ADEVARUL despre Sabat, Lege şi HAR la

început de secol XXI

PROLOG

- DE CE MAJORITATEA COVARSITOARE A CRESTINILOR SE ADUNA

SA FIE PUSA IN CAPUL UNGHIULUI CLADIRII, CLADIREA FIIND BISERICA.

2) IN LEVITIC 23:15-29 SARBATOAREA CINCIZECIMII, DESFASURATA TOT

DUMINICA, ANTICIPA INFIINTAREA BISERICII. ADUNAREA DIN ACEASTA

ZI ERA CONSIDERATA SFANTA (VERSETUL 21).

1. DUPA CUM ESTE SCRIS IN BIBLIE, DUPA INVIERE DOMNUL

PAVEL IN EPISTOLA SA CATRE ROMANI 11:1; 25;28, SI IN APOCALIPSA 7,

PRIN APOSTOLUL IOAN.

cu ucenicii dupa Inviere, pana la Inaltare, a lasat un model

DIMENSIUNILE SABATULUI

Sabatul are trei dimensiuni:

1.Dimensiunea legală, dată de Dumnezeu prin Legea de pe muntele Sinai şi scrisă de El pe tablele de piatră aduse de Moise poporului Israel, şi o regăsim în porunca a patra (Exod 20: 8-12).

2. Dimensiunea harica, reprezentând odihna dată de Domnul Isus Hristos tuturor celor ce cred în Numele lui Isus şi Îl primesc pe El în viaţa lor ca Domn şi Mântuitor din robia păcatului şi a morţii (Matei 11 :28-30) si traiesc avandu-L pe El ca model.

SABATUL LEGAL ( SAPTAMANAL ), PECETEA

LEGAMANTULUI MOZAIC

Stă scris în Geneza 2:1-3 că Dumnezeu s-a odihnit din activitatea Lui creatoare în ziua a şaptea.

Adresându-se poporului Israel, Domnul Dumnezeu spune în Ezechiel 20:12,

Stă scris în Geneza 3 :22 că Domnul Dumnezeu a zis:

În Geneza 3: 17 stă scris că Domnul Dumnezeu i-a zis lui Adam:

În Psalmul 147:19-20 Duhul lui Hristos a consemnat că Dumnezeu a descoperit:

nu cunosc poruncile Lui".

Mai tarziu pe muntele Sinai, in luna a treia dupa iesirea poporului Israel din Egipt, dupa ce conditiile au fost repetate in mod solemn, a avut loc ratificarea legamantului si de catre popor.

Din Exodul 24:4 si in continuare, aflam ca Moise a scris toate cuvintele Domnului- inclusive cele zece porunci- in cartea legamantului si a citit-o in fata poporului. Iar poporul a raspuns: “Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul.”

Important de retinut ca Moise a scris cele zece porunci in cartea Legamantului, inainte de a primi de la Dumnezeu cele doua table de piatra, iar dupa ce cortul intalnirii a fost construit, cartea legii a fost asezata langa chivotul Legamantului Domnului (Deuteronom 31:26) , si ea a continut intotdeauna cele zece porunci.

De aceea cand Dumnezeu spune poporului Israel pe muntele Sinai, in Exodul 20:8 “ Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti …” Dumnezeu face apel la memoria poporului care primise porunca sabatului inca de la Mara, cu aproape trei luni inainte.

In Deuteronom 5:2-3 Moise precizează că,

Din Exod 6:20 se poate deduce că Amram, tatăl lui Moise, a fost prezent pe muntele Sinai când s-a dat Legea.

Logic apare întrebarea:

Răspunsul este desigur NU ! şi-l descoperim în Romani 2: 14-15:

Istoria biblică demonstrează că după căderea în păcat, Lucrarea Legii care a început să acţioneze în mintea oamenilor n-a inclus şi păzirea sabatului legal, fiindcă Dumnezeu i-a stabilit sabatului în dimensiunea legală un destin special: cel din Exod 31:16-17a, şi reafirmat în Ezechiel 20:12.

De la această realitate a plecat şi Duhul Sfânt când a stabilit în Faptele Apostolilor 15 :29 că,

Apostolul Iacov precizează în epistola sa 2:8,

Iar apostolul Pavel în Romani 13:10 precizează că:

Apostolul Ioan în întâia epistolă 3:22-24 spune:

(De citit în acest sens Romani 8: 14-16).

La aceste porunci din 1 Ioan 3 :23 se referă Evanghelia după Ioan 14:15 şi 21. De reţinut că apostolul Ioan a scris întâi Apocalipsa, apoi epistolele şi în final Evanghelia ce-i poartă numele.

Iacov în epistola sa la capitolul 2:10 ne avertizează că:

Aceasta înseamnă că dacă cineva păzeşte sabatul legal în mod ideal, dar în intervalul de şapte zile, până la sabatul viitor, a greşit într-un singur aspect al unei singure porunci din celelalte nouă, a călcat sabatul şi a luat în deşert Numele Domnului, conform Proverbe 30:9.

Legea lui Hristos cuprinde toate poruncile Domnului Isus adresate credincioşilor săi in Noul Testament, ele putând fi rezumate -dar nu anulate- prin porunca: "să vă iubiţi unii pe alţii" (Ioan 13:45 ; 15: 12). Noi împlinim această poruncă când ne "purtăm sarcinile unii altora"(Galateni 6:2).

Apostolul Pavel scrie în Coloseni 2:16-17 :

Legea îi osândeşte la moarte pe toţi cei ce nu reuşesc să ţină sfintele sale precepte.

Dar Hristos i-a răscumpărat pe credincioşi din blestemul Legii, pentru că El a fost făcut blestem pentru noi.

Deci a fi preocupat de păzirea Legii, după ce am fost mântuit de Hristos, în loc să fiu preocupat de Persoana Domnului Isus Hristos, mă aruncă sub blestemul Legii, căci în Galateni 1: 19 stă scris:

Iar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu! (Ioan 1 : 1; 1 Ioan 5 :10). În Galateni 2:21 este scris:

Contextul este fantastic!! Să remarcăm că Pavel scrie aceste adevăruri după ce l-a înfruntat pe Petru (Citiţi Galateni 2: 11-21). Petru căzuse în legalism!

În Romani 7: 12 Pavel subliniază că,

însă Legea trebuie folosită în mod legitim, fiindcă ea nu a fost dată niciodată ca

mijloc prin care oamenii să fie mântuiţi (Fp.Ap. 13:39; Rom. 3:20; Gal. 2:16,21;3: 11).

Modul legitim de întrebuinţare a Legii este folosirea ei în predicarea şi învăţătura care să producă în oameni mustrarea şi convingerea de păcat.

"Când Legea şi-a făcut lucrarea în viaţa unui păcătos, atunci persoana respectivă este gata să strige către Dumnezeu: "Doamne, salvează-mă, prin harul Tău!" Cei ce propagă învăţătura potrivit căreia Legea ar fi esenţială pentru sfinţire (nu mai spun pentru mântuire) nu sunt consecvenţi. Ei spun că dacă un creştin calcă Legea, el nu trebuie condamnat la moarte. Dar prin asta nu se susţine autoritatea pe care o are şi trebuie s-o aibă Legea. Căci ce Lege mai este aceea care nu este însoţită de pedeapsă? În cazul acesta a devenit doar un sfat bun!"

Dacă un om este neprihănit (drept) el nu are nevoie de Lege. Aceasta este adevărat şi în cazul creştinului (1 Timotei 1:9).

"Când creştinul este mântuit prin harul lui Dumnezeu, el nu mai are nevoie să fie plasat sub incidenţa celor zece porunci, pentru a putea trăi o viaţă sfântă. Nu teama de pedeapsă îl face pe creştin să trăiască după voia lui Dumnezeu, ci dragostea pentru Mântuitorul; care şi-a dat viaţa pentru el pe crucea Golgotei".

Revenind la Sabat s-ar putea obiecta, şi este adevărat că Domnul Isus a ţinut dimensiune a legală a Sabatului şi El este modelul nostru.

Lucrul acesta s-a întâmplat însă până când a fost răstignit, iar după înviere Biblia consemnează că Domnul Isus Hristos s-a întâlnit cu ucenicii doar în ziua a opta, duminica, şi că s-a înălţat la cer într-o zi de joi, şi în acest sens El este modelul de întâlnire al majorităţii Bisericilor: duminica şi joia.

In ambele cazuri contextul e acelaşi: este vorba de mustrări făcute poporului Israel şi nu Naţiunilor.

Toţi erau oameni, şi erau chemaţi cu toţii să respecte legământul mozaic la care aderaseră, şi a cărui pecete era sabatul legal şi care din cauza faptului că se repetă la un interval de şapte zile are caracter ceremonial, fiind o umbră a sabatului haric

( Col.2:16-17), sabat haric care este acum pentru noi Domnul nostru Isus Hristos (Matei 11 :28-29).

SEPARAREA BISERICII PRIMARE FAŢĂ DE SINAGOGA EVREIA

“În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp

de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia

Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău

Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit

pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia

numit Tiran.

Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi

Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.”

Sinagoga rămâne cu dimensiunea legală a sabatului, iar Biserica a intrat în dimensiunea harică a sabatului. Evenimentul acesta s-a întâmplat în anul 55 d.H. (Fp. Ap. 19:8-1

BISERICA DIN TROA COMEMORA MOARTEA

DOMNULUI ISUS IN ZIUA INTAIA

- CALATORIA LUI PAVEL LA TROA -

- POSIBILA SOSIRE. STATIONAREA SI PLECAREA DIN TROA -

ISRAEL ÎN PLANUL LUI DUMNEZEU CA NAŢIUNE

În anul 57 d.H. la aproape 24 de ani de la omorârea lui Ştefan, apostolul Pavel îndrumat de Duhul Sfânt scria în Romani 11 :25 :

De acest adevăr biblic trebuie să se ţină cont şi in analiza cărţii Apocalipsa, fiindcă în această carte profetică Israelul nu este doar o metaforă literară, ci Israelul este o realitate literală!

Un argument împotriva faptului că Israelul n-ar mai fi în planul lui Dumnezeu ca naţiune, îl reprezintă ducerea în robia asiriană, în anul 721 î.d.H., a zece din seminţiile lui Israel. S-ar putea crede că cele zece seminţii au fost asimilate şi s-au pierdut, dar după aproape 800 de ani de la ducerea în robia asiriană, apostolul Pavel a consemnat în Faptele Apostolilor capitolul 26 cu versetele 6 şi 7, aproximativ în anul 63, că,

Deci aceste "seminţii" nu sunt pierdute şi dacă majoritatea israeliţilor nu ştiu astăzi din ce seminţie fac parte, Dumnezeu în omniscienţa Sa ştie în mod sigur şi nu va greşi când va alege in viitor pe cei 144.000 de israeliţi de care "vorbeşte"cartea Apocalipsa, in capitolul 7.

În conformitate cu rugăciunea lui Solomon din 1 Împăraţi 8:44-51 aprobată de Dumnezeu în capitolul 9 cu versetul 3, şi în conformitate cu exemplul practic al lui Daniel (Daniel 6: 10), orice evreu, oriunde s-ar afla pe pământ, dacă se va ruga cu faţa spre Ierusalim şi cu inima curată, el va sluji lui Dumnezeu "necurmat".

În concluzie se poate afirma cu certitudine absolută că Israel se află încă în planul lui Dumnezeu ca naţiune, chiar dacă în marea lor majoritate nu L-au recunoscut pe Isus din Nazaret ca fiind Mesia, la prima venire.

De asemenea se poate afirma cu certitudine absoluta ca in patrimonial spiritual monoteist al acestui popor dimensiunea legala a sabatului este o valoare proprie, care nu poate fi confiscata de nimeni, ea fiind pecetea unui legamant, cel mozaic, aflat si astazi in vigoare pentru toti evreii care nu L-au recunoscut pe Isus ca Mesia la prima venire, si-I asteapta inca venirea.

Este stiut ca toti credinciosii din Biserica lui Hristos sunt pecetluiti cu Duhul Sfant al lui Dumnezeu (Efeseni 4: 30), si ca semnul distinctiv pentru un crestin in lume nu este dimensiunea legala a sabatului ci semnul pe care ni l-a dat Domnul Isus in Evanghelia dupa Ioan 13:34-45,

Si toti credinciosii stiu ca iubirea de frati izvoraste din iubirea autentica pentru Dumnezeu Tatal, care atat de mult ne-a iubit ca L-a dat la moarte

In Noul Legamant- ce reprezinta apogeul revelatiei monoteiste- prin Domnul Isus Hristos si sub calauzirea Duhului Sfant invatam sa-I spunem lui Dumnezeu , “Tatal nostru” si invatam sa fim constienti tot timpul ca facem parte din familia lui Dumnezeu, ca relatia noastra cu Dumnezeu este o relatie intre tata si fiu, bazata exclusiv pe dragostea reciproca.

In Vechiul Legamant– ce reprezinta fundamentul revelatiei monoteiste iudaice – Legea era constitutia divina pentru poporul Israel si a fost data pe muntele Sinai. Continand 613 reglementari “ Tora” exprima vointa lui Dumnezeu pentru poporul Israel.

“Tora” cuprinde:

In Noul Legământ toţi credincioşii care au intrat în relaţie cu Domnul Isus Hristos sunt preoti pentru Dumnezeu Tatăl (Apoc. 1 :6).

“În conformitate cu Ioan' 14:6, Domnul Isus Hristos este:

EPILOG

Unii din partizanii acestor idei au renuntat la “teoria inspiratiei verbale” doar pentru a putea revizui cartile unor falsi profeti, si pentru a putea modifica Biblia acolo unde nu gaseau suport pentru conceptiile lor eronate.

Conform “teoriei inspiratiei verbale” Dumnezeu i-a supravegheat pe autorii umani ai Bibliei in asa fel incat acestia au compus si au inregistrat mesajul Lui catre omenire fara eroare in cuvintele textelor originale.

“TEORIA INSPIRATIEI VERBALE” ESTE “CAINELE DE PAZA” AL LUI DUMNEZEU, MENIT SA PROTEJEZE SI SA PERPETUIEZE “CUVANTUL SAU”, DAT OMENIRII O DATA PENTRU TOTDEAUNA.

Adeptii “teoriei inspiratiei ideilor” uita un adevar elementar: pentru ca ideile sa fie inspirate este imperativ necesar ca si cuvintele sa fie inspirate !

Realitatea este ca, “Biblia este lipsita de eroare, in sensul ca ea spune adevarul si face lucrul acesta fara eroare in toate partile ei componente si in toate cuvintele ei, chiar daca adevarul include aproximatii, citate libere, limbajul aparentelor si relatari diferite ale aceluias eveniment, cat timp ele nu se contrazic.”

Daca n-ar fi asa, cum putea Domnul Isus sa afirme ca omul traieste cu orice cuvant care vine de la Dumnezeu ? cum este scris in Evanghelia dupa Matei 4:4,

“Teoria inspiratiei ideilor”, in ciuda avertismentelor consemnate in Biblie,

a permis sa fie ignorate portiuni din Scriptura, asa cum au procedat falsii profeti, care au fixat revenirea lui Hristos in diverse perioade de timp, fara a tine cont chiar de avertismentele Domnului Isus, care spunea ca nimeni nu cunoaste ziua revenirii sale. Consecinta, o multime de drame printre cei inselati.

“Teoria inspiratiei ideilor” permite unor oameni care ignora pasaje clare din Sfanta Scriptura, sa afirme ca Israel a fost lepadat ca natiune din planul lui Dumnezeu.

Exista o miscare religioasa aparuta la jumatatea secolului al XIX-lea, miscarea adventista, a carei “vazatoare” Ellen White a validat prin viziune, din motive financiare, la data de 23 septembrie 1851, lepadarea Israelului ca natiune din planul lui Dumnezeu. A facut acest lucru pentru a impiedica pe unii membrii ai miscarii adventiste de a pleca din America la Ieruslim, fiindca „mijloacele lor materiale ar fi slujit scopului de a se deplasa acolo” si nu „cauza” din America.

Acesta intamplare incredibila, dar adevarata, poate fi citita la pagina 98 din cartea „Experiente si Viziuni”, scrisa de Ellen White, si tiparita in anul 2002 si de Editura „Viata si Sanatate” din Bucuresti. De asemenea puteti accesa si pagina de pe NET,

http://www.azsromania.org/Experiente/TimpulSecerisului.htm

Consecinta este ca acesti oameni nu cunosc, sau ignora, avertismentul lui Dumnezeu din Genesa 12:1-3 ,

A nega aceasta realitate a prezentei si astazi si in viitor a poporului Israel in planul lui Dumnezeu ca natiune,

• inseamna a blestema pe Israel;
• inseamna a pune la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu, ca si Eva;
• inseamna a intra automat sub consecintele avertismentului lui Dumnezeu din Genesa 12:3 !!

Victor Dobrescu.