Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

יום הבכורים Yom há-Bikkur’im, Primele Roade: Levitic 23:9-14; 1 Corinteni 15:20-23;

השבועות,חגḤâg há-Şavu’oṭ - Celebrarea Săptămânilor (Secerişului)

Cincizecimea sau sărbătoarea Săptămânilor era ţinută la 50 de zile după sărbătoarea celui dintâi rod ori a primului snop, timp în care fiecare zi după sâmbătă se numără omerul. Ne putem gândi că primul snopul al grâului care dă roadă în noul sezon era adus în următoarea zi după sabatul care urmează Paştele ebraic când a pătimit Mesia. Cincizecimea are deci loc spre prima jumătate a lunii a treia în a şasea zi a lunii biblice Silvan.

Acest interval de 50 de zile pentru noi este plin de învăţături. Între înviere, înălţare şi coborârea Mângâietorului, Mesia şi-a pregătit ucenicii pentru acest mare eveniment. El a binecuvântat pâinea la cină după ce ia însoţit pe drumul Emausului, apoi pe ţărmul lacului. În două rânduri, în prima zi a săptămânii, ziua de după sabat, El s-a prezentat în centrul adunării ucenicilor. El i-a făcut martori ai învierii Sale, a primului dintre mai mulţi fraţi, şi ia trimes ca să răspândească vestea bună: la sfârşitul fiecărei evanghelii şi la începutul Faptelor Apostolilor, a doua carte a doctorului Luca, unde forme diferite s-a consemnat acelaşi apel. În prima zi din luna a treia (Silvan), El a fost înălţat în slavă şi de acum înainte gândurile lor Îl vor căuta sus la Tronul lui Dumnezeu, acolo unde Mesia a pregătit sfinţilor Săi un loc, la dreapta lui Dumnezeu. În camera de sus, unde erau adunaţi, ei stăruiau în rugăciune cu un gând. Aşa este poziţia creştină care se alipeşte nu de un Mesia mort, nici de un Mesia înviat, ci de un Mesia înălţat în slavă sus de unde poate mijloci la Tatăl pentru aleşii Săi cărora le-a făgăduit că va reveni curând.

În această zi trebuie adus lui Dumnezeu un dar de mâncare, nu un dar reprezentându-L pe Mesia , ci două pâini coapte cu aluat, simbol al adunărilor tuturor credincioşilor pe întreg pământul, din răsărit şi apus, scoasă mai întâi dintre iudei şi dintre neamuri. Aluatul care face a pâinea să crească, deşi nu mai e activ, dăinuie în pâini care sunt curate la fel ca pumnul de făină din care a crescut; în schimb, e oferit un dar pentru păcat, când este legănat în faţa Domnului snopul din cele dintâi roade. Sfântul Duh e puterea care ne eliberează de păcat: „Umblaţi prin Duhul şi nu împliniţi pofta firii păcătoase" (Galateni 5:16). Sfântul Duh produce roade bune în carne, iar apoi carnea produce fapte (Galateni 5:19).

Deuteronomul 16:9-12 ne arată efectele prezenţei Sfântului Duh. Primul este aducerea darurilor de bunăvoie la Domnul, date potrivit cu binecuvântarea primită. Dumnezeu nu-i un despot care-şi obligă supuşii să se închine în faţa Lui; El este un Tată şi caută închinătorii care, prin Iisus, îi aduc de bunăvoie, din inima lor, ca recunoştinţă pentru fiecare binecuvântare, închinare Numelui Său. Apoi vine bucuria: „Să te bucuri în faţa Domnului, Dumnezeului tău"; această bucurie e împărtăşită de familie, de slujitori, de cohen (preot), de străin, de orfan şi de văduvă în necazul lor. Această părtăşie a sfinţilor prin Duhul lui Dumnezeu este subliniată în Fapte, unde găsim aşa de des arătată bucuria, în sfârşit, „să-ţi aduci aminte că ai fost rob": să nu uităm de unde am fost scoşi, aşa cum triburile lui Israel au fost scoase din Egipt, aşa am fost şi noi scoşi de sub robia păcatului, dar să fim conştienţi de faptul că nu mai suntem robi, ci fii.

În Leviticul 23 ne frapează locul mare pe care-l ocupă ofrandele oferite faţă de darul nou al celor două pâini. Găsim aici arderea-de-tot, darul de mâncare, jertfa de mulţumire, jertfa pentru păcat - toate aspectele diferite ale lui Mesia pe care primele capitole din cartea Leviticul le-au dezvoltat simbolic, şi prin care Dumnezeu ne-a codificat planul Său.

Cincizecimea este legată de seceriş. În Exod 23:16 ea este sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade. Ce măreţ început al secerişului pentru Domnul când au fost aduse trei mii de suflete (Faptele Apostolilor 2:41)! Acest seceriş nu se termină cu formarea adunării credincioşilor: „Să laşi nesecerate colţurile câmpului tău şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor". Şi alţii vor fi aduşi: rămăşiţa lui Israel cu cei câte 12 mii din fiecare seminţie, o mare mulţime din necazul ce mare care îşi spală hainele în sângele Mielului după ce devin biruitori în luptă cu ultima putere mondială numită de profeţi fiară, şi toţi care îl vor recunoaşte pe cel străpuns în şi vor participa la binecuvântările împărăţiei sfinţilor. Astfel trebuie ca cei întorşi la Domnul să dăm roadă în comunităţile noastre, să ne coacem şi să ne separăm de pleavă şi de neghină. Sfârşitul veacului care în context este numit alegoric „seceriş” însă când vine Mesia nu însemnă sfârşitul lumii ci conducerea împărăţiei lunii va fi dată sfinţilor. Când va intra numărul neamurilor, Domnul Secerişului va trimite secerătorii, câmpurile lucrate vor fi secerate, şi Hambarul Ceresc se va umple.