întrebare:

Toţi credincioşii trebuie să se boteze deoarece: botezul este poruncit şi este planul lui Dumnezeu, el nu este o lucrare omenească (Luca 7:29, 30); apoi chiar Domnul Isus s-a lăsat botezat dându-ne un exemplu (Matei 3:13-16); sau suntem noi mai înţelepţi ca Domnul Isus? Toţi cei credincioşi din poporul lui Dumnezeu s-au botezat (Luca 3:21); Domnul Isus prin ucenici a botezat pe alţii, arătând astfel importanţa botezului, sau poate Domnul a făcut o muncă inutilă (Ioan 3:22; 4.,1,2)? Chiar Dumnezeu a confirmat botezul lui Isus prin coborârea Duhului Sfânt şi prin vocea din cer care sa auzit atunci (Luca 3:22); în plus, apostolii l-au poruncit, practicat şi au învăţat despre botez (Fapte 2.38,41; 16.33; 19.1-6; Romani 6:2-5). Prin botez ne arătăm credinţa (Fapte 8:12); pocăinţa şi primim iertarea păcatelor (Fapte 2:38), tot prin botezul în apă adăugat la cel cu Duhul Sfânt devenim membri ai adunării lui Cristos (Fapte 2:38-47). Botezul este parte a instrumentului salvării (1Petru 3:21); Botezul ne face să fim una cu Domnul Isus şi îmbrăcaţi cu El (Galateni 3:26-28); botezul este naşterea din apă care împreună cu naşterea din Duhul Sfânt formează naşterea din nou care deschide posibilitatea să mergi în cer (Ioan 3:3-5).

Astfel nu este suficient să spui că-l iubeşti pe Dumnezeu şi că crezi în Isus, dacă nu demonstrezi aceasta prin botez (Fapte 8:12), este ca şi cum o tânără ar iubi un tânăr, dar nu ar dori să se căsătorească cu El, să aibă un certificat de căsătorie, care să pecetluiască legătura lor de iubire, astfel este oare această iubire sinceră dacă nu merge până la capăt? De aceea Biblia spune în 1Petru 3:21: “Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” iar în Fapte 22:16 se declară: ,, Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Astfel dacă noi îl iubim sincer pe Dumnezeu vom spune ca famenul etiopian: “…ce mă împiedică să fiu botezat” (Fapte 8:36).

Însă poate cineva să întrebe: ce se întâmplă cu o persoană care s-a căit de păcate, a crezut în Isus şi nu a mai avut timp să se boteze, decedând înainte de botez? Trebuie mai întâi să înţelegem că mântuirea (salvarea) este un proces, Pavel spune să ducem până la capăt mântuirea (Filipeni 2:12). Prin urmare, putem compara mântuirea cu un drum ce trece prin mai multe gări, prima gara este auzirea Cuvântului, a doua este convingerea păcătosului de către Duhul Sfânt că este păcătos, a treia este credinţa că omul este păcătos şi că singura lui salvare este Isus, a patra gară este căinţa pe baza jertfei lui Isus, a cincia este botezul în apă, apoi botezul în Duhul Sfânt, apoi următoarea gară este învăţătura şi sfaturile ce le primeşte în adunare; apoi disciplinarea prin încercării şi aşa mai departe până ajunge la capătul drumului care se numeşte mântuirea sufletului (1Petru 1:9); sau glorificarea împreună cu Cristos la venirea Lui (Romani 8:17). Înţelegem că dacă un om moare la jumătatea drumului nu este el vinovat că nu a parcurs toate etapele, însă alt fel stau lucrurile dacă el se opreşte intenţionat să spunem la gara căinţă şi nu merge mai departe la următorul punct, botezul în apă, cu toate că ştie Cuvântul despre pasul botezului, vina este a lui şi atunci nu va fi salvat căci nu a dus până la capăt mântuirea lui, ci el s-a oprit înainte de vreme. Însă pentru cel care a decedat înainte de vreme cu siguranţă că dacă a avut credinţa în sângele lui Isus (lipsa botezului lui - ne-circumcizia lui) i se va socoti botez (circumcizie - compară cu Romani 2:25,26), pentru că persoana respectivă a vrut să facă botezul dar nu a mai apucat. Însă aceste cazuri sunt excepţii şi să nu facem din acesta o regulă sau o scuză pentru a nu face botezul, căci dacă Domnul Isus sa botezat la maturitate, El prin aceasta ne-a lăsat un model ca să facem şi noi la fel, sau suntem noi mai înţelepţi ca Domnul Isus? Însă să vedem în continuare:

Odată modificată semnificaţia botezului pe parcursul timpului, botezul a trecut apoi printr-o alta transformare: i s-a modificat forma. Botezul prin turnare era o alternativă încă din secolul II e.n. după cum se arată în Didache scrisă aproximativ: 90-150 e.n. această carte “Didache” este un manual pentru viaţa creştină şi cuprinde sfaturile părinţilor Apostolici. Iar aici găsim scris următoarele referitor la Botez:

„Aşa să botezaţi: după o ucenicie, botezaţii în numele Tatălui şi al Fiului si al Duhului Sfânt, în apa vie. Daca nu aveţi apa curgătoare, atunci botezaţii în altfel de ape, daca nu aveţi apa rece, folosiţi apa calda. Daca nu aveţi nici un fel de apa, turnaţi apa de trei ori pe cap, în numele Tatălui Fiului şi al Duhului Sfânt.”  

Eusebiu, în cartea sa “Istoria Bisericii” (anul 289), scrie despre un novaţian care era foarte bolnav şi pe moarte. De teama ca nu cumva prietenul lor sa moară nespălat de păcate şi pentru ca nu era transportabil, prietenii săi au hotărât sa-l boteze prin “turnare”. Ei au turnat peste el o cantitate de apa echivalenta cu cea care ar fi fost necesara ca el sa se poate scufunda în ea. Inovaţia, odată acceptata, s-a răspândit peste tot, astfel ca pe la sfârşitul celui de al treilea secol era foarte des practicata botezarea “pe scaun” a celor foarte aproape de moarte. Cantitatea de apa turnata pe cap a fost micşorată din ce în ce mai mult până când s-a transformat într-o simpla “stropire.” Paradoxal este ca s-a păstrat totuşi numele de “botez”, care este o transliterare a cuvântului grec “Baptizo”, cu însemnătatea de “scufundare, acoperire cu apa”.

a. înmuierea candidatului de trei ori în apă;
b. turnarea apei pe creştetul capului o dată sau de trei ori;
c. stropirea capului cu ulei parfumat (mir) sau ungerea pe frunte sau pe ureche;
d. presărarea de sare pe cap;
e. turnarea unei cupe cu vin pe creştet;
f. învăluirea corpului în fum de tămâie;
g. presărarea de petale de flori peste cel botezat;
h. cufundarea în întregime în apă, de trei ori.

Totuşi cel mai răspândit mod de a botez care nu este Scriptural este prin turnare sau stropire cu apă, nu prin scufundare, argumentele lor sunt:

1. botezul cu Duhul Sfânt se face prin turnare (Ioel 2:28), şi astfel şi botezul în apă trebuie făcut tot prin turnare;
2. Israeliţii au fost botezaţi în Marea roşie iar norii au turnat apă (Psalmul 77:17).
3. Tot la fel şi Noe şi familia sa, au fost botezaţi în mod simbolic, când au trecut prin potop, atunci norii au turnat apă peste arcă, ea nu a fost scufundată în apă (Geneza 7:18; 1Petru 3:20,21).
4. Metoda de turnare a fost folosită când s-au consacrat preoţii şi când s-au uns împăraţii lui Israel (Levetic 8:12; 1Samuei 10:1).
5. Există profeţii despre botez care susţin stropirea cu apă nu scufundarea (Isaia 44:3; Ezechiel 36:25).

Dacă cercetăm cu atenţie argumentele, vedem că ele nu susţin că primii creştini au efectuat astfel de botezuri, nu există nici un exemplu de botez prin turnare sau stropire în Noul Testament. Iar argumentele aduse sunt speculative şi deductive pe baza unor prefigurări. Însă în stabilirea unei doctrine nu prefigurările sau deducţiile primează, ci textele clare, iar textele directe în ce priveşte botezul susţin scufundarea în apă. Dar să trecem printr-o analiză aceste argumente: 1. Botezul în apă trebuie efectuat prin turnare ca şi cel cu Duhul Sfânt, cei ce fac această afirmaţie uită că botezul cu Duhul Sfânt este şi o îmbrăcare a credinciosului cu Duhul Sfânt (Luca 24:49 comp. cu Fapte 1:5), ceea ce înseamnă că credinciosul este plin şi înconjurat cu Duhul Sfânt (Fapte 2:2-4; Efeseni 5:18), ceea ce se aseamănă cu cufundarea în apă nu cu stropirea cu apă. 2. Botezul evreilor de la Marea Roşie susţine mai degrabă înconjurarea cu ape după cum am văzut la primul punct (Psalmul 78: 13,14; 105:39; 1Corinteni 10:1,2), decât stropirea sau turnarea. Iar textul din Psalmul 77:17, este confuz şi nu este sigur că se referă la acel botez a poporului Israel. 3. Botezul simbolic al lui Noe în arcă, poate să reprezinte şi scufundarea, căci chila arcei (partea de jos a arcei) era scufundată în apă, apoi ploaia a fost atât de densă, căci s-au deschis toate stăvilarele cerului, încât această scenă susţine acoperirea cu ape, apoi Biblia spune că ei au trecut ,,prin apă” nu că au fost stropiţi cu apă. 4. Ungerea cu undelemn din vechime prefigurează mai degrabă botezul cu Duhul Sfânt decât cel în apă (Zaharia 4:6,12; 2Corinteni 1:21,22). 5. Profeţiile din Isaia 44:3; Ezechiel 36:25, nu vorbesc despre botezul în apă, ci de convertirea Israelului prin turnarea Duhului Sfânt ce va avea loc în viitor, când va veni Domnul (Zaharia 12:10). 6. Botezul prin stropire poate avea loc orişiunde; problema acestui argument este că nu răspunde la întrebarea: conform Bibliei cum trebuie făcut botezul? Ci atrage atenţia asupra unor situaţii limită (boală, închisoare, etc.) în care mult mai util ar fi botezul prin turnare, dar privind aşa lucrurile acest botez cel mult ar putea fi o excepţie în cazuri limită, nu o regulă. Dar cum am mai spus nu prefigurările sunt criteriul principal în stabilirea unei doctrine, ci argumentele directe. Dar să vedem argumentele celor care susţin botezul prin scufundare:

• În 2Împăraţi 5:9-14 este o relatare despre Naaman leprosul care a primit sfatul de la profetul Elisei să se scufunde în Iordan pentru a fi vindecat, Este interesant că cuvântul în greacă (Septuaginta) este ,,evbapti,sato” din rădăcina cuvântului folosit în Noul Testament pentru botez. Dar cum am spus, nu prefigurările sunt criteriul principal în stabilirea unei doctrine, ci argumentele directe, deci să vedem în continuare argumentele directe:

• Etimologia cuvântului botez: verbul “a boteza” derivă din grecescul ,,baptizein” care înseamnă: ,,a scufunda, a afunda, a cufunda” (A Greek-English Lexicon, de Liddell şi Scott).

• Existenţa unor ape suficient de adânci: de pildă despre Ioan Botezătorul se spune în Evanghelia după Ioan 3:23: ,,Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.” Ce nevoie avea Ioan de ape multe dacă botezul se făcea prin turnare şi nu prin cufundare?

• Intrarea în apă a celui botezat: ,,Şi Isus, fiind botezat, S-a ridicat îndată din apă…” (Matei 3:16 BCR) deci Isus a fost cufundat în apă de a trebuit să se ridice din apă. În alte texte se spune: ,, Şi îndată, când ieşea Isus din apă…” (Marcu 1:10); ,,A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” (Fapte 8:38). Ce rost are intrarea în apă când Ioan putea doar la marginea apei să ia apă în pumni şi să o toarne pe cap, tot la fel şi Filip putea face cu Famenul? Însă intrarea în apă indică nevoia de cufundare pentru o clipă, aceasta era botezul.

• Semnificaţia botezului reclamă cufundare: având în vedere că botezul înseamnă a fi îngropat împreună cu Isus (Romani 6:4; Coloseni 2:12), acest simbol deci pretinde scufundarea în apă. Aceasta nu înseamnă că moartea (îngroparea) şi învierea spirituală este făcută de omul ce efectuează botezul, căci Dumnezeu prin Duhul Sfânt face acest lucru, dar omul ce efectuează botezul imită în mod simbolic actul morţii şi al învierii.

Tot la fel şi îmbrăcarea noastră cu Cristos prin botez, căci îmbrăcarea nu se face prin turnarea, ci prin acoperire (Galateni 3:24).

După ce sa modificat semnificaţia şi forma botezului s-a produs şi cea de a treia modificare în practica botezului: aplicarea lui la copiii celor credincioşi. Desemnat, prin însăşi natura sa, sa fie un gest al celor ce pot, pe picioarele lor, să se pogoare în apă şi să mărturisească credinţa lor personala în Cristos, botezul a început apoi sa fie aplicat unora care nu credeau încă în Cristos, în anticiparea unei decizii şi conformări viitoare. Felul în care s-a produs aceasta schimbare în practica botezului este foarte bine cunoscut deoarece are ca temei învăţătura conform căreia botezul spală păcatul strămoşesc. Din moment ce oamenii au început să creadă ca botezul mântuieşte în sine şi că cel nebotezat se duce la pierzare, părinţii grijulii şi afectaţi au întrebat: “Dar ce facem atunci cu copiii noştri care mor la puţina vreme după naştere?” Ei au asupra lor “păcatul originar.” Daca nu-i botezam, ce se va alege de ei in veşnicie?”

Astfel de oameni au început să insiste să fie botezaţi copiii, pe promisiunea părinţilor lor, înainte de vârsta la care pot lua ei hotărâri personale. Prin înduplecarea liderilor bisericii, botezul a fost astfel transformat dintr-un act personal, într-un decret de acceptare a mântuirii. Practica s-a împământenit însă greu. Oamenii şi-au dat seama că ceva nu este în regulă. Botezul copiilor nu s-a generalizat decât după secolul VI e.n. Din cele mai vechi timpuri însă şi până astăzi există creştini care, cu Noul Testament în mână i se opun cu înverşunare.

Prima menţiune despre botezul copiilor o avem din anul 185 e.n., dintr-o scrisoare a lui Tertulian, care i s-a opus cu vehemenţă Prima referinţă favorabilă se păstrează într-o scriere a lui Ciprian, în Sinodul de la Cartagina (253 e.n.). Adresându-se unui cetăţean numit generic “fidus” (credinciosul), Ciprian este de părere că toţi copiii ar trebui botezaţi imediat după naştere (Epistolele lui Ciprian, LVIII, 2).

Primele evidenţe istorice a botezului copiilor mici a fost după ani 200 e.n.

Până la anii 700 e.n., practica şi doctrina Botezului au fost dezbătute, ajungându-se la o omogenizare mai târziu.

Analizând Sinodurile aşa numiţilor “sfinţilor părinţi” vedem că practica botezului copiilor mici este recunoscut oficial la Sinodul din Carthage în anul 419 e.n., însă nu este practicat de restul episcopiilor până mai târziu. Biserica a practicat sporadic, botezul copiilor mici înainte de Sinodul de la Carthage. Aceasta practică nu a fost introdusă la acest Sinod ci numai confirmată, din cauza controversei referitor la păcatul original.

Toate aceste hotărâri ulterioare sunt mai degrabă o dovadă împotriva originii apostolice decât în favoarea ei.

„Aşa să botezaţi: după o ucenicie, ...în apa vie.” Cred că este clar ca Botezul era făcut în urma unei caticheze, pregătitoare în ucenicia credinţei Domnului Isus Cristos. Acelaşi lucru este subliniat şi de Iustin Martirul în cartea sa: ,,Apologia Întâia” unde declară: ,,Toţi cei ce s-ar încredinţa şi ar crede că lucrurile acestea învăţate şi propovăduite de noi sunt adevărate şi care făgăduiesc că vor putea trăi aşa, sunt învăţaţi să se roage şi să ceară de la Dumnezeu, postind, iertarea păcatelor pe care le-au săvârşit mai înainte, în timp ce noi, la rândul nostru, ne rugăm şi postim laolaltă cu ei. Apoi, ei sunt conduşi de noi undeva, unde este apă şi sunt renăscuţi acolo, în acelaşi fel în care noi înşine am fost renăscuţi” Este clar că candidatul la botez era o persoană la o vârstă conştientă căci ea trebuia să creadă, să fie de acord cu învăţătura, să făgăduiască, să se roage şi să postească. Dar să analizăm în continuare argumentele celor ce practică botezul copiilor mici.

În primul rând, botezul în sine fără pocăinţă nu curăţă de păcate sau de păcatul strămoşesc cum cred unii care practică botezul sugarilor (copiilor mici), deoarece Biblia nu învaţă aşa ceva, ci dimpotrivă ne spune în 1Petru 3:21 Versiunea Ortodoxă (1999) : ,,Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos.” Deci botezul nu ne curăţă de păcate, căci doar căinţa noastră bazată pe sângele lui Isus poate face asta (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7), ci botezul este “deschiderea cugetului bun către Dumnezeu” şi după cum am văzut acesta este o urmare a credinţei şi pocăinţei noastre (Fapte 2:38), căci Biblia nu spune botezaţi-vă şi apoi credeţi, nici botezaţi-vă şi apoi pocăiţi-vă de păcate, ci Biblia spune: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos” (Fapte 2:38); sau: “cel ce va crede şi se va boteza se va mântui” (Marcu 16:16 Biblia Ortodoxă 1999).

În al doilea rând, este adevărat că circumcizia sau tăierea împrejur care se făcea la 8 zile la evrei reprezintă botezul la creştini, însă curios că cei ce botează copii mici nu-i boteză la 8 zile, ci în general la 6 săptămâni. Însă este demn de ştiut, că orice prefigurare profetică nu este o paralelă perfectă din toate punctele de vedere, căci este cunoscut faptul că la botezul lui Ioan nu puteau participa copii mici, căci au fost botezaţi doar bărbaţi şi femei care-şi mărturiseau păcatele, ceea ce nu puteau face copii mici, tot la fel şi botezurile creştine au fost făcute doar de bărbaţi şi femei care s-au pocăit şi au crezut ceea ce nu pot face bebeluşii (Fapte 2:38; 8:12). În plus, chiar şi în Vechiul Testament se vorbea de o circumcizie a inimii, adică o schimbare a atitudinii inimii de care bineînţeles nu puteau fi făcută de cât de cei conştienţi de păcat (Deuteronom 10:15-17; Ieremia 4:3,4).

Dar nici a treia categorie de argumente nu stă în picioare la o analiză atentă, căci chiar dacă s-a botezat toată casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48), însă textul ne spune clar altceva ce nu se pretează la interpretarea despre botezul copiilor mici: ,,S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul… Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Deci cine a fost botezat în apă? Cei ce au primit Duhul Sfânt şi au vorbit în limbi. Cine a primit Duhul Sfânt? Textul ne răspunde: ,,toţi cei ce ascultau Cuvântul” Deci nu puteau fi copii mici, căci un copil de câteva săptămâni nu poate înţelege Cuvântul.

Un alt text este cel din Fapte 16:15, unde se vorbeşte de botezul casei Lidiei, şi acest argument este speculativ, căci de unde ştiu ortodocşii-catolicii (şi alţii) că Lidia a avut copii mici? Căci de pildă slujbaşul împărătesc care a avut un slujitor vindecat de Isus a crezut în Isus cu toată casa lui (Ioan 4:53), fără a înţelege de aici că a avut copii mici, căci aceştia nu puteau să creadă, dacă nu credeţi întrebaţi un bebeluş dacă crede în Isus!!!???

Tot la fel stau lucrurile şi cu casa temnicerului din Filipi şi cu casa lui Ştefana botezată de Pavel, căci aceştia au fost botezaţi după ce au ascultat vestirea lui Pavel (Fapte 16:32), iar despre casa lui Ştefana se spune că ea (ca întreg) face următoarele: ,,Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.” (1Corinteni 16:15). Ce bebeluşi minune, care să fie puşi ,,cu totul în slujba sfinţilor” !!!

Prin urmare, este clar că botezul se poate face doar la o vârstă în care poţi înţelege ce este căinţa, credinţa, ascultarea şi dedicarea, şi a crede altfel înseamnă a anula învăţătura Bibliei. În concluzie, botezul copiilor tinde să ritualizeze credinţa creştină şi să o reducă la o forma golită de adevărata viaţa. El tinde de asemenea să ducă la secularizarea bisericii şi la ştergerea oricărei linii de demarcaţie dintre adunarea răscumpărată şi oamenii ne-mântuiţi ai lumii. Ce să mai vorbim atunci de popoare, triburi întregi botezate forţat sau inconştient a dus acest botez la o schimbare reală în viaţa lor? La iertarea păcatelor sau la salvarea lor? Sau mai degrabă botezul copiilor mici sau botezul inconştient a dus mai degrabă la pierzarea sufletelor care acuma stau mulţumite că sunt botezate şi salvate pe când în realitate ei sunt morţi în păcatele lor deoarece ei nu sau unit realmente cu Isus prin botezul pocăinţei.

Deci botezul Nou Testamental Biblic se face pe baza credinţei candidatului, dar în numele cui?

Majoritatea cultelor creştine botează pe oamenii având ca formulă de botez cea din Matei 28:19,20 şi anume: ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”, fie scufundându-l o dată sau de trei ori, obiceiurile diferă dar formula este aceiaşi. Ba chiar romano-catolicii în Conciliul Vatican II, din anul 1962 chiar dacă este contestat de unii catolici, îi consideră fraţi pe protestanţi numindu-i “fraţi separaţi” cu condiţia ca aceştia să boteze oamenii în numele Sfintei-treimi.

Însă legat de acest text din Matei 28:19,20 se ridică o întrebare: apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, au ascultat de această poruncă consemnată în Matei 28:19,20? Cu siguranţă da, căci ei erau temelia biserici (Efeseni 2:20), şi nu puteau să greşească chiar uitând formula atât de simplă de botez, ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Însă atunci se ridică întrebarea: de ce ei nu au botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului Sfânt? Căci toate relatările de mai târziu a botezurilor efectuate de ei, au ca formulă de botez: botezaţi-i ,,în numele lui Isus Cristos” sau ,,pentru numele Domnului Isus” (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27). De ce textul din Matei 28:19,20 spune una, iar celelalte texte despre botez susţine o altă formulă?

Deci este vorba despre unicul Nume, pentru că Isus a spus: ???Botezaţi-i în Numele (singular)”, şi nu în Numele (plural), repetând de trei ori cele trei titluri, aşa cum se face astăzi peste tot. Cuvântul Nume apare la singular şi nu la plural. De aceea aceste trei titluri trebuie să aibă un Nume. Acest Nume a fost descoperit tuturor ucenicilor adevăraţi.” - extras din "CONCILIUL", de E. Frank

Cei ce susţin această interpretare cred că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură persoană, şi ei mai cred că numele lui Dumnezeu este Isus Cristos. Astfel mişcările religioase: “Only Jesus” mişcarea lui “William Branham” cu toate ramurile ei (E. Frank şi altele) sau unii penticostali, unii Brethren-i, etc. botează doar în numele lui Isus deoarece ei cred că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură persoană şi că numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt este acelaşi şi anume Isus. Însă Biblia arată că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt aceiaşi persoană,

Tatăl şi Fiul sunt două persoane distincte şi separate.

Ioan 13:3,20:”…că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce…şi cine mă primeşte pe mine, primeşte pe cel ce M-a trimis pe mine”. Astfel se arată clar că Isus a venit de la Dumnezeu, deci El este distinct de Tatăl, care este o persoană diferită de El. În plus, cum poate Isus să vină de la Dumnezeu, dacă El este Dumnezeu? De asemenea acest text contrazice ideea despărţirii divinităţii, căci nu se spune: din Dumnezeu a venit şi în Dumnezeu merge, ci “de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu se duce”. Acelaşi lucru reiese şi din următoarele texte: Ioan 5:30; 6:38; 7:16,28,33; 8:26,38,42; 12:44,49,50; 14:24; 17:18; Coloseni 1:15,16. Din aceste texte reiese clar că Isus este trimis, este subordonat Tatălui, primind porunci de la acesta, deci distinct de Tatăl, înainte de a veni ca om pe pământ.

Ioan 8:16-18: “…pentru că nu sunt singur, ci sunt Eu şi Tatăl, care M-a trimis. În legea voastră este de asemenea scris că mărturia a doi oameni este adevărată; despre mine însumi mărturisesc Eu şi despre mine mărturiseşte şi Tatăl care M-a trimis”, deci este clar ca lumina zilei că Tatăl este o fiinţă separată de Fiul şi ecuaţia următoare susţinută de unii trinitarieni: 1+ 1 +1=1 este falsă căci Domnul Isus spune: 1+1= 2, în plus la cine s-a rugat Domnul Isus dacă Tatăl şi Fiul sunt o persoană? Sau a cui a fost vocea din cer care s-a auzit de trei ori ? (Ioan 12:28; 17:1; Matei 3:17; 17:5; 26:39).

Fapte 7:55,56: “…Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”(vezi şi: Coloseni 3:1; Evrei 1:13; 9:24; 12:2; Apocalipsa 3:21; 5:1-9; ÎNTREBĂRI: Cum poate Isus care este Dumnezeu deplin să stea la dreapta lui Dumnezeu (deplin)? Dar să se prezinte în faţa lui Dumnezeu şi să ia sulul din mâna lui Dumnezeu, dacă El este Dumnezeu şi o singură persoană cu Tatăl? Faptul că Tatăl şi Fiul sunt două persoane după înălţare reiese şi din promisiunea lui Isus din Ioan 14:23:”…Noi (la plural) vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el”, deci Tatăl şi Fiul sunt două fiinţe separate, nu aceiaşi fiinţă.

În plus, numele Tatălui şi al Fiului nu este acelaşi după cum putem citi în Apocalipsa 14:1: ,,Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său (al Fiului) şi Numele Tatălui Său.” Deci numele fiului nu este identic cu numele Tatălui (vezi şi Proverbe 30:4; Apocalipsa 3:12). Căci numele Tatălui este Yahweh (Iehova – Isaia 63:16; Geneza 2:4 n.s. BCR), înlocuit în Traducerile Bibliei cu ,,Domnul”, iar numele Fiului este Isus Cristos (Luca 1:31).

Un alt motiv pentru care explicaţia de mai sus nu este valabilă este că ,,numele” în greacă ,,o;noma” (“onoma”)la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt, adică se subînţelege că autorul a vrut să spună: ,,în numele Tatălui şi în numele Fiului şi în numele Sfântului Duh!” dar pentru că nu avea rost să repete, el a spus doar: ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”. Căci acelaşi cuvânt din greacă: ,,o;noma” (“onoma”) apare şi în pasajele din Apocalipsa 13:8; 17:8 unde ,,numele” la singular se referă pe rând la numele fiecărui om care nu va fi salvat, adică la mai mulţi oameni, astfel numele în greacă ,,o;noma” (“onoma”)la singular se referă pe rând la Tatăl, la Fiul, şi la Duhul Sfânt.

În concluzie, a fi botezat ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” nu este totuna cu a fi botezat în numele lui Isus Fiul lui Dumnezeu, din două motive:

Alte explicaţii ale acestei contradicţii este că în ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar în numele lui Isus (Fapte 2:38), căci acei evrei îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ şi astfel doar cu Isus mai trebuiau să intre în comuniune. Însă aceştia uită că şi samaritenii care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu au fost botezaţi tot în numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel şi Sutaşul Corneliu, om al naţiunilor a fost botezat împreună cu familia sa tot în numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44), de ce oare? Acelaşi formulă de botez, “pentru numele lui Isus”, este folosită şi de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5), şi de asemenea pentru toţi creştinii fie iudei fie dintre neamuri au fost botezaţi ,,pentru Hristos Isus” (Romani 6:3; Galateni 3:27), curios, nu?!

O altă variantă care încearcă să explice această ne-concordanţă este că textul din Matei 28:19,20 cuprinde formula completă în timp ce celelalte texte conţin doar o formulă prescurtată deoarece celelalte texte doar descriu evenimentul botezului unor credincioşi şi nu pun accentul pe formula de botez. Însă cei ce susţin această variantă de unde ştiu că botezul din aceste relatări sunt o descriere prescurtată (Fapte 10:48). De asemenea, dacă ar fi vorba de o formulă prescurtată de botez atunci am găsi botezuri în Biblie despre care să se spună că au fost botezaţi ,,în numele Tatălui” (prescurtat) sau ,,în numele Duhului Sfânt” (prescurtat) şi ni se pare logic că atunci când prescurtăm ceva să luăm doar prima parte din frază, dar în acest caz nu găsim botezuri ,,în numele Tatălui” curios nu? Deci această ipoteză nu stă în picioare. Sau vi se pare logic ca de pildă samaritenii descrişi în Fapte cap.8 să fi fost botezaţi ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” dar doctorul Luca să consemneze: ,,ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.” El (Luca) care spune: ,,am făcut cercetări cu de amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţaturilor pe care le-ai primit prin viu grai.” (Luca 1:3,4).Prin urmare Luca care a scris cartea Faptele a consemnat exact formula de botez cu care au fost botezaţi primii creştini.

Dar poate mă vei întreba: atunci care este părerea ta, cum se armonizează Matei 28:19 cu celelalte texte despre botez?

“Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< = …în numele meu.

Deci Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: “… în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: “… în numele Meu…” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea.

Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus. Un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare:

Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”

Conybeare mai spune:

„In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.”

Pe lângă toate acestea, el afirmă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare).

Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu găsite în limba română am mai găsit că El a spus: “Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare a discipolilor lui Cristos nu apare îndemnul ,,botezându-i” Astfel porunca lui Isus din Matei 28:19,20 îi îndeamnă pe apostoli doar să facă ucenici şi să-i înveţe în numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47), deci nici pomeneală de botez, sau de ce formulă de botez trebuie folosită.

Deci ultima poruncă a lui Isus înainte de înălţarea la cer care concordă cu textul din Luca 24:47 şi cu Fapte 1:8 nu este: ,,botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, ci “Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” (Matei 28:19 - Eusebiu); sau: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47); sau: ,,Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Fapte 1:8). De aceea, Pavel a putut spune în 1Corinteni 1:17: ,,De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia…” Aceasta nu înseamnă că botezul nu este important sau că nu este o cerinţă pentru a fi salvaţi, căci alte pasaje ale Noului Testament subliniază importanţa botezului (1Petru 3:21), chiar exemplul Domnului Isus care sa lăsat botezat în apă, însă trebuie să recunoaştem că ultima însărcinare dată de Isus la înălţarea Sa la cer nu a fost să boteze ci să evanghelizeze şi să înveţe pe oamenii tuturor naţiunilor în numele Lui, astfel porunca şi formula despre botez din Matei 28:19 este introdu-să în plus. Un alt argument este că Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei trinitare, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez veche şi scurtă şi anume: ,în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea ,,în numele Domnului Isus”.

În continuare aş dori să mai prezint o serie de argumente în favoarea variantei ,,în numele lui Isus”:

Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: ,,în numele lui Isus Cristos” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat ,,pentru Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6; Coloseni 3:17).

Pe lângă aceste argumente, mai există şi un alt argument şi anume, nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”, de fapt Biblia nu arată că Duhul Sfânt ar avea nume. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), ,,în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1), atunci de ce botezul să facă rabat de la acest principiu exclusiv de a face lucrări doar ,,în numele lui Isus”?

Ba mai mult, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, ca ,,orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume ca tot ce facem deci inclusiv botezul să facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim de lucrări în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Iar dacă înţelegem ce este botezul, atunci lucrurile sunt şi mai clare, căci botezul este ,,cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos” (1Petru 3:21). Deci botezul este cererea sau ,,angajamentul, mărturia” - Biblia Bucureşti 2001 n.s. ,,către Dumnezeu” exact după cum spune şi textul din Coloseni 3:17: ,,să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” Cu siguranţă, botezul este cererea făcută în numele lui Isus dar o adresăm lui Dumnezeu Tatăl, El este Cel care o primeşte şi o aprobă, dar dacă noi facem cererea în numele Său atunci la cine o adresăm, este un nonsens.

Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci ,,identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11), ci doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).

În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui, iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în numele lor?

„Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” - Fapte 2:38.

,,Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.” - Fapte 8:16.

,,Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” – Fapte 10:44.

,,Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.” – Fapte 19:5.

,,Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Isus Hristos, am fost botezaţi pentru moartea Lui?”

 ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)”

,,Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” - Galateni 3:27.

Scopul acestei dezvăluiri a formulei de botez apostolice nu este nici să dezbine, nici să fim exclusivişti şi să considerăm că cei salvaţi sunt doar cei botezaţi pentru numele lui Isus, ci scopul acestei dezvăluiri este să ne deschidă mintea la principiile Cuvântului şi să ne facă să aderăm mai strâns la ele lăsând la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori de bisericile creştine evanghelice din tradiţia ortodoxă şi nu numai.

La începutul creştinismului, ritualul sau lucrarea botezului era simplă, un om sau mai mulţi auzeau vestea bună, credeau că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Mesia, se căiau de păcate şi erau botezaţi în general de cei ce le-au vestit Cuvântul, fără o ceremonie deosebită, fără haine sau clădiri speciale (vezi Fapte 8:12, 26-39). Rezultatul era bucurie, cât şi începutul unei vieţi schimbate (Fapte 16:14,15; 31-34). Mai târziu însă lucrurile sau complicat, de pildă scriitorul creştin Hippoltus, ne-a lăsat o descriere a felului în care era administrat botezul creştinilor din Roma. Iată ce scria el în anul 200 d.Ch.: “Candidaţii se dezbrăcau de hainele lor şi erau cufundaţi în apă de trei ori, după ce renunţau în mod public la Satan şi rosteau articolele de baza ale credinţei creştine. Ei se îmbrăcau apoi în haine noi şi se alăturau restului adunării ca să participe la Cina Domnului.”

- semnul crucii, la începutul celebrării, marchează pecetea lui Cristos asupra celui care îi va aparţine şi semnifică harul răscumpărării pe care Cristos ni l-a dobândit prin crucea sa;

- vestirea cuvântului lui Dumnezeu îi luminează cu adevărul revelat pe candidaţi şi adunarea credincioşilor şi trezeşte răspunsul credinţei;

- exorcismul, pentru ca botezatul să fie eliberat de păcat şi de Cel Rău. Celebrantul îl unge pe candidat cu uleiul catehumenilor sau îşi impune mâna asupra lui şi acesta se leapădă în chip explicit de Satana;

- mărturisirea credinţei Bisericii pe care candidatul o va primi prin Botez;

- apa de Botez este sfinţită printr-o rugăciune de epicleză. Biserica îi cere lui Dumnezeu ca, prin Isus Cristos, puterea Duhului Sfânt să coboare în această apă, pentru ca toţi cei care vor fi botezaţi în ea "să se nască din apă şi Duh";

- ritul esenţial al sacramentului este Botezul propriu-zis, care semnifică şi înfăptuieşte moartea faţă de păcat şi intrarea în viaţa Preasfintei Treimi prin configurarea cu misterul pascal al lui Cristos. În modul cel mai semnificativ, Botezul se săvârşeşte prin scufundarea de trei ori în apa baptismală. Însă, încă din antichitate, el poate fi conferit şi turnând apă de trei ori pe capul candidatului. Această triplă turnare este însoţită de cuvintele oficiantului: "N., eu te botez în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt";

- ungerea cu sfânta crismă semnifică darul Duhului Sfânt făcut noului botezat. El a devenit creştin, adică uns cu Duhul Sfânt, încorporat lui Cristos;

- veşmântul alb simbolizează faptul că botezatul "s-a îmbrăcat cu Cristos" (Gal 3,27) şi a înviat împreună cu Cristos;

- lumânarea aprinsă de la lumânarea pascală semnifică luminarea neofitului de către Cristos. În Cristos, cel botezat este "lumina lumii" (Mt 5,14);

- rugăciunea Tatăl nostru arată că noul botezat este acum fiu al lui Dumnezeu;

- prima Împărtăşanie euharistică. În Bisericile Orientale, neofitul, chiar dacă este prunc, primeşte imediat după Botez atât sfânta Împărtăşanie cât şi Mirul. Biserica Latină, care rezervă accesul la sfânta Împărtăşanie celor care au atins vârsta priceperii, exprimă deschiderea Botezului spre Euharistie apropiind de altar copilul nou botezat, pentru rugăciunea "Tatăl nostru";

- binecuvântarea solemnă încheie celebrarea Botezului. Binecuvântarea mamei, a tatălui şi a naşilor ocupă un loc special.

Comentariu: ce să faci? Când nu mai a-i lucrarea Duhului de viaţă, numai a-i botezul care te învie prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu (Coloseni 2:12), o înlocuieşti cu spectacolul, cu ritualuri fără putere. Totdeauna când puterea lui Dumnezeu nu este prezentă, este înlocuită cu ceva ca să nu i se simtă lipsa, astfel botezul cu Duhul Sfânt a ajuns o simplă mir ungere. O simplă scufundare în numele Salvatorului Isus a ajuns o triplă scufundare în numele Sfintei Treimi; îmbrăcarea cu Cristos reală prin credinţă a ajuns o îmbrăcare în haine albe; iluminarea credinciosului în mod lăuntric este arătată nu printr-o transformare a vieţii ci printr-o lumânare aprinsă. În loc să chemăm numele Domnului cu credinţă, facem cruce; în loc de un strigăt din inimă “Ava” (Tată) pentru că am primit un duh de înfiere (Romani 8:15), alţi spun în locul celui ce se boteză şi în mod mecanic rugăciunea Tatăl nostru; etc. Din păcate chiar şi protestanţii şi neo-protestanţii au adăugat tot felul de lucruri la simplitatea botezului aşa cum este prevăzut în Noul testament, printre care putem menţiona: haine speciale pentru păstorul care botează, haine albe obligatorii pentru candidat, ungerea cu ulei (sau mir) premergătoare botezului, punerea mâinilor păstorilor după botez peste cel botezat în unele culte cu rugăciune, care curios cred că botezul cu Duhul Sfânt are loc înainte de botezul în apă, atunci ne întrebăm: pentru ce punerea mâinilor dacă cel botezat a primit înainte de botez Duhul Sfânt ? Botezul neapărat într-o apă curgătoare, şi alte obiceiuri. Închei cu cuvintele sfântului apostol Pavel din 2Corinteni 11:3: “Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos.” Însă după cum Eva a fost amăgită, tot aşa şi biserica a fost amăgită să se depărteze de la simplitatea Cuvintelor Domnului şi de la temelia apostolilor şi a profeţilor (Efeseni 2:20).

Poate cineva se întreabă: în ce poziţie se face scufundarea? Răspunsul este la fel ca mai înainte, Biblia nu prezintă reguli, pe parcursul istoriei unii s-au botezat prin scufundare stând în genunchi cu apă până la gât şi doar capul i fost plecat şi scufundat pentru o secundă, alţii din picioare au fost culcaţi în apă pe spate, alţii în faţă. După cum ne dăm seama nu poziţia este atât de importantă dacă este respectuoasă, cât a face cu curăţie de inimă acest pas al botezului.

Este necesar pentru botez haine albe de botez? Biblia nu învaţă nicăieri că cei botezaţi în primul secol aveau haine albe sau haine speciale, ba chiar se prezintă cazuri în Biblie când cei botezaţi s-au botezat cu hainele normale de pe ei (Fapte 8:38). Aceasta nu înseamnă că este greşit a face botezul în haine albe, însă să nu facem din aceasta o regulă obligatorie.

O altă întrebare care se ridică este: ce întrebări trebuie să-i punem celui pe care îl botezăm înainte de a face acest act? În unele biserici există anumite întrebări standard care se pun candidatului la botez ca: Te-ai căit de păcate pe baza jertfei de răscumpărare a jertfei lui Isus Cristos? Cât timp vrei să-l urmezi pe Domnul Isus? Sau: L-ai acceptat pe Isus ca Domn şi Salvator? Crezi că Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu?Etc. După cum ne dăm seama primii creştini nu aveau nişte întrebări standard, în unele cazuri evidente de transformare a vieţii poate nu puneau nici o întrebare, poate altădată îi întrebau unele lucruri din învăţăturile esenţiale ale creştinilor, de aceea dacă apostolii nu au stabilit o astfel de regulă sau un set de întrebări, înţelegem că atunci ca preoţi ai lui Dumnezeu avem libertate să acţionăm după cum ne dictează conştiinţa şi Duhul lui Dumnezeu în momentul botezului. O sugestie potrivită pentru evenimentul botezului ar fi: cel care oficiază botezul poate începe cu o rugăciune cerând binecuvântarea, prezenţa şi călăuzirea lui Dumnezeu în această lucrare, apoi câteva imnuri creştine se pot cânta, după care o predică despre însemnătatea botezului, apoi candidaţii la botez se pot ruga mărturisindu-şi păcatele şi exprimându-şi căinţa lor pe baza jertfei lui Isus, cât şi dedicarea lor faţă de Dumnezeu. Apoi aceştia sunt duşi la o apă suficient de adâncă pentru o cufundare completă, unde pot fi întrebaţi una sau mai multe întrebări despre credinţa, pocăinţa şi dedicarea lor, astfel ca aceştia să aibă ocazia să facă “o declaraţie publică pentru salvare” deoarece “dacă declari public acest cuvânt din propria ta gură, că Isus este Domn, şi exerciţi credinţă în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morţi, vei fi salvat.” (Romani 10:9,10). Apoi aceştia sunt cufundaţi iar în timpul cufundării lor, lucrătorul care face botezurile declară: “te botez în numele lui Isus”. Exprimarea poate fi şi mai lungă ca de pildă: “în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi pe baza căinţei şi a credinţei tale te botez în apă pentru numele lui Isus”, sau “pentru că ţi-ai mărturisit credinţa că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu la înviat din morţi eu te botez în apă pentru numele lui Isus” (compară cu Fapte 5:31; 8:37).

Concluzie: Botezul creştin în apă care se armonizează cel mai bine cu textul Bibliei se face prin scufundare, în numele lui Isus, fără a stabili o poziţie, îmbrăcăminte sau întrebări şi răspunsuri standard, ci existând o anumită libertate în felul de desfăşurare al acestei lucrări sfinte. Însă fiecare adunare sau lucrător creştin poate introduce unele obiceiuri sau metode care par potrivite spre a nu fi o lucrare haotică şi dezorganizată dar să nu se îndreptăţească prin aceste metode.

În unele biserici protestante şi neo-protestante care din păcate au ieşit din cadrul gândirii Noului Legământ cel puţin în ce priveşte oficierea botezului, se crede că doar pastorii ordinaţi pot face botezul vreunui credincios, uitând însă că toţi creştinii sunt preoţi (1Petru 2:5-9). În plus, nicăieri în Noul Testament, nu găsim învăţătura conform căreia doar păstorii pot boteza, şi vedem că orice creştin ca de pildă Filip care nu era păstor (Fapte 8:), a botezat pe alţii. Pe lângă toate acestea apostolii nici măcar nu era aşa de ahtiaţi de a efectua ei botezul, de pildă Pavel spune în 1Corinteni 1:17: ,,De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia…” Şi el declară că a nu a botezat decât pe Crisp, Gaius şi casa lui Ştefana din miile de oameni pe care le-a adus la credinţă (1Corinteni 1:14-16). Tot la fel Petru în casa lui Corneliu nu i-a botezat el pe aceştia ci a poruncit că ceilalţi creştini care erau cu el să-i boteze (Fapte 10:48). Astfel putem concluziona că orice creştin indiferent de sex sau funcţie în adunare, pe baza credinţei şi a pocăinţei candidatului, îl poate boteza în apă, în situaţii limită când nu există nici un creştin în localitatea ta, sau nu găseşti pe nimeni care să te boteze conform adevărului, roagă o rudă sau un prieten să te boteze. Aceste situaţii sunt excepţii şi puţin probabile în ţările creştine unde în fiecare oraş sunt creştini.

• Înainte de botez trebuie să aibă loc pasul predării (consacrării)?
• Înainte de botez trebuie ca candidatul să facă studiu biblic?
• Botezul în apă trebuie făcut după primirea Spiritului Sfânt sau înainte?

În Noul Testament persoanele care putea efectua botezul în apă erau cele ce credeau din toată inima lor în Isus Cristos şi se căiau de păcate (Fapte 2:38; 8:12), deci existau două condiţii care de fapt se împleteau între ele: credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Isus care a murit pentru ei şi a înviat pentru a fi Domn şi Salvator (Fapte 5:31; 16:30-33; Romani 10:9,10), şi căinţa sau pocăinţa adică părerea de rău, regretul ce venea în urma conştientizării lor prin Cuvânt şi Duhul Sfânt a faptului că sunt păcătoşi şi despărţiţi de Dumnezeu (Fapte 2:37; Ioan 16:8). Căinţa se manifesta prin mărturisirea păcatelor lui Dumnezeu şi uneori chiar în mod public (1Ioan 1:9; Matei 2:6). Criterii precum: acceptarea unor doctrine formulate de oameni, cunoaşterea pe de rost a unor crezuri sau versete, parcurgerea obligatoriu a unor lecţii biblice (cateheză sau studiu biblic), activitatea împreună cu adunarea (vestitor nebotezat), chiar afilierea la o organizaţie nu existau în primul secol, acestea nu sunt criterii din punct de vedere Scriptural care să facă pe o persoană să nu fie vrednică de botezul în apă. Dacă persoana respectivă crede cu adevărat şi se pocăieşte, aceea persoană este atunci vrednică de botezul în apă. Astfel în primul rând, trebuie să crezi din inimă că Isus a murit pentru păcatele tale, şi că Dumnezeu l-a înviat din morţi (Romani 4:24,25; 10:9,10), însă această credinţă nu trebuie să fie doar o acceptare la nivelul minţii, ci să fi mişcat în inima ta de dragostea lui Dumnezeu, care a dat tot ce avea mai scump ca să te răscumpere pe tine un păcătos (Ioan 3:16). În plus, tu trebuie să iei hotărârea de a fi dedicat complet lui Dumnezeu, şi să-l accepţi pe Isus ca Domn şi Salvator în viaţa ta, fiind gata să asculţi de el în orice timp (Romani 6:11; 10:9-13). De asemenea să te căieşti de păcate, cerându-ţi iertare sinceră de la Dumnezeu, şi lepădând păcatul în viaţa ta, şi având o relaţie puternică cu Tatăl ceresc pentru a primi putere şi a nu mai practica păcatul (Proverbe 28:13; Fapte 2:38). În primul secol, mulţi credincioşi au fost botezaţi imediat după ce au crezut în Isus şi ce sau pocăit, şi nu după un anumit curs de cateheză sau după ce au activat împreună cu adunarea (Fapte 8: 12, 35-39; 16: 14,15, 30-34). Mai târziu, de pildă pe la jumătatea secolul al II-lea e.n. persoana care făcea botezul era înainte învăţată o bună perioadă de timp după cum spune şi Iustin Martirul în cartea sa: ,,Apologia Întâia” unde declară: ,,Toţi cei ce s-ar încredinţa şi ar crede că lucrurile acestea învăţate şi propovăduite de noi sunt adevărate şi care făgăduiesc că vor putea trăi aşa, sunt învăţaţi să se roage şi să ceară de la Dumnezeu, postind, iertarea păcatelor pe care le-au săvârşit mai înainte, în timp ce noi, la rândul nostru, ne rugăm şi postim laolaltă cu ei. Apoi, ei sunt conduşi de noi undeva, unde este apă şi sunt renăscuţi acolo, în acelaşi fel în care noi înşine am fost renăscuţi” mai târziu această pregătire pentru a fi acceptat pentru botez dura trei ani. La Botez nu era acceptat oricine. Candidatul, numit “catachumen”, trebuia sa treacă mai întâi printr-un curs de pregătire şi învăţare. Acest curs putea dura uneori până la trei ani, timp in care purtarea candidatului era supravegheata foarte de aproape. Biserica nu accepta la botez decât pe aceia care dovedeau ca sunt sinceri în dorinţa lor de a îmbrăţişa o viata noua, în sânul comunităţii creştine.

Biserica îl făcea acum “procurativ”, adică garantul dobândirii neprihănirii şi a vieţii veşnice. Cristos îl instaurase doar ca să “împlinim toată dreptatea” (Matei 3:15), oamenii l-au pervertit în ceva care “îl face pe cineva drept” sau ca fiind “toată dreptatea”. Este clar astfel că pe parcursul istoriei sau căzut în tot felul de extreme în ce priveşte atât pregătirea dinainte de botez cât şi botezul în sine.

În concluzie, pe baza doar a Cuvântului lui Dumnezeu, persoanele vrednice de botezul în apă sunt cele ce cred cu adevărat în Isus Fiul lui Dumnezeu, şi sau căit de păcate cerându-şi iertare lui Dumnezeu. (Fapte 2:38,39; 16:30-33).

În special de la reformă încoace, dar mai ales în secolul XX în bisericile evanghelice, predarea (consacrarea sau dedicarea) a fost o treaptă premergătoare botezului, indiferent dacă ea a constat într-o rugăciune de predare, într-o ridicare de mână la invitaţia evanghelistului care predica sau într-o ungere cu mir, ordinea în procesul convertirii oamenilor a fost şi este următoarea:

Adică un evanghelist sau lucrător predică vestea bună într-o biserica sau într-un alt loc unde sunt adunaţi oameni, apoi la sfârşit de obicei face o invitaţie ca oamenii care doresc să-şi predea viaţa lui Isus Cristos acceptându-l ca Domn şi Mântuitor în viaţa lor. Cei ce doresc ridică o mână sus, sau merg de obicei în faţă, unde fie sunt conduşi într-o rugăciune de predarea vieţii, unii evanghelişti chiar punându-şi mâinile peste ei sau ungându-i cu mir. Apoi aceştia sunt invitaţi la biserică pentru a face un curs de cateheză, apoi după ce termină acel curs sau studiu biblic se botează în apă. Întrebarea care se ridică este următoarea: Înainte de botez este neapărat necesar pasul predării (consacrării)?

Dacă studiem cu atenţie Noul Testament vom avea o surpriză în această privinţă, nici urmă de pas al predării, nici Petru, nici Pavel, nici Filip evanghelizatorul nu le-a cerut oamenilor să-şi predea viaţa lui Dumnezeu, nici prin ridicare de mână, nici prin rugăciune sau prin alte metode vizibile. Oare de ce? Nu este de înţeles că cineva care se pocăieşte are nevoie şi să-şi dedice viaţa lui? Ba da, este clar că un om care se converteşte şi crede evanghelia nu mai trăieşte pentru el, ci de atunci în colo el trăieşte pentru Dumnezeu prin Isus Cristos (Romani 6:11; 14:7,8). Atunci care este metoda, cum procedau apostolii ca oamenii să trăiască pentru Domnul, să aibă viaţa predată Lui? Răspunsul îl găsim în Scriptură, şi anume revenind la definiţia botezului care sună astfel:

“Această imagine vă mântuieşte acum şi pe voi, adică botezul care nu este o curăţire de întinăciunile cărnii, ci cererea (,,angajamentul, mărturia” - Biblia Bucureşti 2001 n.s.), către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos.” Hopa!!! Ce este botezul? Cererea sau angajamentul către Dumnezeu prin Isus, deci nu este neapărat nevoie de un angajament sau de o predare (consacrarea) premergătoare botezului, căci biblic este ca să arătăm dedicarea noastră nu printr-o ridicare de mână ci prin botez. Astfel predicatorii şi evanghelizatorii primului secol îi invitau pe oameni după ce auzeau vestea bună la pasul botezului, nu la pasul predării. Toate botezurile consemnate în Scripturi urmează după auzirea Cuvântului nu după ce şi-au predat viaţa prin ridicare de mână sau prin rugăciunea de predare, ci prin botez. Oamenii de atunci care au auzit evanghelia şi-au predat viaţa lui Dumnezeu şi au arătat acesta lăsându-se botezaţi în apă ca simbol public al dedicării lor, tocmai de aceea observaţi ce spune Cuvântul în Fapte 2:41: “Cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (vezi şi Fapte 8:12). Deci Biblia nu spune: “Cei care au primit cuvântul lui sau predat” ci Biblia spune: “au fost botezaţi” astfel cei ce aud evanghelia şi cred trebuie conduşi la botez nu la pasul predării care este o invenţie omenească şi nu are bază în Cuvânt, iar dacă vrem să facem lucrarea lui Dumnezeu după Cuvântul Său, atunci trebuie să ne schimbăm metodele şi să lepădăm multe obiceiuri care s-au strecurat în biserici. Nu spun aceasta ca să declar că este ceva greşit ca cineva să-şi predea (consacre) viaţa printr-o rugăciune, este foarte bine însă adevărata consacrare o arătăm prin botez, astfel la evanghelizările noastre trebuie la final să-i îndemnăm pe oameni să-şi exprime căinţa, credinţa şi consacrarea lor prin botez nu printr-o alt fel de manifestare a predării. Da, oamenii trebuie să se dedice lui Dumnezeu dar să arate acesta prin botez nu alt fel, şi făcând astfel ne vom apropia şi noi de învăţătura şi practica apostolică, fie ca Dumnezeu să ne ajute.

După cum ne-am dat seama până acum în primul secol e.n. oamenii erau botezaţi pentru că credeau şi se pocăiau şi de multe ori chiar în ziua când au auzit Cuvântul lui Dumnezeu care i-a îndemnat la pocăinţă ei sau pocăit şi sau botezat deci nici vorbă de studiu biblic, cateheză sau învăţarea pe de rost a unor texte sau crezuri. Să dăm câteva exemple: Famenul etiopian, botezat doar după ce aude vestea bună că Isus este mielul lui Dumnezeu (Fapte 8:30-38); Lidia vânzătoare de purpură ascultă evanghelia, crede şi este botezată ea şi casa ei (Fapte 16:14,15); tot la fel Temnicerul din Filipii (Fapte 16: 30-34); şi alţii. Prin urmare, este nescriptural să pretindem ca credinciosul care doreşte să se boteze să facă un numit curs sau studiu, dacă el crede şi se căieşte fiind înnoit de Duhul Sfânt atunci el trebuie să fie botezat ca să devină ucenic sau discipol (Ioan 4:1). Iar instruirea sistematică pe calea lui Dumnezeu se face în adunare după ce este adăugat ca mădular al ei. Acest model îl observăm în cartea Faptele unde după credinţa-pocăinţa lor erau botezaţi în apă şi după aceea ei stăruiau în învăţătura apostolilor (Fapte 2:40-42). Înainte de a se boteza ei doar au auzit vestea bună (Fapte 14:21) şi doar după ce au devenit discipoli (ucenici) prin botezul lor în apă au fost învăţaţi doctrinele creştine. (Vezi şi Fapte 11:19-26; 14:21,22). Lucrul acesta este foarte normal, deoarece un om merge la un patron şi îşi dă copilul să facă o ucenicie, el este înscris ca ucenic şi doar după ce devine ucenic, învaţă meseria respectivă, tot aşa doar după ce cineva devine ucenic este învăţat cu de amănuntul pe calea Domnului şi nu înainte, căci acesta este pierdere de timp, căci nu am nici o garanţie că cel ce studiază se va lepăda de sine şi va deveni creştin. De fapt, nici nu are cum un om carnal care nu are Duhul să înţeleagă lucrurile Duhului Sfânt (1Corinteni 2:14). Astfel la un astfel de om trebuie predicată vestea bună, şi anume că cu toate că el este păcătos şi despărţit de Dumnezeu, el poate fi iertat şi salvat prin Isus dacă se pocăieşte şi îşi pune toată încrederea în Dumnezeu.

Pentru a fi eficienţi şi pentru a nu pierde timpul care este atât de preţios, noi trebuie să-i învăţăm pe cei care sau smerit şi au devenit copii ai lui Dumnezeu, bineînţeles că nu este greşit să avem relaţii cu unii oameni care sunt doritorii de adevăr chiar dacă nu au devenit încă copii ai lui Dumnezeu, putem studia cu ei, putem discuta chestiuni biblice însă cum am spus nu este ceva obligatoriu ca ei să studieze înainte de a se boteza, dacă ei au auzit vestea bună şi sunt receptivi la ea acesta este suficient pentru ca aceea persoană să fie botezată. Iar după botez trebuie să-l învăţăm tot ceea ce ne-a poruncit Domnul Isus (Matei 28:20). Este clar însă că unii oameni se nasc repede în Regatul lui Dumnezeu chiar după ce au auzit prima dată evanghelia, în timp ce alţii se nasc din nou după ani de zile de contact cu Cuvântul lui Dumnezeu. Această realitate este bine ilustrată de seminţele plantate într-un ogor, unele soiuri răsar mai repede altele mai târziu, chiar unii copii se nasc la 8 luni alţii la 9 luni sau alţii chiar mai târziu, tot aşa şi persoanele în contact cu evanghelia, la unii evanghelia prinde rădăcini repede, la alţi mai târziu, important este să prindă. Mai ales în zilele noastre şi în ţara noastră în care oamenii sunt sceptici şi cu rezerve faţă de orice, fiindcă au fost păcăliţi de conducători politici sau religioşi şi nu numai şi unde o evanghelie perimată este răspândită rareori se întâmplă ca oamenii de la prima predică să-şi schimbe total viaţa, poate mai degrabă lucrul acesta este realizabil în junglă la sălbatici decât în oraşele noastre. Dar să nu ne pierdem răbdarea căci sămânţa căzută în pământ aduce roade în răbdare (Luca 8:15). Însă datoria noastră ca fii ai lui Dumnezeu este să nu lăsăm ca fii celui Rău să pătrundă în adunarea sfinţilor, sau să-i excludem de la părtăşia noastră pe alţi creştini din cauze doctrinale sau altele care nu sunt Scripturale. Să nu uităm că ţarina unde se află şi grâul şi neghina nu este adunarea (biserica) ci “ţarina este lumea” (Matei 13:38). Atunci înţelegem că membrii adunării sunt doar grâul, doar oile, doar copii Tatălui ceresc şi fraţii lui Cristos, doar cei care au Duhul lui Cristos şi astfel fac parte din corpul lui Cristos, şi care au murit şi au înviat împreună cu acesta prin botez şi prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu (Romani 6:2-5; Coloseni 2:12; 1Corinteni 12:12,13).

În primul secol există cazuri de credincioşi care au primit Duhul Sfânt înainte de botezul în apă ca de pildă casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48), însă cele mai multe cazuri sunt acelea de oameni care au primit Duhul Sfânt imediat după botezul în apă, ca de exemplu: Isus (Matei 3:16); cei ce sau căit în ziua Penticostei (Fapte 2:38-42); credincioşii din Samaria (Fapte 8:15,16); ucenicii din Efes (Fapte 19:1-6); etc. În general toţi cei ce erau botezaţi atunci în ziua botezului cu apă sau oricum după foarte puţin timp primeau botezul cu Duhul Sfânt. De ce? Deoarece prin botez ei îşi exprimau căinţa şi credinţa lor botezul era probabil următoarea faptă a credinţei lor. Să nu uităm că atunci a fi creştin nu era ceva popular nici bine venit, ci mai degrabă aveai parte de persecuţii. În plus adunările de atunci nu erau lumeşti şi teatrale ci practicau o atât o iubire cât şi o disciplină fermă până acolo încât cei ce păcătuiau era mustraţi în public (1Timotei 5:20; 2Corinteni 2:6). Se înţelege atunci că cei ce doreau să se boteze vedeau în apostoli şi în adunare prezenţa lui Dumnezeu, astfel ei înţelegeau că nu se pot juca sau face promisiuni deşarte lui Dumnezeu sau nu-şi puteau permite să se prefacă că se pocăiesc. Vă aduceţi aminte descrierea: “Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, ºi prin apostoli se fãceau multe minuni ºi semne. Toşi cei ce credeau, erau împreunã la un loc, ºi aveau toate de obºte. κi vindeau ogoarele ºi averile, ºi banii îi împãrţeau între toţi, după nevoile fiecãruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă...” Ba mai mult, când Anania şi Safira au minţit pe Dumnezeu şi pe apostoli pedeapsa lui Dumnezeu a venit imediat omorându-i (Fapte 5:1-10). Oare s-ar fi botezat atunci ca să facă parte din adunarea sfinţilor cineva doar formal sau dintr-o pocăinţă superficială? Eu cred că nu, Dumnezeu era prezent, oamenii atunci erau plini de frică şi de respect atât faţă de Dumnezeu cât şi faţă de adunare şi conducătorii acesteia, observaţi ce spune relatarea în continuare: “au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri. Prin mâinile apostolilor se fãceau multe semne ºi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,... Numãrul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult...” Închipuiţi-vă să fie în prezent o astfel de adunare condusă de fraţi cu autoritate, şi-ar permite vreunul din lume să se joace de-a botezul sau să-l privească superficial, atunci când: oamenii sunt vindecaţi prin mâinile acestora, oamenii li se dezvăluie prin prorocie tainele inimii când li se spune că ei încă trăiesc în păcat, poate fură în ascuns sau trăiesc în adulter, etc. şi sunt daţi pe faţă de profeţii adunării, eu cred că le piere cheful să se boteze până nu se schimbă cu adevărat (1Corinteni 14:24,25). Ce spuneţi sar încumeta cineva să se joace într-o astfel de a adunarea sfinţilor? Unde cei prefăcuţi sunt pedepsiţi şi descoperiţi rapid şi falsa lor credinţă demascată? Dar în adunările din prezent în care nu este nici măcar un sfert din puterea de atunci, nu ne mirăm că există fraţi falşi, oameni botezaţi dar care nu cred cu adevărat, membrii morţi din punct de vedere spiritual. Toate acestea din cauză că: 1. Nu mai există oameni cu autoritate spirituală; 2. Adunările nu mai sunt ceea ce au fost adică, părtăşie şi comuniune adevărată cu stăruinţă în rugăciune, frângerea pâinii, învăţătura apostolică şi legătura frăţească cât mai des, dacă se poate chiar în fiecare zi: 3. Prezenţa lui Dumnezeu cu putere care să aducă o frică şi un respect în inima oamenilor; 4. Trăirea în comun sau cel puţin întâlniri frecvente, (zilnice), în care nu mai poţi să joci teatru căci eşti zilnic între fraţi; 5. Frecventarea întrunirilor şi ne-lipsirea de la ele; 6. Iubire sinceră şi transparenţă totală.

Pe scurt răspunsul este următorul: din punct de vedere biblic nu este greşit pe baza credinţei şi a mărturiei credinciosului să botezi pe cineva chiar dacă nu a primit încă Spiritul Sfânt sau poţi să aştepţi să primească mărturia lui Dumnezeu adică Duhul Său şi doar după aceea să o botezi, ambele variante sunt biblice.

În zilele noastre însă îţi asumi unele riscuri mai mult ca altădată. Un risc ar fi să primeşti în adunare oameni care doar spun cu gura că cred dar ei de fapt nu cred, căci chiar după mărturisirea lor, şi botezul lor în apă în numele lui Isus, ei totuşi nu primesc Duhul Sfânt. De ce? Repet din nou pentru că credinţa şi căinţa lor nu este reală şi profundă. Atunci ce este de făcut cu aceştia, să le spunem că cu toate că sau botezat în apă, ei nu sunt membri ai adunării? Sau să-i primim ca membrii aşteptând ca în viitorul apropiat sau îndepărtat să fie botezaţi şi cu Duhul Sfânt considerându-i de pe acuma fraţi? Însă dacă procedăm aşa se ivesc două probleme, şi anume pe deoparte noi nu putem să-i numim fraţi şi surori doar pe aceia pe care Cristos fratele nostru mai mare nu-i consideră fraţi; pe de altă parte nu avem nici o garanţie că ei vor primi vreodată Duhul Sfânt astfel am face o prostie să îi considerăm fraţi cu noi dar ei să fie tot copiii ai Diavolului deghizaţi în oi, căci Scriptura precizează clar în Romani 8:9: ,,Dacă nu are cineva Duhul lui Cristos nu este al lui”. Atunci ce este de făcut?

Dacă nu procedăm aşa pare-se că riscăm să introducem oameni în adunare care de fapt nu sunt mădulare ale lui Cristos şi nu sunt parte la adunarea universală a credincioşilor şi atunci nu pot fi nici membri ai unei adunări locale. Un astfel de eveniment este consemnat şi la Fapte 8:5-25 unde ni se relatează cum Filip un evanghelist a predicat pe Cristos într-o cetate din Samaria, şi unde după ce au auzit vestea bună că pot fi iertaţi prin numele lui Isus şi au văzut semnele făcute de Filip, mulţi bărbaţi şi femei au fost botezate pentru numele Domnului Isus pe baza credinţei lor în mesajul lui Filip. Însă în acea mulţime de oameni sinceri sa strecurat şi Simeon un om ce practica vrăjitoria şi pe baza “credinţei lui” (care din păcate nu era mântuitoare, adică suficientă pentru salvare) probabil exprimată prin mărturia lui verbală a fost botezat şi el în apă. Imediat apostolii Petru şi Ioan au venit în Samaria ca să sprijinească această lucrare cu rugăciunile lor pentru ca cei care sau botezat şi să primească Spiritul Sfânt. După ce Petru şi Ioan sau rugat şi au avut încredinţarea că Dumnezeu le va da Duhul Sfânt, şi-au pus mâinile peste ei, ca şi ei să primească Duhul Sfânt şi mulţi l-au primit prin mâinile apostolilor. Însă Simeon când a văzut scena că Duhul Sfânt era dat prin mâinile apostolilor le-a promis bani ca să-i dea şi lui această putere. Răspunsul lui Petru a fost însă categoric, ba mai mult el ne furnizează un indiciu despre ce era în inima lui Simeon care mai târziu conform tradiţiei a creat o sectă eretică a creştinismului. Observaţi cuvintele lui Petru: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, deci, de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.” Dumnezeu şi chiar slujitorii lui nu pot fi păcăliţi, chiar dacă cineva spune că crede şi chiar face un botez Scriptural, cu toate acestea el nu este parte a adunării. Nu ştim din punct de vedere Biblic ce sa întâmplat în continuare cu Simeon daca a primit Duhul Sfânt şi a devenit parte a adunării lui Cristos, sau după cum spune tradiţia mai târziu a devenit un sectant eretic care chiar a luptat contra adevăratei adunări ai lui Dumnezeu. Nu vreau să se înţeleagă din acest material ca Filip este vinovat pentru că la botezat pe Simeon, deoarece cu siguranţă Filip la botezat pe baza mărturiei lui, doar că din păcate Simeon a dorit botezul cu gândul ca să facă şi el miracole ca şi Filip, lui îi plăcea să fie în centru atenţiei ca şi înainte când făcea vrăjitorii care au uimit poporul Samarei şi i-a atras admiraţia. Însă Petru i-a demascat dorinţele greşite prin cuvintele: “Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu...căci văd că eşti plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”  Deci observăm o persoană botezată în apă în numele lui Isus şi totuşi cu interiorul neschimbat şi ne spălată de păcate, sau cum se exprimă Petru: “plin din fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

O altă variantă care nu implică riscuri este aceea de a boteza doar pe aceia care au primit Duhul Sfânt pe baza credinţei şi a căinţei lor. Un creştin matur îşi dă seama dintr-o simplă discuţie dacă în omul respectiv a avut loc o convertire reală, dacă acel om sa întâlnit cu păcătoşenia din el cât şi cu Salvatorul Isus care i-a curăţat toate păcatele. Şi dacă da atunci acesta poate fi botezat, deoarece ca şi în cazul Sutaşului Corneliu Dumnezeu a dat deja mărturie prin Duhul că aceea persoană este plăcută Lui. Însă dacă procedăm aşa ca regulă ieşim din cadrul Scripturii şi ajungem din nou la pasul predării ca un pas premergător botezului, deoarece trebuie să desfiinţăm botezul ca cerere (angajament), sau ca parte a procesului salvării şi a integrării în trupul lui Cristos. Prin urmare nu o să mai botezăm oamenii ca să se îmbrace cu Cristos ci îi botezăm că deja sunt îmbrăcaţi cu Cristos, deja sunt parte din familia lui Dumnezeu. Ori noi am studiat şi am văzut că în general (cu unele excepţii)botezul în apă atrage botezul cu Duhul Sfânt, căci este cererea pentru a primi conştiinţa curată prin învierea lui Isus (vezi Fapte 2:38,39; 19:5,6).

Problema nu este atât de gravă într-o adunare sănătoasă, unde chiar dacă un ne-convertit se strecoară, deoarece un fals frate este curând demascat, ca şi evreii botezaţi de Dumnezeu în Marea Roşie, pentru Moise, dar care mai târziu majoritatea au pierit din cauza necredinţei (1Corinteni 10:1-11; Iuda 5). Dar problemele stau altfel într-o adunare ca cele din zilele noastre în care există mai mult spectacol decât părtăşie, iar în loc de disciplină şi mustrare cu autoritate găsim mai degrabă metode psihologice de consiliere, care se străduiesc să-l ajute pe om să-şi păstreze respectul de sine şi care afirmă în gura mare că înainte de a iubi aproapele noi trebuie să ne iubim pe noi. Atunci nu este de mirare că există atâţia fraţi mincinoşi strecuraţi printre noi şi care şi rămân între noi slăbind sfinţenia adunării.

Deci pe de o parte e nevoie ca evanghelizatorii care îndeamnă la predare şi pocăinţă prin botez să aibă un discernământ puternic, cât şi mesajul lor să fie clar şi să nu predice o pocăinţă ieftină atunci din start mulţi care nu sunt sinceri când li se va spune că ei trebuie să moară faţă de păcat şi să se lepede de sine nu vor dori să facă botezul. A doua sită este discernământul predicatorului care fie că-i cunoaşte sau nu pe cei ce doresc botezul, prin experienţa lui şi prin autoritatea şi călăuzirea Duhului Sfânt vor putea să oprească pe cei nu au o credinţă suficientă de la botez. Iar a treia sită este adunarea, astfel chiar dacă totuşi cineva s-a strecurat în adunare şi nu primeşte Duhul Sfânt din cauza necredinţei şi prefăcătoriei lui, după un timp va fi demascat ca Anania şi Safira sau Simeon magul, fie va părăsi el singur adunarea căci întunericul nu poate sta în lumină, şi un om care locuieşte în întuneric nu va suporta lumina (2Corinteni 6:14; Ioan 3:16-21), fie va fi exclus deoarece standardele lui Dumnezeu nu pot fi atinse şi împlinite de cineva mort în păcatele lui, fără înnoirea Duhului Sfânt. Însă repet în bisericile cu o slabă lumină aceşti oameni care sunt o falsă lumină vor putea supravieţui mult şi bine.

În concluzie, putem boteza pe baza mărturiei credinţei candidatului chiar dacă acesta nu s-a născut din Duhul Sfânt, însă după o predică clară şi plină de lumină (prima sită), cu călăuzirea Duhului asupra predicatorului sau evanghelistului (a doua sită), şi cu o adunare sănătoasă care se roagă pentru cei proaspăt botezaţi să primească Spiritul Sfânt, şi unde există învăţătură şi trăire sănătoasă şi unde se practică o disciplină sănătoasă chiar cu mustrări publice şi cu excluderi (a trei sită). Nu trebuie însă să ne stresăm prea mult căci lucrarea este al lui Dumnezeu şi El este Cel ce conduce şi are toate lucrurile în control, noi trebuie să împlinim Cuvântul şi să fim sensibili la îndemnurile Duhului Sfânt şi totul va fi bine.

botezul în duhul sfânt

Cât despre botezul în sau cu Spiritul Sfânt, Biblia învaţă că acesta este pentru toţi creştinii, după cum se spune în Fapte 2:38,39 BCR: “…şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Deci acest botez este pentru toţi cei ce se căiesc în oricât de mare număr, căci oricine crede în mod sincer este sigilat cu Spiritul Sfânt pentru chemarea cerească (Efeseni 1:13,14), şi face parte din corpul lui Cristos prin botezul cu Spiritul sfânt (1Corinteni 12:12,13,27), în care intră mulţi sau toţi creştinii autentici (1Corinteni 10:17; Romani 12:5). Acest botez vine ca urmare a credinţei noastre şi a primirii Cuvântului (Efeseni 1:13), însoţită de căinţa noastră smerită (Fapte 2:38,39). Acesta poate să aibă loc fie înainte de botezul în apă (Fapte 10:47), sau după botezul în apă (Fapte 8:14-16).

Botezul în Duhul Sfânt produce o schimbare în credincios şi realizează transformarea vieţii noastre după cum se arată în Romani 8:13”dacă, PRIN DUHUL faceţi să moară faptele trupului…”Deci Duhul este cel ce ne ajută să învingem păcatul şi face să moară faptele trupului. Botezul cu Duhul Sfânt ne face să înviem la o viaţă nouă guvernată de Cristos, este o înnoire sau regenerare după cum se precizează în Tit 3:5:”…prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt “. Botezul cu Duhul Sfânt mai este şi ungerea cu Duhul, atunci o persoană devine creştină, în acel moment aceea persoană devine Fiu al Regatului ceresc şi Rege împreună cu Cristos (2Corinteni 1:21,22; Apocalipsa 1:6; Romani 8:17). Atunci el gustă în mod anticipat din moştenirea cerească, primind astfel arvuna sau avansul Împărăţiei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, fiind astfel în sens spiritual strămutat în Regatul Fiului iubirii (Efeseni 1:13; Coloseni 1:13; Evrei 6:4,5,10:29). Primirea Duhului Sfânt constituie şi pecetluirea cu puterea lui Dumnezeu adică sigilat ca proprietate a lui Dumnezeu şi părtaş al noului legământ (Efeseni 4;30; Evrei 10:15-20). Acest botez cu Duhul lui Cristos ne dă dreptul să fim copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14) şi ne pune în corpul lui Cristos ca mădulare a lui (1Corinteni 12:12,13). Botezul cu Duhul, este primirea Darului Duhului Sfânt, care se manifestă şi prin umplerea cu El, toate acestea ca un cadou a Celui Prea Înalt (Fapte 2:38,39 compară cu Fapte 1:5; 2:1-4). Primirea darului gratuit al Spiritului Sfânt duce ca la rândul lui Duhul Sfânt să împartă daruri felurite după voia lui, următoarele texte descriu textele în care sunt menţionate câteva daruri ale Duhului Sfânt – Romani 12:6-8; 1Corinteni 12:8-11; 28-30; Efeseni 4:11; 1Petru 4:9-11; etc.

Până la botezul cu Duhul Sfânt, omul este mort în păcatele lui (Efeseni 2:1), iar duhul lui nu are legătură cu Dumnezeu, dar după acest botez, omul primeşte viaţa veşnică ca o viaţă nouă ce are în ea firea sau caracterul lui Dumnezeu şi este unit cu cerul (Efeseni 2:5,6), şi el devine un singur duh cu Domnul Isus, devenind astfel mădular în corpul Său (1Corinteni 6:17; 12:12,13).

Isus Cristos, a fost botezat sau uns cu Duhul Sfânt (Ioan 1:32-34), împlinind profeţia din Daniel 9:25, dar Biblia nu consemnează nici o vorbire în limbi prin darul miraculos al Spiritului Sfânt. La El botezul cu Duhul Sfânt s-a manifestat prin coborârea Acestuia sub forma unui porumbel (Matei 3:16).

Apostolul Pavel, a fost botezat cu Spiritul Sfânt prin umplerea cu acesta fără ca El să vorbească în alte limbi (Fapte 9:17,18).

Ucenicii din Samaria, au primit botezul cu Duhul prin mâinile apostolilor, fără ca relatarea biblică să vorbească de ceva spectaculos ca de pildă o vorbire în alte limbi necunoscute prin darul limbilor (Fapte 8:14-25).

Ucenicii din Efes, au fost botezaţi cu Spiritul Sfânt prin mâinile lui Pavel, la ei s-a manifestat nu numai prin vorbire în limbi ci şi prin prorocie (Fapte 19:5,6).

Credincioşii din Corint, au devenit un singur trup prin botezul cu Duhul primind fiecare din ei diferite daruri ale Duhului şi nu doar vorbirea în alte limbi, căci nu tot trupul lui Cristos este limbă vorbind în mod figurat, ci şi ochi, urechi, picioare, mâini, etc. (1Corinteni 12:12-30).

Atunci înţelegem din aceste exemple că este falsă ideea că doar dacă cineva vorbeşte în limbi este botezat cu Duhul Sfânt. Cel care a fost botezat cu Duhul Sfânt se poate observa din comportamentul lui care în general reflectă roadele Spiritului având astfel o mare putere de a nu practica păcatul (Galateni 5:22,23; 1Ioan 3:7-10). Acest botez este esenţial pentru a intra în Împărăţia cerurilor, căci în Romani 8:9 se spune: ,,…Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Iar în Ioan 3:5-7 se precizează: ,, „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă năşteţi din nou.” Deci de la naşterea din Duhul nu pot fi excepţii căci numai cine a devenit duh primind a doua natură cea divină, poate intra în cer unde locuiesc duhurile.

De acest botez simbolic a avut parte poporul Israel atunci când a ieşit din ţara Egiptului, căci tot poporul a trecut prin Marea Roşie, şi au fost călăuziţi de un nor ziua şi de un stâlp de foc noaptea (Exod 13:21,22; 14:22), tocmai de aceea apostolul Pavel descrie situaţia lor prin cuvintele din 1Corinteni 10:1,2: ,, Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise” Adică Israeliţii trebuiau ca urmare a acestui botez simbolic să asculte de Moise reprezentantul lui Dumnezeu şi mediatorul Celui dintâi legământ, El fiind administrator peste casa lui Dumnezeu şi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu (Evrei 3:2-5; Numeri 12:4-8), de aceea evreii au fost botezaţi “pentru Moise”.

Este interesant că botezul acesta simbolic nu sa făcut pentru Iehova Dumnezeul lui Israel, ci pentru Moise, adică în numele mediatorului (mijlocitorului) dintre poporul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, în cazul de faţă ,,pentru Moise”.

Botezul implică o înconjurare în apă a celui botezat, adică evreii au fost sub nor, iar de o parte şi de alta erau apele Mării Roşii ca un zid. Este interesant cum descrie Psalmistul această situaţie în Psalmul 78:13,14 unde se spune: ,,A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.” Iar în 105:39 se spune: ,, A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.” Deci avem apă peste tot care îi înconjura, dar care nu-i îneca ci îi salva de mânia egiptenilor.

Această întâmplare chiar dacă nu este o paralelă perfectă, ea prefigurează botezul creştin. Ea se aseamănă cu evenimentul potopului, când Noe şi familia Sa, botezată să spunem aşa, în numele lui Noe purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu. Ei au fost înconjuraţi de ape în arcă, dar au fost salvaţi (1Petru 3:20,21; 2Petru 2:5; Geneza 7:17,18). Biblia are multe evenimente sau lucruri prefigurative (circumcizia, spălările rituale) care pre-umbresc botezul nou testamental. Dar să vedem în continuare:

Acest botez este descris în următoarele pasaje Biblice şi este numit ,,botezul pocăinţei” şi atrăgea iertarea păcatelor din partea lui Dumnezeu: Matei 3:1-17; 21:25; Marcu 1:1-11; 11:30; Luca 3:3-22; 7:29; 20:4; Ioan 1:19-37; 3:22-30; Fapte 13:23,24; 19:4. Acest botez era rezervat pentru iudei şi avea ca rol împăcarea evreilor cu Dumnezeu, printr-o manifestare publică a pocăinţei faţă de călcările de lege ale legământului pe care Dumnezeu la făcut cu aceştia (fii lui Avraam) pe muntele Sinai (Exod 24:7). Astfel rolul lui Ioan şi a botezului pe care El îl făcea este bine descris în Maleahi 4:4-6 unde se spune: ,, Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul! Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” Acest Ilie care trebuia să vină înainte de Mesia nu este altul decât Ioan Botezătorul (Matei 17:10-13). Astfel, Ioan Botezătorul trebuia să pregătească un popor întors spre Dumnezeu pentru al primi pe Mesia (Luca 1:16,17), de fapt chiar unii dintre ucenicii lui Ioan au devenit mai târziu ucenici ai lui Isus. Dar tocmai pentru că Israelul a călcat legământul, aveau ei nevoie de acest botez al pocăinţei şi spre pocăinţă, ca Dumnezeu să se îndure de Israel şi să-l ierte, căci acest botez era pentru iertarea păcatelor (Luca 3:3).

Domnul Isus a venit la Ioan la vârsta de aproximativ 30 de ani (Luca 3:21-23), pentru a fi botezat, dar tocmai pentru că nu avea păcat şi Ioan ştia acest lucru el nu putea să-l boteze pentru iertarea păcatelor, de aceea Ioan a protestat spunându-i lui Isus că el are nevoie să fie botezat de Isus. Însă Isus a spus că pentru a împlini dreptatea trebuie să-l boteze Ioan, astfel Ioan l-a botezat dar nu ca pe ceilalţi cu un botez al căinţei, în care aceştia îşi mărturiseau public păcatele în timp ce făceau botezul (Matei 3:6), ci cu un botez care semnifică începutul misiunii Sale pământeşti ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Cel ce a venit să slujească, să-şi dea viaţa pentru mulţi şi să mărturisească despre adevăr (Marcu 10:45; Ioan 18:37). Botezul lui Isus a fost o prezentare în faţa Tatălui în care El parcă ar fi spus: „Iată-mă… vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7). Iar Dumnezeu cu ocazia acestui botez i-a dat autoritate ungându-l (botezându-l) cu Duhul Sfânt, care s-a coborât peste Isus în formă de porumbel. De asemenea, Tatăl ceresc a rostit din cer cuvintele: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17) acestea subliniau atât că a acceptat şi aprobat actul botezului lui Isus, cât şi că de El oamenii trebuie să asculte fiindcă i-a dat autoritate cu toate că era fiu al omului (Marcu 1:10). După puţin timp de la acest eveniment şi discipolii lui Isus sub călăuzirea lui Cristos au început să boteze şi mulţi evrei mergeau la ei pentru a fi botezaţi (Ioan 3:26; 4:1,2), acest botez era tot un botez al pocăinţei de care evreii păcătoşi puteau beneficia. Este interesant revenind la Ioan Botezătorul care a pregătit calea Domnului, şi el a predicat despre un botez în Duh Sfânt şi cu foc pe care îl va efectua Mântuitorul, însă să vedem în continuare la ce se referă botezul cu foc:

Despre acest gen de botez se face referire doar în textele din Matei 3:11 şi Luca 3:16  unde se spune: ,,…El (Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” În general la botezul cu foc sau traducerea mai corectă: ,,în foc” se dau următoarele interpretări:

• Botezul cu foc se referă tot la botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 2:1-4; Apocalipsa 4:5).

• Botezul cu foc se referă la încercările ca de foc prin care trec creştinii (Luca 12:49-53; 1Corinteni 3:13-15; 1Petru 4:12,13; Psalmul 66:10).

• Botezul cu foc este pentru cei răi care vor fi nimiciţi (Matei 3:12; Luca 3:17; Apocalipsa 20:14).

• Botezul cu foc pentru credincioşi are efect de curăţire, iar pentru cei necredincioşi de pedepsire (Marcu 9:49; Maleahi 3:1-3).

Este clar că textele care vorbesc despre botezul în foc nu sunt suficient de clare pentru a da o interpretare sigură şi exactă, însă totuşi putem să încercă să găsim înţelesul acestor cuvinte prin prisma contextului, adică a cuvintelor rostite de Ioan Botezătorul, El spune în Matei 3:7-12: ,,Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-i duc încălţăminte-le. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Astfel înţelegem că Ioan se adresează fariseilor şi saducheilor care au venit să facă botezul lui Ioan spre pocăinţă, iar el le spun că Mesia care vine după el va boteza: ,,în Spirit Sfânt şi foc” (literal din greacă). În continuare Ioan explică ce va face Mesia şi anume: ,,Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Astfel Isus va strânge grâul în hambar, iar pleava ceea ce este nefolositor adică oamenii ne-pocăiţi îi va arde într-un foc nestins. Deci având în vedere că nu se dă foc la aria cu grâu înainte de strângerea grâului, ci se dă foc doar la pleavă după ce grâul a fost strâns, botezul cu foc este pentru cei răi care nu au vrut să se pocăiască de faptele lor rele. În plus, când Isus şi Petru fac referire la cuvintele lui Ioan Botezătorul (Fapte 1:5; 11:16), ei aplică la credincioşi doar prima parte a promisiunii şi anume: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Fără a menţiona sau aplica botezul cu foc la credincioşi, nici Isus şi nici apostolul Petru.

Şi botezul pentru cei morţi (1Corinteni 15:29), este prezentat în Biblie neclar, acesta ca şi cel cu foc nu este o doctrină esenţială pentru salvare, însă având în vedere unele extreme ce există la ora actuală este bine să cunoaştem şi despre aceste botezuri. Singurul pasaj în care apare este destul de obscur, această învăţătură apare în contextul argumentării lui Pavel că morţii vor învia, deoarece unii corinteni aveau îndoieli cu privire la înviere, iar Pavel prezintă o serie de argumente în favoarea învierii, printre care şi argumentul: ,,Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?” La acest singur text există destule interpretări, dintre cele mai cunoscute menţionăm:

• Botezul pentru cei morţi, spun unii, se referă la oamenii dintr-o familie în care unii membri ai familiei au fost martirizaţi sau au murit, iar unii membri necredincioşi ai familiei, vin la credinţă şi se botează pentru cei morţi dragi lor, astfel ca să se întâlnească cu aceştia în cer la înviere.

• altă interpretare este că acest botez se referă la a fi cufundaţi într-un mod de viaţă care îi conduce la o moarte de martir ca a lui Isus astfel traducerea Lumii Noi traduce astfel acest pasaj: ,,…se botează pentru a fi morţi…”.

• Însă o interpretare mai literală, este că unii din Corint efectiv sau botezat pentru alţii, care probabil au suferit martiriu sau au murit înainte de botez ne mai apucând să-l facă.

Dar chiar această interpretare nu susţine extrema bisericii ,,Sfinţilor Zilelor din Urmă”(Mormonii), deoarece din text nu reiese că Pavel ar aproba o astfel de practică, ci mai degrabă el face referire la această practică a corintenilor pentru a dovedi învierea morţilor. Căci botezul din întreaga învăţătură a Bibliei este ceva ce facem personal, nu ceea ce facem unii pentru alţii (Fapte 8.12,13; Marcu 16:16). Tocmai de aceea Tertulian un apărător al credinţei creştine spune că botezul pentru cei morţi îl făceau doar ereticii nu creştinii autentici. Pe lângă toate acestea, este clar că botezul făcut de Mormoni în locul strămoşilor lor decedaţi nu este aprobat de Dumnezeu, căci chiar dacă unii corinteni sau botezat în locul unora morţi, totuşi au făcut-o doar după ce aceştia şi-au exprimat dorinţa în a face botezul şi nu au mai apucat să-l facă fiind doar înnoiţi de Duhul Sfânt, pe când Mormonii se botează în locul unor oameni care poate mulţi dintre ei au avut posibilitatea să facă botezul şi nu l-au făcut, ceea ce face din practica lor o înşelătorie, căci botezul lor nu produce în cei botezaţi ,,dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,  fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El” (Coloseni 2:11,12).

În concluzie: botezurile importante pentru noi sunt: cel în Duhul Sfânt, şi cel în apă pentru Cristos, însă pentru a fi pregătiţi pentru aceşti paşi, un om sincer trebuie să facă următoarele:

1.Accepţi şi simţi condamnarea păcătoşeniei tale pe care o face Duhul Sfânt – încă de la primul pas, este o conlucrare între tine şi Duhul Sfânt, nimeni nu se poate naşte din nou, dacă Duhul Sfânt nu găseşte în tine o inimă sinceră şi smerită, care se lasă convinsă de natura ei păcătoasă şi coruptă, căci un rol al Duhului Sfânt este să dovedească lumea ca fiind vinovată în ce priveşte păcatul (Ioan 16:8). Astfel Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă aderenţă în tine, să poate să te oglindească în adevărata faţă a ta, descoperindu-ţi starea ta păcătoasă de corupt, nelegiuit, viclean, vrăşmaş cu Dumnezeu şi hidoşenia păcatului (Romani 3:9-18,23; 8:7,8; Iacov 4:4; Iov 15:16). El îţi dovedeşte nu numai că ai moştenit păcatul, dar şi că ai dat curs păcatului nestăpânindu-te când puteai să o faci, El îţi va arăta că natura ta este coruptă şi stricată şi te va face să vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, ca pe ceva scârbos şi nelegiuit dacă eşti bineînţeles receptiv, atunci, la fel ca evreii din ziua Penticostei care au rămas străpunşi în inimă, vei zice: ”Fraţilor ce să facem?” sau ca temnicerul din Filipi:”…ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? “(Fapte 2:37;16:30). Atunci începi să-ţi dai seama cât de păcătos şi pierdut eşti fiind sub condamnarea morţii, despărţit de Dumnezeu prin păcatele tale (Isaia 59:1-4). Ba mai mult îţi dai seama că nu te poţi auto-salva (Psalmul 49:6-8), chiar faptele bune pe care le-am făcut sunt ca o haină murdară înaintea lui (Isaia 64:6), căci nu ai fost creat prin Iesus la fapte bune, dacă nu te-ai născut din nou (Efeseni 2:10).

2.Accepţi că Cristos a murit pentru păcatele tale fără această jertfă fiind pierdut, astfel crezi că într-adevăr Iesus Cristos a murit pentru păcatele noastre, astfel toată vina şi fărădelegea noastră a fost transferată asupra lui Cristos care a fost făcut păcat şi blestem pentru noi (2Corinteni 5:21; Galateni 3:13), astfel El a suferit o moarte chinuitoare pe lemn, astfel prin rănile lui suntem vindecaţi (Isaia 53; 1Petru 2:24). Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Iesus a murit în locul tău pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa sa pentru Dumnezeu şi din momentul când exerciţi credinţă în El, Iesus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, numai-trăind pentru tine ci pentru El (Fapte 4:12; 5:31; 2Corinteni 5:14,15). În consecinţă a crede în Iesus, înseamnă a-l asculta (Ioan 3:36), a crede în Tatăl lui care l-a trimis pe pământ şi a mărturisit despre El că este Fiul şi trimisul lui (Ioan 5:24; 12:44; 1Ioan 5:9-11), a umbla în lumină (Ioan 12:46) a muri faţă de păcat şi a învia la o viaţă pentru Dumnezeu (Romani 6:8,11), căci după cum Cristos a murit şi a înviat, cel ce crede în El trebuie să moară şi să învie spiritual lăsând ca Cristos să ia chip în el prin Duhul său (Galateni 2:20; Romani 8:9-11).

3.Căinţa sinceră: adică un regret profund, o părere de rău pentru faptele noastre rele pe care le-am făcut, acest regret va conduce la mărturisirea păcatelor noastre la Dumnezeu Tatăl prin Iesus Marele Preot (1Ioan 1:7-9;2:1,2). În plus, căinţa autentică produce roade bune şi o schimbare a modului de gândire, de vorbire, de acţiune greşit şi vom fi prompţi şi fermi în lupta cu înclinaţia de a păcătui (Proverbe 28:13; Matei 3:8; Romani 12:9; Evrei 3:7,8). Căinţa adevărată se observă prin atitudinea faţă de păcat, privindu-l ca Dumnezeu ne minimalizându-l şi ne mai practicându-l (1Ioan 3:4,8). Având în vedere aceste lucruri întreabă-te: Ţi-ai mărturisit păcatele lui Dumnezeu ? Ai lepădat păcatul schimbându-ţi modul de viaţă într-unul drept ?

4.Consacrare :Tot în rugăciunea în care ne-am exprimat căinţa putem să ne dedicăm viaţa Creatorului, adică să-I spunem Celui Prea Înalt că viaţa noastră io consacrăm lui (Deuteronomul 26:17), devenind proprietatea lui Dumnezeu, iar de atunci în colo nu egoismul va trona pe tronul vieţii noastre ci Domnul Iesus, pe care îl vom urma încontinuu ca ucenici ai lui (Matei 16:24; Romani 14:7,8).

Cu siguranţă dacă facem aceşti paşi nu din dorinţa de a avea vreo experienţă miraculoasă ci cu curăţie în suflet, căutându-l pe Dumnezeu ca Psalmistul care spune în Psalmul 42:1,2:”Cum doreşte cerbul izvoarele de apă aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu…”. Căci dacă căutăm darurile lui Dumnezeu şi nu pe Dumnezeu putem face din ele un idol, ci căutându-l pe Dumnezeu vom primi pe lângă cunoaşterea fiinţei lui şi darurile lui, căci El este dătătorul oricărui dar bun (Iacov 1:16,17). De aceea întreabă-te: tânjeşte sufletul tău după Dumnezeul cel viu? Simţi că nu poţi trăi fără El?