Secretarul de Stat pentru Culte
CULTUL IUDAIC-MESIANIC
STATUTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
PREAMBUL
Iudaismul-Mesianic este o religie a poporului Israel fundamentată pe Tora lui Moise, și Profeți, și Scrieri, și
scrierile ucenicilor lui Mesia care a venit acum 2000 de ani și este numit în limbile semitice Ieşua.
Iudaismul-Mesianic este o ramură a religiei abrahamică numită de istorici și arheologi Iudaism Târziu și
credincioșii noștri sunt acum în unele țări Vest-Europene numiți ”evrei iudaici-mesianici” și uneori sunt
confundați cu credincioșii din religii abrahamice numite Creștinism, și Mozaism care mai este numit și
„Iudaism Aripa Principală” (în limba engleză: „Main Stream Iudaism”), și Islamism, și Hinduism, cât și din alte
religii ale lumii care organizează sub umbrela lor congregații mesianice, dar aceștia sunt numiți simplu ”evrei
mesianici” și care practică credința iudaică și alte tradiții religioase decât credința noastră doar ca un subgrup
al
religiilor din care fac parte împreună cu credincioși evrei și ne-evrei aflați în evidența unor culte care îi
organizează și care variază în funcție de țară sau zona țarii. Cu toate acestea la nivel mondial uniunea
congregaționistă numită „Uniunea Congregațiilor Ebraice Mesianice” (UMCJ
vede Iudaismul Mesianic,
asemănător cu credința noastră, ca o mișcare de congregații și grupuri evreiești de citire săptămânală care
sunt dedicate lui Ieşua (în engleză: Yeshua), și în pofida numelui uniunii care conține cuvântul „evreiesc” (în
engleză: „Jewish”) înloc de „iudaic” (în engleză: „Judaic”) prin definiția ei aparține „aripii iudaice” a mișcării
făcând dizertație religiilor în care sunt trecuți membri în evidența de cult la nivel statal.
În pofida faptului că în limba engleză, germană, rusă, ş.a. există mai multe traduceri ale Bibliei Ebraice și
Arameice (Tanac
Targu
Peşitta, ş.a.), evreii mesianici folosesc traduceri care la prima vedere sunt din
limbi antice ca limba greacă sau limba latină și care apoi au o versiune denumită „Nume Ebraice” pentru
nume comune din Levant care sunt ebraizate special pentru credincioșii evrei și autorizată de cultul religios.
Evreii iudaici-mesianici, însă, fie folosim o copie în limba originală a cărților ori fie folosim o traducere dintr-o
limbă semitică care păstrează unele cuvinte ebraice sau grecești care există în limba în care s-a realizat
traducerea. Păstrăm astfel numele unor localități și persoane în cazul traducerii dintr-o limbă semitică cum
acestea sunt transliterate ca de exemplu numele lui Iisus care este transliterat direct ’’Ieşua’’ și numele lui
Pavel sau Paulus este transliterat și adaptat Șaul fără să fie necesară o re-ebraizare, ca de exemplu din Faptele
Apostolilor 13:9 „Şāeuāl đęin huō đę·et·qâryi Pēulāus ...” = „Şaul dar el de tot chemat Paulus”.
Iudaismul Târziu care a avut continuitate și după distrugerea Celui de-al Doilea Templu din Ierusalim a apărut în
zilele lui Ioan Botezătorul când acesta stătea cu ucenicii lui (Ioan 1:35), potrivit evangheliei grecești într-o
localitate numită în evangheliile grecești antice Betabara, și potrivit evangheliilor curetane și arameice în
Betania (în arameică: „Vęit·
־
Aēnâiāe”) la fel ca în greaca modernă, în Trecătoare de Iordan (Ioan 1:28) care este
localizată la 8 mile apropiere de localitatea Qumran, de Marea Moartă, unde era secta esenienilor. Primii
credincioși din Iudaismul Târziu sunt denumiți dintr-o confuzie cu un cuvânt rezervat în cartea Bamidbar sau
Numeri capitolul 6 pentru o separare care o fac unii tineri din popor numită „naziriat” și apoi sunt denumiți după
Mesia. Denumirea credincioșilor este astfel schimbată de autoritățile din Ierusalim, și scrie cum Pavel Apostolul,
numit și rabinul Șaul din Tars, este arestat la Templu și acuzat că este o căpetenie a nazarinenilor cu un cuvânt care
probabil în Antiohia a fost tradus în limba greacă „erezie” care are și sensul de „eres” sau „sectă”: „
ΤΟΙΣ
ΪΟΥΔΑΙΟΙΣ ΤΟΙΣ ΚΑΤΑ ΤΗΝ ΟΙΚΟΥΜΕΝ ΠΡΩΤΟΣΤΑΤΗΝ ΤΕ ΤΗΣ ΤΩΝ ΝΑΖΩΡΑΙΩΝ ΕΡΕΣΕΩΣ
" când acesta a fost prezentat
procuratorului roman Antonius Felix la Cezareea Maritima prin Tertullus.
1
Hanna Rucks: Evrei-Mesianici, Istoria şi Teologia Mişcării în Israel; Messianische Juden. Geschichte und Theologie der Bewegung in Israel. Neukirchener Verlag,
Neukirchen-Vluyn 2014,
S. 4–15.
2
Richard Harvey: Iudaism Mesianic – O Perspectivă-Interioară. în: Ulrich Laepple (Hrsg.): Evrei Mesianici – O Provocare. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen
2016,
S. 29.
3
Tora lui Moise, Naviim sau Profeți, Chetuvim ori Scrieri sau Scripturi;
4
Targumul Samaritean sau Targumul Siriac care conține cărțile Vechiului Testament traduse în secolul II e.n.
1
Faptele Apostolilor 24:5 "lî·cūl·huōn Iyhuōdāiāe đē·vâcūlā-hî eērâaāe ryşāe huō ġęir đî·iuōlpānāe
đî·nāṭârāiāe” (Oricăror iudeime de întregime-i țară căpetenie el căci învățătura de nazarineni.)". Termenul deja
desemnează adepți ai lui Ieşua din Nazaret, care a fost numit în limba ebraică "
ירצו
" „nuōțiri” adică
„nazarinean” (în arameică: „nāṭârāiāe”) în Matei 2:23 (conform cu Isaia 11:1).
Tertulian (cca. 160–220), în „Contra lui Marcion” la 4:8, consemnează că evreii i-au numit pe creștini
"nazarineni" din motiv că Iisus era din Nazaret, deși el face și legătura cu nazirii în Plângeri 4:7
Ieronim
consemnează că în sinagogi
cuvântul "nazarineni
" a fost folosit
pentru a descri
creștinii în secolul IV e.n.
Eusebiu din Cezareea, în jurul anului 311 e.n., înregistrează că numele "nazarineni" fusese folosit
anterior de
„creștini”. Utilizarea referitoare la o "sectă" specifică a creștinilor nu are loc până la Epifanie de Salamina.
Termenul „ebioniţi” apare în Irenaeus, Tertulian, Origen, și Eusebiu și nici unul din ei nu face orice
menționare a nazarinenilor, potrivit Arnold Ehrhardt, la fel cum Antiohia a inventat termenul de „creștini”, deci
Ierusalim a inventat termenul „nazarineni”, de la Iisus din Nazaret
În Scrisoarea 75 – „Ieronim către Augustin”, scrie de o luptă între fariseii din Iudaismul Timpuriu
contra
Fariseilor: „Astăzi încă există printre evrei în toate sinagogile din est o erezie care este numită că Minæni, și care
este încă condamnată de farisei; [credincioșii] sunt ordinar numiți ’nazarineni’; ei cred că Mesia, fiul lui
Dumnezeu, a fost născut de Fecioara Miria
și ei îl susțin că este cel care a suferit sub Pontius Pilat și s-a urcat
în cer, și în care noi totodată credem.
Credințele mișcării nazarinene de Iudaism târziu sunt descrise prin diferiți părinți ai Istoriei Bisericii:
·
Credința în Ieşua ca Mesia:
„Nazarinenii... acceptă pe Mesia într-o cale fără să înceteze a observa Vechia Lege.”
—Ieronim, Despre Isaia 8:14;
·
Credința în Nașterea din Fecioară:
„Ei cred că Mesia, Fiul lui Dumnezeu, era născut din Miriam Fecioara.”
—Ieronim, Scrisoare 75 Ieronim către Augustin;
·
Practică Iudaism târziu mai departe prin circumcizie și ținerea Cărții lui Moise:
„Ei dezacordă cu iudaici deoarece ei au venit la credința în Hristos; dar deoarece ei încă sunt înaripați de
Lege – circumcizia, sabatul, și restul – ei nu sunt în acord cu creștinii.”
—Epifanie de Salamina, Panarion 29:7.4;
·
Continuă utilizarea Vechiului Testament și a Noului Testament:
„Ei folosesc nu doar Noul Testament ci Vechiul Testament totodată, precum iudaicii fac.”
—Epifanie de Salamina, Panarion 29:7.2;
·
Utilizarea textelor sursă ale evangheliei în ebraică și cărți în arameică și alte materii:
„Ei au Evanghelia „Conform cu Matei” în întregime în ebraică. Căci este clar că ei încă păstrează aceasta, în
alfabetul ebraic, precum a fost originala scrisă.”
—Epifanie de Salamina, Panarion 29:9.4
„Și el Hegesippus nazarineanul citează câteva pasaje din Evanghelia după Evrei și din Siriacă [Arameică], și
unele particulare din grai ebraic, arătând că el era un convertit din evrei, și el menționează alte materii ca
luate din tradiția orală a evreilor.”
—Eusebiu de Caesarea, Istoria Eclesiastică 4:22.
Ebioniţii sunt încă atestați, dacă, ca comunitate marginală din Iudaism Târziu, până la secolul VII.
5
Teppler Yaakov Y în Birkat haMinim: „Evrei și creștini în conflict în Lumea Antică” pagina 52 (2007). Aici naziri se referă strict la cei care țin Numeri cap. 6-
6
Schnelle Udo Antidoketische Christologie im Johannes Evangelium pagina 41 (1987)
7
Bulletin (2002) – Școală de Studii Orientale.
8
Epifanie de Salamina, sau Epiphanius Panarion, de Priestley Dr Joseph Memoirs.
9
Ehrhardt Arnold în Faptele Apostolilor, Pagina 114.
10
Manual de Arheologie Biblică - § 4. Surse de Arheologie Biblică. , Carl Frederich Keil, pagina 6. „pentru Iudaism târziu , cărțile sacre ale Noului
Testament”. Trad. eng., (din ed. originală germană), și publicată de T. & T. Clark, Edinburgh.
11
Miriam este numele semitic al Fecioarei Maria.
12
Ieronim; Scrisoare 75 Ieronim către Augustin.
Istoricul Abd al-JabBar ibn Ahma
scrie că Ebioniţii existau în jurul anului 1000.
Șaul Ben este un descendent evreu iudaic din secolul XIII-lea din Spania care este considerat ucenicul lui Rabi
Eliezer de Tarasco
și după conversie avea pseudonimul „Pablo Christiani” și și-a folosit poziția ca un frate
Dominican să convertească alți evrei în Europa la Romano-Catolicism iar apoi s-au construit capele pentru
evrei. El a avut campanii legate de Talmud la Vatican și la regele Franței care nu au avut succes, așa cum spera,
și s-a ajuns ca să propună folosirea unor embleme de identificare pentru evrei.
Isaac Berr
)
(1744-1828), pronunță la Adunarea Națională în 14 Octombrie 1789
, „Reflecții Asupra
Regenerării Complete a Evreilor în Franța”, datat 30 mai 1806
şi apoi îl îndeamnă pe Împăratul Napoleon
pentru a recunoaște religia evreiască și cere ca cuvântul „juif” adică „jidan” să fie abandonat pentru cel de
„israélite” adică „israelit”.
În Polonia s-au stabilit evrei bancari și ofițeri ai armatei, în mare parte dar nu exclusiv din Prusia, Saxonia, și
Moravia, după ce Prusia a ocupat orașul Varșovia în 1795. Program de integrare pentru evrei care a fost
condus prima dată de Eisenbaum Dostrzegacz Nadwiślańsk
/ Der Beobakhter an der Vayksel (Observator
pe Vistula), care a fost publicat în ambele poloneză și în germană, redate în scrisori ebraice în 1823–1824
pentru evrei care nu cunoșteau limba poloneză.
Societatea londoneză pentru promovarea creștinismului printre evrei, a fost fondată la Londra în anul 180
datorită căreia au apărut grupuri și comunități de evrei credincioși în Iisus care nu au vrut să renunțe la
identitatea lor „ebraică” printre ei fiind Joseph Frey; Asociația "Beni Abraham", înființată de Frey în 1813
cu un
grup de 41 Creștini Evrei cine a început să se întâlnească la „Capela Evreilor din Londra” pentru rugăciuni vineri
seara și duminică dimineața. În 1814
, „Biserica din Piața Palestinei” din Londra, a început să se închine în limba
ebraică. Joseph Frey în 1821
a publicat primul „Noul Testament în Idiș”.
Gabriel Seriser este primul evaluator în Germania care a contat în războiul pentru o emancipare a iudeilor, în
1831, și a publicat „Despre Statutul membrilor religiei Mozaice în Germania”. În 1832, când a început să se
înlăture jurnalul Der Jude ("Iudeul"), și Seriser a fost imediat atacat de alți evrei germani care s-au răzgândit
să folosească termenul negativ și ostil „jude” similar cu „jidan”.
Mișcarea comunităților nazarinenilor modernă a apărut în Europa originând în 1830-1840
când evrei maghiari
au fost convertiți de Samuel Heinrich Fröhlich (1803–1857) și la Budapesta au convertit un tânăr de 18 ani
numit Lajos Hencsey, care a fost cunoscut ca versiunea maghiară a lui Samuel Fröhlich, și cei doi tovarăși ai săi
János Denkel şi János Kropacse
Noua mișcare a înflorit în Ungaria, Serbia, și România. În urma refuzului sau
obiecției membrilor să poarte armă aceștia au fost torturați și omorâți în secolul următor la Al II-lea Război
Mondial și au mai rămas în Europa de Centru și Est din 13,000 doar 1,000 membri datorită celor din România
care apoi practică creștinism protestant. O congregație din Ierusalim a fost fondată la Hamburg în 1845. În
secolul România secolului al XIX-lea nu se concepea acordarea cetățenei israeliților doar dacă sunt emancipați
sau naturalizați și rămânerea lor neintegrați ca apoi să se întoarcă pe teritoriul Israelului nu exista ca soluție
până la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Proclamația de la Islaz a fost formulată ca act constituțional cu 22 articole suprapunându-se peste
„Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” din 1789
și este considerată prima constituție modernă a
României, scrisă de Nicolaie Bălcescu și adoptată la 9 iunie 1848
de mișcarea revoluționară din Țara
Românească, după citirea ei de către Ion Heliade Rădulescu, și conferă drepturi pentru israeliți conform
articolului 21 care prevede „
E
m
a
n
ci
p
aț
i
a
I
z
rae
li
ț
il
o
r
și
d
re
p
t
u
r
i
po
li
t
ic
e
p
e
n
tr
u o
r
i-c
e
c
omp
atr
i
o
ț
i
d
e
a
l
tă
c
re
d
i
n
ță
.
”
13
Shlomo Pines în Creștinii Evreiești ai Secolelor Timpurii ale Creștinătății Conform cu O Nouă Sursă, Editura: Proceedings of the Israel Academy of
Sciences and Humanities II, No. 13, anul 1966, https://books.google.com/books?id=9yIUAQAAMAAJ|oclc=13610178
14
Lattes, Isaac "Kyriat Sefer" în Cronicele Ebraice Medievale II pg. 238;
15
Wikidata Q827051, https://www.wikidata.org/wiki/Q827051
16
https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Dostrzegacz_Nadwislanski
17
Moscrop, John James (2000). "Amintind Ierusalim: (Remembering Jerusalem) 1799–1839". Measuring Jerusalem: The Palestine Exploration Fund and British
Interests in the Holy Land. A & C Black. pg. 15. ISBN 9780718502201.
18
Peter Brock (istoric) Primul Eseu pe tema Obiecția Conștiinței din Reforma Radicală la Al II-lea Război Mondial, Presa Universității din Toronto,
Ontario, 2006.
3
În anul 1856
în București, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane s-a constituit prima biserică locală
protestant-evanghelică din România. Totodată unii protestanți germani vedeau ca soluție europenizarea
evreilor prin creștinare în cultele protestante. Totodată „Convenția de la Paris” din 19 august 185
stabilea în art. 46 că beneficiază de drepturi politice, doar credincioșii de rituri creștine.
În 1865
, Rabinovici Davidovici Iosif (23 Septembrie 1837 – 17 Mai 1899) care era avocat, și învățător la
clasele mici, dar era și redactor, a creat o versiune de serviciu liturgic de închinare pentru serviciul
săptămânal bazat pe un amestec de strofe liturgice evreiești din Moise, Profeți și Psalmi, îmbinate cu
elemente ale unor versete din Noul Testament care a condus ulterior la un prim val de persecuții și lupte
religioase între cele două ramuri principale ale religiei noastre derivate din Iudaismul Timpuriu (sec. III
î.e.n.) și din Iudaismul Târziu (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.).
În Europa mulți evrei estici au păstrat încă caracteristici etnice și culturale semnificative (cum ar fi discursul în
idiș); Spre deosebire de Europa Centrală și de Europa Vestică, unde Iudaismul a devenit o corupție și
integrare în societate, iar în Estul Europei, a devenit o adulțiun
În 1861, scriitorul Daniel Neufel
(1814–1874) a fondat un nou săptămânal de limbă poloneză, Jutrzenk
(depresiune și editură). Urmărind eșecul din 1863
ridicându-se, autoritățile ruse au închis editura și l-au
trimis pe Neufeld în Siberia. Cel mai durabil din săptămânale a fost Izraelita
care a fost lansat în 1866
și a
continuat să apară până în 1913. Editat trei decade de scriitorul Szmul Hirsz Peltyn (1831–1896).
Totodată în 1866
a fost fondată: „Alianța Creștină Ebraică din Marea Britanie” de dr. Carl Schwartz.
În 1882
s-a fondat în Statele Unite ale Americii prima „Biserică Creștină Ebraică” a lui Jacob Freshman în
New York și în Marea Britanie s-a constituit „Uniunea Creștină Ebraică de Rugăciune” din Londra.
Adoptarea practicii religioase evreiești a fost larg respinse în aceste alianțe și biserici. "Scrisoarea lui
Joseph Rabinowitz a adus încurajator răspuns și totodată câteva copii ale Noului Testament traduse intru
ebraică de Franz Delitzsch.
Dau lui Scheinmann gândul să organizeze o clasă de tineri oameni pentru studiul lor
" După un val de
persecuții, Rabinowitz pornește cu Noul Testament la mână călătorind în 1882
la Ierusalim și s-a
sensibilizat urmărind un drum de sabat de la Muntele Măslinilor și până la Poarta Estică așa cum scria în
evanghelie. Totodată în 1882
evreul rus Joseph Rabinowitz, a devenit cel mai faimos evreu mesianic, a
fondat mișcarea Novy Israe
și începea să predice Creștinătate evreilor din Chișinău.
’
Între 1886 și toamna anului 1891
Rabinowitz corespondează prin scrisori cu Moody inclusiv despre botez
fără a arăta că ar trebui ca acest pas să ne schimbe identitatea etnică sau religia Iudaică. Apoi când
Rabinowitz a vizitat Budapesta cu soția și fiica lui, soția lui a fost botezată. În Februarie 1889 Rabinowitz
scrie: “Salută-l pe Rabi Lichtenstein, și spune-i că ‘
ora este ajunsă... un spic de grâu dacă moare, el aduce mult
rod
.
‘
Noi suntem înmormântați cu El prin botez întru moarte, ca idem cum Mesia a fost înviat din moarte pentru
gloria Tatălui, chiar idem noi totodată trebuie să pășim în înnoire de viață
(Ioan xii:23, 24; Romani vi:4)
. Dacă
Rabi Lichtenstein veridic iubește poporul Israel, și dorește să-i aducă Lui multe roade de îndreptățire, care
sunt de Iisus Mesia, asupra de glorie și binecuvântare lui Dumnezeu, lasă-l să fie botezat.” Rabinovici D. I.
conclude scrisorea s-a cu următoarele cuvinte: “În general, evreii nu stau în nevoie de teologie învățând de la
Rabinii lor, ci de exemple bune.” Ca pionier al acestei abordări, el a fost deja numit „inima Iudaismului
Mesianic
care cum venea denumită mișcarea religioasă pe atunci în limba ebraică în care publica el.
19
Convenția de Pace semnată de Congresul de la Paris pentru Principatele Dunărene și Valahia: https://www.wikiwand.com/ro/Conven
%C8%9Bia_de_la_Paris
20
De la corporație la națiune: Autonomia evreiască în Europa de Est, 1772-1881, Jahrbuch des
2006. Leibniz Institut fuer
Juedische Geschichte und kultur Simon Dubnow
21
https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Neufeld_Daniel
22
https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Jutrzenka
23
https://yivoencyclopedia.org/article.aspx/Izraelita
24
The Missionary review of the world No. 35 Royal Gould Wilder, Delavan Leonard Pierson, James Manning Sherwood – 1912.
25
Mișcarea a fost numită sectă după zece ani în: Sistematicheski Ukazatel, St. Petersburg, 1892, sursă citată în: Jewish Enciclopedia (Enciclopedia Ebraică).
https://jewishencyclopedia.com/articles/11615
26
Kai Kjaer-Hansen: Joseph Rabinowitz and the Messianic Movement. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids 1995,
Rabinul Isaac (Ignatz) Lichtenstein a fost născut în 1825 și a devenit rabin din circa 1845 de când au ajuns
în mâinile lui scrieri interzise printre care a confiscat și un Noul Testament Delitzsch.
În 188
Joseph Rabinowitz a devenit interesat de palestinefilism și a călătorit în Palestina pentru a fonda o
colonie agricolă evreiască și văzând Moscheea lui Oma
de pe Muntele Măslinilor, el a început să ia în
considerare istoria tragică a poporului nostru.
În 1882 el fundează noua mișcare Novy Israel, și începe să predice un fel the nouă
Creștinătate evreilor din
Chișinău.
Rabinul Isaac Lichtenstein în 1883
vine la credința în Mesia și orășelul Tisza-Eszlar care devine faimos
Entitatea lui Joseph Rabinowitz, și anume prima congregație din Chișinău, purta numele de „Israeliții
Noului Legământ” și adresarea mesajului era influențată de traducerea lui Franz Delitzsch conținând „Și
Chemarea Credinței Pruncimei Israel - Pruncime Noului Legământ”. Mișcarea este considerată primul „lanț de
congregații mesianice” locale, mesajele care erau redactate fiind publicate în orașe din România, Ungaria, și
Rusia în 1884
Să revendice o legătură intimă între Iudaism și Ieşua, Rabinowitz scrie „Doisprezece Articole de
Credință”, în 26 Martie 1884, urmate pe structura lui Maimonide a „Treisprezece Articole de Credință”. El a
stresat unitatea lui Dumnezeu nu în punctul întâi ci în punctul nouă, a presat identitatea lui Ieşua ca
Dreptul Ţemach (șut) a Casei lui David, Mesia trimis de Dumnezeu
„
Botezul, în Berlin, al lui Joseph Rabinowitz, de către un cleric america
a avut loc în 24 Martie 1885
.
Șapte Articole de Credință ale lui Rabinowitz (1885) îl prezintă pe Ieşua ca un Izbăvitor a lui Israel, născut
dintr-o fecioară, care va judeca Lumea
În liturgicul pascal Sidur de Pasare Hagadah (Narare) compus de
Rabinovici, a IV-a cupă simbolizează mântuirea furnizată prin Ieşua și a avut rolul să servească ca liturghie
pentru comuniune printre Izraeliții Noului Legămân
dar apoi ținem a III-a cupă.
În 4 Martie 1890
, în Leipzig a murit Franz Delitzsch născut în 23 Februarie 1813, în Leipzig.
În 1890
, emigranți convertiți la Creștinism prin mișcarea metodistă au stabilit misiunea "Hope of Israel"
(Speranța lui Israel) pe partea estică a New York reținând riturile evreiești și obiceiuri. În 1895, Revista
„Speranța lui Israel Speranța Noastră” (Hope of Israel’s Our Hope) a purtat subtitlul “Un Studiu de Profeție
Devotat Iudaismului Mesianic
.” „Alianța Ebraică Creștină din America” (HCAA) a fost fondată în 1915
și era
redenumită „Messianic Jewish Alliance of America” - „Alianța Evreiască Mesianică de America” MJAA în 1975.
Uniunea Evreilor Pământeni (sau: „Organizația Evreilor Nativ-Născuți”), a fost constituită în anul 1910, și
succesoarea de după război, „Uniunea Evreilor Români”, combătea măsurii antisemite, campiona emancipare, și
promova românizarea, dar nici odată nu reducea Evreimea la doar o identitate religioasă.
A doua congregație de la Chișinău „HaMevaser Tov” a mișcării mesianice a scris doar în limbile Idiș și Ebraică și
Română între 1930 și 1939. Aripa est-europeană a mișcării s-a dezintegrat în vremea Celui al II-lea Război
Mondial odată cu escaladarea persecuției evreilor în Europa, care a culminat în 1939
ca și unii credincioși și
rabini mesianici să sfârșească în trenurile morții de la Iași din 194
când au murit peste 13,000 persoane din care
8,000 în trenuri.
27
https://jewinthepew.org/2015/09/23/23-september-1837-birth-of-joseph-rabinowitz-founder-of-the-israelites-of-the-new-covenant-otdimjh/
28
http://www.messianicassociation.org/ezine06-rabinowitz.htm
29
The 1901 Jewish Encyclopedia; Letter R, Rabinowitz Joseph,
30
Isaac Lichtenstein - a Jesus-believing Hungarian rabbi, Kai Kjær-Hansen, International Coordinator of LCJE, publicat în 2007.
31
Hanna Rucks: Messianische Juden. Geschichte und Theologie der Bewegung in Israel. Neukirchener Verlag, Neukirchen-Vluyn 2014, ISBN 978-3-7887-2879-3, S. 4–17.
32
Jewish Herald 1884, p. 118 in Kjær-Hansen, pp. 93-94.
33
New Englander and Yale Review. New Series. Vol. 16. New Haven: Tuttle, Morehouse & Taylor. pp. 245–252.
34
James Adler (translator & ed.),Articles, Creeds, and Form of Worship of Joseph Rabinowitz and the Sons of the New Covenant, (London: Shaw and Wheeler, 1885), p. 28-29.
35
I.
Fauerholdt, Joseph Rabinowitsch. A prophetic figure of the modern Judaism, in: Small writings on the Jewish mission, Volume 8 (Leipzig 1914), p. 15. First cup of
Abraham- chief of patriarchs, second cup of Moses - chief of prophets, third cup of David- chief of kings. This was never used since authorities refused him permission to
administer sacraments. Orthodox Church-influenced-politicians felt his ideas (closer to Protestantism than to Orthodoxy) would encourage other groups such as the Baptists in
their sectarianism. Kjaer-Hansen, p. 116.
36
"Trenurile Morții, "The Iasi Death Trains. Holocaust in Romania (Chapter 5)" (PDF), Report of the International Commission on the Holocaust in Romania, Bucharest:
Yad Vashem, November 11, 2004, pp.20–22 of Ch.5, Final Report (consisting of 19 PDF files), retrieved 2017-09-29
5
Vladimir Rabinovici, fiul fondatorului mișcării Joseph Rabinowitz (24 Octombrie 1856 –25 Septembrie 1913) a
lucrat ca inginer în căi ferate. O rudă cu același nume cu fondatorul fost arestat în 22 Septembrie 1942
, în
Dresden, imediat după postul de Ziua Ispășirii și a fost adus în lagărul unde a decedat 9 zile mai târziu în a VI-a
zi din Festivalul Sucot sau Colibi când pe certificatul de deces au trecut că ar fi avut religia mozaică. După
război evreii mesianici s-au dezintegrat fie că s-au întors în comunitățile evreiești tradiționale fie au devenit
membri în alianțe de evrei creștini și nu au fondat un cult independent care să-i reprezinte. În cealaltă parte
a lumii, aripa americană a mișcării „Novy Israel” a fost incorporată întru mișcarea „Iudaism Mesianic” la
sfârșitul anilor ’1960’. “Și, în timp ce multe Biserici evanghelice sunt suportativ deschise la Iudaism Mesianic,
ei îl tratează ca pe o bisericuț
de separeu etnic întru Creștinism evanghelic, mai degrabă decât ca o
entitate separată […
. Tot astfel și în comunitățile evreiești din Mozaism există sinagogi care pretind că
au o majoritate sau cvorum de evrei-mesianici și apoi după o vreme renunță și membrii sunt marginalizați
și la bătrânețe nu sunt tratați în aziluri mai cu respect decât mozaicii.
Din Iudaismul timpuriu care a apărut în sec. III î.e.n. mai fac parte și Iudaismul Carait care are în 2019 9,600
membrii în Israel și cca. 1000 membri în Statele Unite. Însă Iudaismul Samaritean este atestat din sec. IV î.e.n.
cu un secol înainte de Iudaismul Timpuriu și în istorie nu au avut nici odată un număr mare de membri
care au fost ocrotiți de marile imperii, iar în 2019 are 460 membri în Samaria și aproximativ 400 în apropiere,
fiind numiți samariteni și curentul religios Samaritism, ambele sunt culte istorice.
Evreii iudaici-mesianici sunt mai departe în principal de rit Aşkenazi și Semfardi atât când ne referim la
tradiția mâncărurilor evreiești cât și la citirea săptămânală și de sărbători, obiceiuri care intră în îndatoririle
sau atribuțiile rabinilor care se reglementează în statutul de organizare. ----
Gruparea principală din România suntem descendenți de etnie iudei din „tribul David” și prin extensie
„tribul Iuda” dar avem la nivel mondial persoane organizatorice care sunt de etnie levită.
Gruparea secundară din România sunt convertiți de etnie maghiară care au fost altoiți în Israel de mișcarea
mesianică.
-----
37
La dizertația evreilor iudaici-mesianici față de evreii mesianici și evreii creștini noi ținem seama de părerea celor mai mulți în Israel este că evreii mesianici nu
neapărat sunt etnic-evrei ci sunt sub-grupe de evrei și creștini, de exemplu Amanda Bradley a scris că: Evreii Messianici sunt un sub-group specific al creştinilor care
încearcă să distrugă Iudaismul - https://blogs.timesofisrael.com/the-devious-way-that-messianic-jews-are-trying-to-destroy-judaism/
38
Carol Harris-Shapiro a scris în: Iudaismul Mesianic. O Călătoria unui Rabin Printru Schimbare Religioasă în America. Beacon Press, Boston 1999, ISBN 0-8070-1040-5, S. 3.
Potrivit „Cartei Națiunilor Unite” și corespunzând cu Cartei Europeană Articolul 10 s-a statele prezente au
convenit asupra Articolului 18 din PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE
potrivit căruia:
1. Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conștiinței și religiei; acest drept implică libertatea de a avea
sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau
convingerea, individual sau în comun, atât în public cât și în particular prin cult și îndeplinirea riturilor, prin
practici și prin învățământ.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertății sale de a avea sau de a adopta o
religie sau o convingere la alegerea sa.
3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor prevăzute de lege și
necesare pentru ocrotirea securității, ordinii și sănătății publice ori a moralei sau a libertăților și drepturilor
Fundamentale ale altora.
4. Statele părți la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a
tutorilor legali, de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor, în conformitate cu propriile lor
convingeri.
Totodată Legea de astăzi în România privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor respectă
tratatele internaționale pentru „principiul libertății religioase” așa cum putem citi în Legea nr. 489/2006
Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007
Art. 1. – (1) Statul român respectă și garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conștiință și
religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituției și tratatelor internaționale la care
România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă,
contrară convingerilor sale, și nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situație de
inferioritate pentru credința, apartenența sau ne-apartenența sa la o grupare, asociație religioasă sau un cult
ori pentru exercitarea, în condițiile prevăzute de lege, a libertății religioase.
Art. 2. – (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a
și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile și ritualurile specifice
cultului, inclusiv prin educație religioasă, precum și libertatea de a-și păstra sau schimba credința religioasă.
(2) Libertatea de a-și manifesta credința religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care
sunt prevăzute de lege și constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică,
protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului.
Art. 3. – (1) Părinții sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educația religioasă a copiilor minori,
conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia;
copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
Luând la cunoștință acestea membri „Cultului Iudaic Mesianic” convin după cum urmează:
7
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Denumirea
Art. 1. – (1) Credincioșii evrei iudaici mesianici constituie o ramură deosebită a Iudaismului Mesianic care
funcționează în România ca cult istoric conform prevederilor acestui statut denumit: Cultul Iudaic-Mesianic.
(2) Denumirea de Iudaism-Mesianic este o ramură a Iudaismului Târziu apărută în secolul I e.n. ca credința poporului
Israel fundamentată pe Tora lui Moise, și Profeți, și Scrieri, și scrierile ucenicilor lui Mesia, cel care este numit Ieşua în
limbile semitice în care au mai fost scrise primele cărți ale emisarilor Lui și fondată în 1882 ca Novy Israel.
Simboluri și embleme de identificare
Art. 2. – (1) Sigla Iudaismului-Mesianic este „Cheia lui David”, rege al primei dinastii ale lui Israel, menționată în
capitolul 3 și versetul 7 din cartea profeției care mai este numită Apocalipsa.
(2) Cheia lui David care este simbolul evreilor mesianici format prin sincretismul a trei simboluri din care primul este
sfeșnicul „menora
în partea de sus care reprezintă candelele cu flacără continuă din locul sfânt și rugăciunile
poporului, și al doilea este Steaua lui David desenată ca o hexagramă în centru care arată unirea dintre „Cele XII
triburi ale lui Israel” care mai are în centru un mare rege din Casa David care este Mesia, și al doilea este simbolul
pescarilor Ichthys, jos, care reprezintă fundamentul temeliei credinței pe Dumnezeu care este numit Elohim în Biblia
Ebraică. În analogie cu pomul vieții țevile candelabrului reprezintă poporul lui Dumnezeu și Steaua lui David
reprezintă trunchiul și simbolul pescarilor reprezintă rădăcina.
(3) Sfeșnicul „menora” desenat cu albastru care este fundamentat pe un simplu suport este un simbol al unei ramuri
distincte a Iudaismului Târziu denumită Iudaism Nazarinean care se pot asocia ca entități sau ca credincioși cu cultul
nostru în țară sau în străinătate.
(4) Steaua lui David cu Cruce Centrică este un desen albastru pe drapel sau steag alb și Cruce cu Steaua lui David
desenat cu negru pe steag alb, și ambele sunt simboluri ale fuziunii din Iudaism și Creștinism ale evreilor creștini care sunt
deja asociați cu diferite culte creștine și nu pot deveni membri în Cultul Iudaic Mesianic care este o entitate religioasă
ce nu se identifică însăși cu aceste simboluri.
Misiunea
Art. 3. – (1) Obiectivele Cultul Iudaic-Mesianic sunt: a) Să coordoneze și să acorde asistentă religioasă descendenților
evreilor iudaici-mesianici a căror familii s-au dezintegrat după Cel de-al II-lea Război Mondial menționați în capitolul 2
din cartea profeției Apocalipsa, şi identificați cu simbolul religios “Cheia lui David”, pentru ai organiza, atât pe cei care
doresc să se repatrieze în Israel cât şi pe cei care nu se repatriază, în mici asociații de cartier sau de sat care ne permite să
ținem “pași de sabat” până la o “hală congregațională” făcută ca o “sală polivalentă” cu bănci, ca în sălile din campus,
atât în diasporă cât şi după repatriere în anumit oraş din Israel unde ne permite guvernul să construim.
b) Să coordoneze şi să acorde asistentă juridică asociațiilor de evrei mesianici care au un număr minim de 20 până la
40 membri, și care sunt membri şi în cult, și care să se asocieze între entități la nivel de județ şi să aleagă câte un
prim-vicepreședinte în primele 11 districte formate din municipalități (sau comune) unde numeric credincioșii
mesianici suntem mai mulţi, ca să formeze o alianță mesianică sau o organizație religioasă locală ca parte integrantă
din cultul care este independent față de stat conform legii. c) Să coordoneze și să acorde asistentă religioasă şi juridică
persoanelor anihilate din copii instituționalizați care nu mai pot citi Noul Testament sau persoanelor iudaizate prin asociere
familiară cu persoane din Iudaismul Rabini
Timpuriu, numite în România „persoane de religie mozaică”, care ar putea fi
marginalizate sau ar putea fi apatrizate într-un cult religios care practică iudaism timpuriu ortodox sau hasidism, şi persoanelor
caredinaltemotivedorescsăpracticeaceastăformădeiudaismtârziuşis-auabținutpânălavârstaaderăriisăfiemembriîntr-un
anumit cult independent de stat deoarece erau asociați cu persoane din Novy Israel care nu au observat că au altă etnie, ca să se
organizeze într-un cult congruent în care atât evrei dar mai ales ne-evrei să aibă drepturi egale şi să poată avea poziție de
conducere.Aceștia au simbolul religios menționat în capitolul 2 din cartea profețieiApocalipsa şi sunt identificați cu un “sfeșnic
cu șase candele” şi mișcarea religioasă este numită „Mișcarea Iudaică Nazarineană”. Cultul din acestă mișcare religioasă este
numit “Cultul Iudaic Nazarinean” care se poată organiza independent față de stat pe teritoriul României când permite numărul
minim de membri ne-evrei aderenț
și independent de mișcarea noastră etnică și religioasă care vom funcționa ca agenție de
emigrăripentrumembrimișcăriidinEstulEuropeicaresuntidentificațicadescendențidinceledoisprezecetriburialeluiIsrael.
39
Care a devenit în forma gravată pe „Arcul lui Titus” din Roma împreună cu două spice de grâu conform ordonanțelor promulgate, stemă în Israel (în 1949), și simbol
protejat (în 1974).
40
În funcție de procentele karaiţilor la recensământ am putea renunță la termenul “rabinic”.
41
Dacă nu se încalcă prevederile Codului Penal la fapta “Genocidul” art. 438. alin. (1) punct e) cu privire la transferul membrilor neevrei între două culte care practică
aceiaşi formă de iudaism târziu, cât şi transfer din culte de religie creştină care fac parte din acelaşi grup etnic în cultul nostru în care toţi membri au origine evreiească.
(2) Cultul Iudaic-Mesianic organizează și coordonează recunoșterea rabinilor și preoților coheni în materie religioasă
având îndatorirea și atribuțiile deosebite pentru calificarea lor.
(3) Membrii cultului au îndatoririle:
a) să se închine lui Dumnezeu, adică lui Elohim, în serviciile zilnice personale atât în particular cât și în public cât și
colectiv printru convocarea într-un spațiu amenajat cu aranjament sinagogal.
b) să participe la „Midraș” sau Părtășie sau să discute cu ceilalți credincioși după citirea săptămânală a porțiunii
„Parașah” din Tora lui Moise și Profeți sau Neviim și Scrieri sau Chetuvim în „Haftarah” și Scrierile ucenicilor lui
Mesia numite „Brit Chadaşah” în cadrul unui serviciu liturgic specific evreilor iudaici-mesianici.
c) să promoveze publicarea de manuscrise antice aramaice și ebraice digitalizate cu traducere în colaborare cu institute
non-religioase, personalizate pentru împărțirile „Paraşah” săptămânale, separat de publicațiile altor instituții.
d) să învețe principiile morale ale Bibliei Ebraice dar și a poruncilor date poporului Israel cu privire la Legea
Pământului, Timpurile Fixate de Dumnezeu, numit în limba ebraică Elohim, în săptămână, în anotimpul ploios și
anotimpul secetos, precum posturi, sărbători, paznicuri sau festivale, dar și Legea Dietetică numită „Caşrut” pentru care se
învață identificarea diferitelor alimente numite „cușer” desfăcute pe piață fie special pentru grupurile de evrei și
musulmani ori fie pentru diferite diete sau perioade de „lament” ținute în Creștinism.
e) să promoveze cursuri de instruire lingvistice pentru menținerea relației cu membrii familiilor repatriate în Israel.
f) să promoveze cursuri de educație dietetică sau asistentă pentru pregătirea unor alimente „cușer” specifice sărbătorilor
anuale care se țin acasă în familie.
g) să participe la căsătorii și dacă nu au făgăduințe speciale, naziriat, doliu, ş.a., la servicii de înmormântare.
h) să desfășoare acțiuni culturale menite să păstreze și să transmită valorile biblice și iudaice în cadrul cultului cât și
izraeliților din afara cultului.
i) să stabilească dacă pot și unde intra în casă ne evrei sau să mănânce alimente atinse
de ne evrei.
j) să nu transmită în direct servicii și nici să nu partajeze înregistrări în format media altora care nu sunt membri în cult.
Art. 4. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic are o formă de conducere și organizare aleasă în mod liber având în componență un
președinte, 1-11 prim-vicepreședinți, un secretar general, și 1-11 prim-rabini sau preoți coheni șefi.
Raportul cu Uniunea Congregațiilor Mesianice-Evreiești Mondiale (UMJC)
Art. 5. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic nu este parte total integrantă a Uniunea Congregațiilor Mesianice-Evreiești
Mondiale (UMJC) și nici a Alianței Internaționale a Congregațiilor și Sinagogilor Mesianice (IAMCS), ş.a.
(2) Statutul independent al Cultul Iudaic-Mesianic nu este afectat dacă unele Alianțe sau Federații au o majoritate de
membri care fac parte din cult și aceste entități devin membre prin rectificarea statutului organizatoric în cult și rămân
membre în uniunii mondiale.
CAPITOLUL II
CREZUL IUDAISMNULUI TÂRZIU
Art. 6. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic are același principii de credință definite în mișcarea noastră etnică din religia
numită Iudaism Târziu pe care le regăsim și în Crezul Cultului Iudaic Mesianic.
CAPITOLUL III
RELAŢIA CU STATUL
Art. 7. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic susține „Principiul libertății religioase” și „Principiul egalității cultelor” și astfel
este un cult liber și autonom față de stat și se conduce după propriul statut.
Art. 8. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic se poate afilia sau fuziona cu entități religioase de evrei iudaici-mesianici sau
evreiești-mesianice sau iudaice-nazarinene de limba idiș, și limba maghiară, și limba germană, și limba ebraică, limba
spaniolă, limba română, limba bulgară, ş.a., din România, din diasporă, și din Israel. (2) Cultul Iudaic-Mesianic nu se
poate afilia sau fuziona cu entități religioase din Creștinism dacă acesta ar schimba poziția cultului în Iudaism Târziu și nici
nu poate adăuga simboluri religioase specifice Creștinismului care ar putea conduce la situații de ură, sau riot, în Israel
din partea celorlalte culte iudaice sau musulmane.
42
https://www.israelnationalnews.com/Articles/Article.aspx/23297
9
Art. 9. – (1) Conform cu Manualul lui Moise care conține primele cinci cărți biblice, Dumnezeu a rânduit prin Moise și
socrul lui ordinea în stat, și anume pe lângă leviți au fost constituite poliție, pompieri, armată, și străjeri sau
jandarmi, judecători, legea carantinei, legea zeciuielii, ş.a., și această ordine arată că autoritățile statului au fost
rânduite de Dumnezeu. (2) Totodată credem că statul poate să se pronunțe doar în probleme organizatorice dar nu
poate să se pronunțe în aspecte legate de relația dintre om și Dumnezeu numit în limba ebraică Elohim.
Art 10. – (1) În cadrul serviciilor săptămânale și de sărbători membri folosesc o limbă semitică și o limbă locală în
paralel conform articolului 8, alin 1, și serviciile zilnice personale fiecare le poate face în limba maternă. (2) Cultul
Iudaic-Mesianic respectă constituția și celelalte legi ale statului. (3) Corespondența și contabilitatea cultului se
efectuează în într-o limbă oficială a statului.
Art. 11. – (1) (a) Conform cu Manualul lui Moise, credincioșii evrei iudaici-mesianici respectă ordinea timpurilor
fixare denumite „seder moadim”, un set de zile și perioade numite „timpuri fixate” săptămânale, lunare, de sezon, de
șapte ani, și de cincinal sau jubileu. Acestea le considerăm o umbră a evenimentelor trecute în Primul Secol e.n. și un set
de zile și o oglindire a evenimentelor viitoare. Acestea sunt listate de exemplu în cartea Leviticul, capitolul 23, care
începe cu definirea săptămânii de lucru în versetul 3; Apoi urmează ținerea zilei a șapte
și apoi alte timpuri stabilite.
În majoritatea țărilor lumii ne bucurăm de o săptămână redusă din vremea când Henry Ford a standardizat săptămâna
de lucru de 5 zile fără a reduce plata salariaților, și în prezent acesta este 40 ore în Statele Unite ale Americii între
Luni-Vineri și totodată în România conform art. 114 din Codul Muncii fiind permise maxim 40 de ore pe lună.
(b) Astfel conform cu Manualul lui Moise, credincioșii evrei iudaici-mesianici respectă săptămâna de lucru în cartea
Leviticul, capitolul 23, versetul 3 și timpurile stabilite
pentru a veni înaintea lui Dumnezeu sau Elohim la care
trebuie să ne prezentăm săptămânal, lunar, sezonal, în al VII-lea an, și în anul al cincizecilea, și patru posturi date prin
profeți care fac parte din șapte posturi trecute oficial pe calendar.
(2) Ziua de odihnă săptămânală a fost descoperită poporului la Ieșirea din Egipt când după o lună a primit șase zile mană
din ceruri cât fiecare să adune un coș de un „omer” și în ziua a șasea cât fiecare să adune două coșuri de un „omer”
deoarece Dumnezeu numit în ebraică Elohim a creat cerurile și pământul în șase zile și în ziua a șaptea s-a odihnit de
lucrarea sa creatoare, și concluzia este scrisă la Exodul sau Ieșirea capitolul 20 de la versetul 9 la 11.
(3) După prima poruncă dată în Egipt și anume să stabilim această lună ca „Roş Chodeşim” început lunilor” anului
primul eveniment cade în zi a X-a lunii când trebuie adus în case câte un pui din căprine sau ovine și nu este necesar ca
credincioșii să aibă zile libere până în săptămâna când începe festivalul sau praznicul de șapte zile numit Paști. Acesta
este momentul când anual ne socotim membri familiei și alte persoane cu care ne asociem în vacanța de sărbătorile
pascale. Din acest motiv această zi a fost mutată dintr-o zi lucrătoare în cea mai apropiată sâmbătă care este numită
„Şabat HaGadol” sau „Sabat Măreț” când credincioșii iudaici mesianici citim pe lângă ce se citește în Iudaismul
Timpuriu în plus o porțiune despre participarea lui Mesia în sinagogă în această sâmbătă, conform cadenței din Anul
Patimilor, în care i-au fost unse picioarele cu un ulei foarte scump și continuăm să citim despre „Pilda Măslinului” și
„Intrarea lui Mesia în Ierusalim” călare pe o măgărită și pe măgărușul ei prin Poarta Estică împlinind cuvintele scrise
printr-un profet, și alte porțiuni care arată din scrierile ucenicilor importante pentru evenimentele din săptămâna care
urmează. Acestea sunt comemorate de Creștinismul Tradițional de obicei în Duminica care urmează și este numită
Duminica Palmierilor, Ramurilor, Floriilor, de la o țară la alta.
(4) (a) Iudaismul Târziu celebrează noaptea de ajun a Ieșirii din Egipt denumită „Pesach” sau „Pasare” conform cu
versetul 5 când comemorăm și sângele mielului care a scăpat Copii lui Israel, apoi celebrăm Praznicul Azime sau
Festivalul Paști în care trebuie să nu aducem fermenți (iaurt, bere, borș, ş.a.) în hotarele noastre vreme de șapte zile.
(b) Tăierea mieilor de paști se practică la fel în Samaritism și în Iudaism respectând prevederile legii în țările în care
permite legea cum sunt țările din Orient și Estul Europei și în alte țări se folosesc alte viețuitoare surogate care le
putem tăia acasă cum este peștele cu solzi, obicei care îl au și familiile cu puțini membri care nu pot împlini porunca din
cartea Exod capitolul 12 „să nu lase nimic din pui nemâncat până în zori”, obicei care nu totdeauna se urmărește în
Creștinism.
(c) În Iudaism avem obiceiul să aruncăm pesmetul când facem curățirea de pâine dospită numită „chameţ” care poate
rămâne accidental și se face un înlocuitor pentru făină din paști fărâmițate asemănător cu făina grișata numită „maţo” din
care mai departe se fac papanași pentru supe, maţo ou, maţo boți, maţo brei – paști cu ou, maţo pița – pască cu brânză
topită și so
pentru a găti pe perioada interdicției de șapte zile poruncită de Elohim adică Dumnezeu.
43
Hanna Rucks: Das Phänomen „Messianische Juden“. Jesusgläubige Juden in Geschichte und Gegenwart. In: Ulrich Laepple (Hrsg.): Messianische Juden – eine
Provokation. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 2016,
S. 17–20.
44
Arhivat din
la 27 ianuarie 2008. Acces în 9 februarie 2008.
45
Deutsch, Jonathan; Saks, Rachel D. (2008).
ABC-CLIO. pg. 98.
(d) Mâncarea alimentelor simbolice iudaice în ajunul celor șapte zile ale acestui Festival Paști se face prin șase alimente care
sunt puse pe o farfurie „meror” - „hrean”, „charoset” - colivă sau baton de mere cu nuci și scorțișoară și sirop roșu sau vin,
„carpas” - verdețuri frunze crude sau rehidratate, „zeroah” - bucată din miel sau ied - sau pește; „beiţah” - ou fiert și
flambat, „chazeret” - „salată amară”. În noaptea de ajun se mănâncă de fiecare ins trei bucăți de „meţot” - paști, adică pâini
plate nedospite gen lipie prăjite prin presare la abur și păstrate pentru eveniment, și se toarnă de patru ori în cupa fiecăruia
vin, și în cupa lui Ilie Profetul pe care scrie în ebraică Eliahu he Tişbi. La masă se pune și un pahar de apă în care se poate
presăra sare naturală fără adaos de iod unde putem rehidrata frunzele de verdețuri și bătrânii pot muia bucata de pască.
Apoi se binecuvântă fiecare aliment într-o ordine numită în ebraică „seder” și între acestea se citește povestea Ieșirii din
Egipt din a doua carte a lui Moise și se citesc anumiți psalmi și la sfârșit se mănâncă masa pascală în familie. Cei instruiți sau
rabinii pot face un îndrumar cu traducere într-o limbă locală numit „Hagadah” - „Narare”.
(e) Nazirilor care au o făgăduință specială și nu au voie să bea vin din rodul viței li se toarnă fie vin de coacăze sau alte
fructe similare ori fie sirop. Însă în Iudaismul Târziu din cauza simbolismului paharului care reprezintă sângele lui
Mesia, dacă vinul nu este tulbure și nu conține nistatină permite pentru această noapte unui nazir să se dezlege la un
pahar din rodul viței care este simbolic o jertfă înlocuitoare pentru sângele lui Mesia, și anume la cupa a III-a. Dacă ține
porunca din capitolul 12 al cărții Exodul sau Ieșirea să nu ieșim din gospodărie până în zori și dacă ține recomandarea
din tractatul Nazir al Talmudului Babilonian să nu se îmbete și să vegheze să nu fie defilat. În acest caz nu se permite ca
nazirul să se plimbe pe stradă să-i treacă timpul mai repede și nici ca să doarmă până în zori ci să rămână treaz până
după un moment critic când luna asfințește și soarele răsare și poporul Israel era ieșit din Egipt.
(f) Tradiția poporului Israel s-a păstrat și în Creștinism unde evenimentul se ține cu pâine nedospită iar etiopienii și
eritremii o numesc în gheeză „qâddus qurban” apoi Biserica Romano Catolică folosește plachete pentru comuniune
numite „euharistie” și Creștinii Sfântului Toma au un obicei
de acest eveniment numit „juthante kannu kuthal” adică
„iudeilor străpungere obicei” care arată că noi străpungem pâinea când o presăm pentru a elibera la prăjire un jet de abur
fierbinte și străpungerile ei simbolizează patimile lui Mesia care a fost străpuns de locuitorii Ierusalimului pentru
păcatele noastre așa cum spunea profetul Isaia.
(5) (a) Conform cu Manualul lui Moise, credincioșii evrei iudaici-mesianici țin „Omerul Prim Secerat” sau „Omer
Reşeit Qeţer” despre care scrie în în cartea Leviticul, capitolul 23, versetul 10 și este numit „în zi de legănat-vouă tot
omerul” adică „bî iom haneif-chem aet ha-omer” în versetul 12. Acest obicei diferă de tradiția rabinică medievală care doar
legănau ca un cocteil cu ulei o măsură de boabe din acest omer, și anume că noi literar expandăm boabele de orz sau grâu
curățate din spice și apoi ne dezlegăm la recolta fiecărui an așa cum scrie în versetul 14, vreme de șase ani atât cât permite
Legea Pământului. (b) Credincioșii evrei iudaici mesianici au diferența față de evreii creștini și față de o parte din
Iudaismul Rabinic în felul cum țin „Ziua Primelor Fructe” sau „Iom Bichurim”. Evrei creștini după Cel de-al II-lea Război
Mondial, când mișcarea mesianică în Europa s-a dezintegrat, aveau obiceiul să ia conform „Bibliei Creștine” literar
cum s-a tradus pentru alte neamuri un „snop de orz” sau „snop de grâu” pentru educația copiilor și să-l lege cu o funie și să-l
prezinte congregației legănându-l ca pe Sulul lui Moise înainte de citirea poruncii fără a lua boabe din snop care erau tari ca
ciontul și fără a gusta din rodul anului și fără a produce plăcut miros, tămâios și dulce.
(c) Porunca să ne dezlegăm la rodul anului a fost înlocuită în unele ramuri din Creștinătate cu „Ziua Învierii lui Mesia” când
se face după sabat un sincretism la Mesia care este un „Prim Rod Înviat din Casă Moarte” așa cum îl numește rabinul
Șaul, cunocut și ca Emisarul și în literatura greacă ca Pavel Apostolul, în Epistola către Romani capitolul 7 și versetul 4: Și
astfel, „each-i” - frați-mi, idem voi mortuari Profetului Moise în Trupu-i de Mesia de veți fi altora acest de ridicat din „beit
meite” - casă moarte, de tot spre noi redat „piera le Elaha” - fruct lui Dumnezeu” și un sincretism la Faptele Apostolilor
capitolul 26 și versetul 23 unde se îmbină cele două învățături: De va pătimii Mesia și va fi „reşiaita de qaimta de men beit
meite” – început de ridicați dintru casă moarte, unde cuvântul „reşeit” este cel din porunca dată prin Moise în Leviticul
capitolul 23 și versetul 10 și versetul din epistolă continuă cu „ue de atid de ne carez nuohra le aema ue lî aemâne” - și de
pregătit de va căra lumină poporului și populației, citat din evanghelia după Matei, capitolul 5 și versetul 14.
(d) Credincioșii din Iudaism Târziu au dezacord legat de cadența zilei de „Prim Omer Secerat” în calendarul ebraic cât și al
„Festivalului Săptămânilor” cu evreii mesianici noi, care au mozaici în familii, și care țin în 16 Nisan sau Aviv această
primă zi și ultima zi în 6 Silvan, anual în pofida faptului că ziua de 16 Aviv sau Nisan nu a fost dată în vreo poruncă să
ținem orice eveniment. Astfel odată la doi ani acest eveniment cade identic cu porunca din cartea Leviticul capitolul 23
versetele 15 și 16 și când 16 Nisan sau Aviv cade în Sâmbătă acesta se mută pe calendar Duminica din cauza interdicției
ca în sabat să muncim la câmp și să aprindem foc din a IV-a poruncă a Decalogului. Porunca prima dată este ținută după
circumcizia bărbaților și împărțirea pământului așa cum scrie în profetul Iosua capitolul 5, versetul 11 în care scrie cum s-a
ținut prima dată din rezerva țârii: Și să mănânce „me abur ha areţ mi-mahoret he-Pesach” – din rezervă țării de-mâine
Pasării: „meţot” – paști și expandate în ciont ziua acesta. Iudaismul Nazarinean arată că cheia înțelegerii poruncii este
în Numeri capitolul 33 și versetul 3 scrie că „și să călătorească din Ramses în XV-a zi lunii întâi” unde apoi urmează
expresia din poruncă „mi-mahoret he-Pesach” adică „din mâine de-Pasare” și încheie „să salte Copii lui Israel în mână câtă,
în vedere a orice egipteni”.
46
Journal of Indo Judaic Studies (13): 57–71. 2013.
11
Vedem că 40 de ani înainte ca Iosua să itereze porunca „în XV-a zi lunii întâi” cade „din mâine de-Pasare” și este
corect deoarece Paștele sau „Pasarea” se ține în noaptea dintre 14 și 15 lunii Aviv sau Nisan. Consecința este că „din
mâine de-Pasare” nu putem aduna un omer de cereale din câmp deoarece în acestă dată este interzisă munca fiind ziua
festivă de deschidere a festivalului Paștilor, și fiind an de bucurie, dar se permitea să expandăm din rezerva țării. Apoi în
Iosua capitolul 5 și versetul 12 arată că mana a încetat și acesta înceta sâmbăta și citim că „și a încetat mana din-mâine în
mâncării din rezervă ...”, adică Duminica când puteau prăji necesarul zilei conform poruncii „din mâine de sabat”.
Cadența aici este după sabatul săptămânal adică sâmbătă și care atunci a căzut în 16 Aviv sau Nisan, cum calculăm
din aproape în aproape, când dacă nu era an de bucurie strămoșii noşti ar fi putut secera un omer de orz, însă vedem din
verset că „au mâncat din rezerva țării Canan în anul acesta”, adică până s-a semănat grâul și orzul la sfârșitul verii. Cu
toate acestea cât și din cauza relațiilor de familie evreii iudaici mesianici nu putem face regulament pentru întreg
Iudaismul Rabinic că expresia „din mâine de sabat” din porunca se referă la sabatul săptămânal și lăsăm la latitudinea
fiecărui credincios să se asocieze liber și să calculeze omere în cele cinzeci de zile.
(6) (a) Iudaismul Târziu ținem „Festivalul Săptămânilor” conform porunci din Manual lui Moise cum este în cartea
Leviticul și capitolul 23 și versetu 15: „ue sefer-tem la-chem” care însemnă „și calculându-ți ție” și „șapte sabate
complete fie-ți” și acestea se începe din „Prim Omer Secerat”. (b) Iudaismul Târziu ținem porunca „Sefirat heOmer” și
anume de „calculat omerul” a cărei împlinire este istorisită în cartea Rut care descrie procesul de secerare, care nu se face
acasă în familie, și nici la Templu, și nici la sinagogă, ci afară în câmp așa cum se citește în ultima zi din Festivalul
Săptămânilor în ziua de încheiere denumită pe scurt „Şavuot”.
(c) Iudaismul Târziu ținem a 33-a zi a adunării omerelor cu orz, în funcție de cum se coace și dacă porunca începerii
recoltei se aplica „mehorot he şabat” adică „mâine din sabat” astfel ca cele șapte săptămâni să fie complete. Cadența în
calendar poate diferi, de exemplu dacă prima zi este Duminica acestă zi cade într-o zi de Joi când în Israel se dezleagă
tăierea mustaței, unghiilor, și părului, interzise pe perioada seceratului împreună cu Postul.
Tradițional se citește istoric despre „Răscoala lui bar Colba” de exemplu din tratatul Yevamot 62b și se comemorează
moartea rabinului bar Iochai (numit: Raşbi) din secolul II e.n. Porțiunea de citit întru acestă zi din Noul Testament este
din Ioan 21:1-21:14.
(d) Iudaismul Târziu ținem a 40-a zi a săptămânilor „Mem beOmer” când facem uneori picnic și citim porțiunea din
Faptele Apostolilor 2:1-2:21 și ne amintim că Mesia a fost luat dintre noi în ziua acesta și nu i s-a permis să-și facă
locuința cu noi.
(7) Iudaismul Târziu ținem „Şavuot” care mai este denumit în cartea Leviticul capitolul 23 și versetul 17 „Bicurim Le
Iâhuah” care se mai numește în cultura greacă „Ziua Cincizecimii” sau „Ziua Penticostei” când de obicei în ajunul celor
două zile, în funcție de zilele lucrătoare în săptămână, pe lângă poțiunea obișnuită din Exodul capitolul 19 și
Deuteronom 14:22-16:17 și din Numeri 28:26-31 și Ezechiel capitolul 1, cartea Rut, profetul Habacuc sau Avacum
capitolul 3, și totodată mai citim Faptele Apostolilor 2:1-2:13 și Ioan 1:32-1:34. Apoi în zorii zilei de „Şavuot”
urmărim porunca din Leviticul: „Din locuințele voastre scoateți pâine, veți legăna două, două zecimi făină vor fi
dospite coapte: timpurii lui Iahveh”. Cele două pâini reprezintă pâine curată din Israel și aluatul neamurilor care face să
crească mixajul și să se producă o pâine uriașă. Legat primul omer secerat și pâini se citește epistola către Romani
capitolul 11 și versetul 16. Aceste pâini președinții fiecărui trib trebuie să le aducă pentru punere înainte. În acestă zi
copii iudaicilor sunt învățați de părinti cum se fac pâini. După această sărbătoare sunt două posturi de vară din cele patru
poruncite prin profeți Casei Iuda care uneori se suprapun peste posturile de vară din Creștinism Tradițional.
(8) (a) Iudaismul Târziu ținem „Iom Teruah” sau „Iom Teruah HeŞofar” care se traduce „Zi Răsuflare de Şofar”, în ajun
de Început Anului Agricol denumit „Roș haŞanah” conform cu Deuteronom capitolul 11 și versetul 12, și se cadența se
ține conform cu Leviticul capitolul 23 și versetul 24, în ultima zi a lunii caldeene „Elul”. Credincioșii evrei iudaici-
mesianici analizează în timpul citirii Apocalipsa capitolul 1 cu versetul 7 și versetul 10, și anume versetul care a dus prin
analizarea profunzimi semnificației lui la canonizarea Duminicii ca zi de odihnă la Conciliul de la Laodicea în Creștinism
exceptând creștinii etiopieni care încă țin ambele zile ignorând conciliile. Evreii iudaici mesianici credem că din
punct de vedere profetic Ziua Răsuflării Şofarului se împlinesc cuvintele profetului din Zaharia capitolul 12 și
versetul 10, și din Apocalipsa capitolul 1 cu versetul 7, și versetul 10, și epistola către Tesaloniceni capitolul 4 cu 13-
18, și versete care arată că în primele IV secole din exista o separare între Iudaismul Târziu și în Creștinism în felul cum
țineau zilele. Porunca lui Dumnezeu din care reiese și denumirea evenimentului din calendar este în cartea Numeri,
capitolul 29: «Și luna a VII-a, în una lunii Convocare Sfântă să fie vouă; Orice lucrare obedientă nu veți face; Vouă:
Zi Răsuflării să fie vouă!”.
(b) Mâncarea alimentelor simbolice iudaice în cele două zile ale începutului de an „Roş haŞanah” se face prin șase
roade care sunt puse pe o farfurie împreună cu cap de pește și păhărel sau fagure cu miere. În cartea Numeri capitolul 13
versetele 20 la 27 citim căci la cincizeci de zile după „Şavuot” au fost prezentate poporului fructele din țară și se încheie
cu „Am intrat în țara în care ne-ai emis și cu adevărat în acesta curge lapte și miere”. Alimentele din farfuria tradițională
reprezintă pe triburile lui Israel și sunt prezentate în tratatul Keritot 6a din Talmudul Babilonian.
Credincioșii evrei iudaici-mesianici pun în timpul binecuvântării fiecăruia de exemplu pe o frunză de salată bucăți din
fructe pregătite dinainte, crude răzuite sau călite, și prezentate pe o farfurie: „tefoc” - măr sau gutui, „rimon” - semințe
de rodie, „qare” - cucurbitacee (sau dovleac), „seleqe” - sfeclă, „carti” - praz, „ruvia” - morcov, „tamarot” - curmale, și
„roș daghim” - cap pește, și uneori are în centru miere. Se pun pahare pentru miere și vin separate pe mese și un colac
tradițional rotund împletit. Se ascultă răsunetul cornului de berbec denumit şofar care are trei sunete diferite „tekiah” -
sunet lung de convocare, „şevarim” - trei sunete întrerupte de marș, „teruah” - 9 sunete scurte de luptă, menționat în
cartea Numeri capitolul 10 și versetele 3, 5, 9 și „tekiah ghedolah” sunet foarte lung din Exodul capitolul 19 și versetul
16, 19, și tekiah ghedolah cu 3 răsunete întrerupte și 9 scurte ca în chemarea pentru marș. La sfârșitul mesei pascale
se
fac urări care uneori sunt pregătite dinainte de un grup de bărbați în care la sfârșit este menționat Ierusalimul și
fortăreața marelui împărat reconstruită.
(c) Se deosebesc două poziții între Iudaismul Târziu și Iudaismul Rabinic Timpuriu, și Iudaismul Karait, și
Samaritanism. Poziția noastră este că în orice zi a anului putem să ne pregătim hrana, care include ziua de odihnă
săptămânală dacă avem foc deschis din seara pregătirii acestei zile, dar de ziua ispășirilor când orice suflet trebuie să se
smerească prin abstinentă la mâncare și lichide nu se permite nici să pregătim hrana motiv pentru care ziua se
prelungește o oră după sfințit până la dezlegare la post. Karaiţii permit pregătirea hranei în această zi numită „Iom
Teruah” pe care o celebrează doar pentru simplu motiv că scrie să facă așa în cărțile profetului Moise.
(d) Credincioșii Iudaici Mesianici consideră că Răsuflarea Şofarului reprezintă începutul împărăției cerurilor când are loc
învierea din moarte a celor care apoi după zece zile îmbracă în haine albe și se întâlnesc cu neamurile rămase la Ierusalim
când lumina lunii se întregește.
Aceste evenimente se numesc Marile Sărbători de Toamnă și primele zece zile se numesc „Iamim Noraim” sau „zilnici
reverenzi” în vremea acestor zile cade doar o sâmbătă denumită „Sabat Şuvah” sau „sâmbăta întoarcerii” după expresia din
profetul Osea și capitolul 14 și evenimentul este relatat de evanghelist în Matei capitolul 24 care arată în versetul 20 că
alergarea locuitorilor Iudeii este iarna sau în zi de sabat. Unii iudaici au obiceiul să arunce bucățele de pâine dospită ori
pietricele într-o apă unde sunt pești, care reprezintă, separarea de păcat.
(9) (a) Iudaismul Târziu ținem „Iom heChipurim” totodată numit „Iom Chippur”, o zi care se ține conform cu Leviticul
capitolul 23 și versetul 27: „Doar în X lunii a VII-a această Zi de Ispășiți este! Convocare-Sfântă să fie vouă [...]” și
versetul 32 încheie cu: „Sabat odihnei este vouă și smeriți tot suflet vostru în IX lunii în ajun–de-ajun până-n ajun veți
odihni sabat vostru.” Pentru că consumul de alimente și lichide este interzis această zi se prelungește până la 25 de ore și
după 24 de ore se poate pregăti dezlegarea postului. În această zi este interzis a mânca și bea, a purta veșminte de piele sau
imitație, a schimba hainele, a fi defilat sexual, a folosi parfum sau ruj.
(b) Modelarea liturghiei iudaicilor mesianici o facem după modelul Iudaismului Rabinic cu Serviciul Cal Nidre în ajun, și
un serviciu al porților bazat pe Psalmul 118, și citirea unor porțiuni biblice specifice pentru ajun, Şakharit în
dimineață, și Minkha după masă spre seara. Modelarea sărbătorii sabatarienilor și penticostalilor de ziua a VII-a numiți și
creștini sioniști se face fără modelul liturgic dintr-un Sidur de sabat îmbinând elemente din modelul evreiesc cu
elemente din Noul Testament.
(c) În Iudaism Mesianic medităm asupra păcatului care l-a permis Elohim sau Dumnezeu de la întemeierea lumii și la
Mesia ca un miel de Paște când a trebuit să se facă păcat pentru noi. Credincioșii din Iudaism medităm asupra celor doi țapi,
cel ispășitor cu sângele căruia se unge Chivotul Legământului și cel alungat în pustie cu funia cărămizie albită numit
Aţaţe
Credincioșii din Iudaism Târziu medităm fie la Mesia ca Mare Preot ori fie la Ioan Botezătorul și la rolul lor în
ridicarea păcatului lumii. Greșelile fiind mărturisite, păcatul este ridicat, iertarea este dobândită, și calea spre următorul
eveniment este eliberată.
(10) (a) Iudaismul Târziu celebrează noaptea de ajun a Festivalui Colibi denumit în Moise „Chag Sucot” sau „Corturi”
conform cu cartea Leviticul și versetul 34 când comemorăm cei 40 de ani în care străbunii noștri au locuit în colibe
și
corturi în sălbăticie: Cuvântă la Copii lui Israel, lor spune: „În XV-a zi lunii a VII-a, acest Festival Colibele [
Chag
ha·Sucot
], șapte zile lui IAHVEH”. Credincioșii evrei iudaici-mesianici țin un ritual bazat pe porunca din cartea
Leviticul capitolul 23 și versetul 40 care înșiruie „Arbat haMinim” sau „Cei Patru Specimeni” care includ un buchet cu
rămurele din trei pomi: două ramuri de „avarot” sau salcie roșie de râu, trei din „mirtus comunis” și o ramură de „tamar”
sau finic în centru care le dă denumirea de „lulav” buchetului pe care îl leagănă spunând o binecuvântare supra fructului
pomului și una din Psalmul 118. Fiind un praznic de recunoștință pentru roadele de vară-toamnă coliba se împodobește
în interior cu roade cum sunt dovlecii, crenguțe cu merișoare, crenguțe cu păstaie, crenguțe din aluniș, și pe acoperiș se
pune mlădițe fie din „Cei Patru Specimeni” ori fie un grilaj sau rețea împletită din bambus sau trestie care nu lasă ploile
târzii și reci să ude uneltele din colibă, unul din scopurile statului în colibă fiind urmărirea schimbării de sezon secetos în
sezon ploios. După moartea suveranului David fiul său regele Solomon a dedicat Primul Templu din Ierusalim de
acest festival așa cum scrie în prima carte de împăraților capitolul 8 și de aceea a devenit model pentru Festivalul
Luminilor numit „Chag heAuor” și „Festival Dedicării” numit „Chag Chanucah” și a fost primul festival care s-a ținut
după întoarcerea din exilul Babilonian așa cum scrie cărturarul Ezra în capitolul 3.
47
În Yoma 39 scrie că 40 de ani în vremea Marelui Preot Șimon HaŢediq ștreangul legat de coarnele țapului uneori devenea alb și uneori nu.
48
Gabrielle A. Berlinger (2008) Interpretarea Ritualului: De „sucah” caArhitectură Ebraică Vermiculară. M.A. Teze, Departamentul Folclorului și Etnomuzicologiei,
Universitatea Indiana Bloomington.
13
(b) Karaiţii dispută dacă interpretarea la „etrog” a Iudaismului Rabinic ca „citronelă” este corectă sau „pomul
fructului frumos” care nu neapărat trebuie să fie o citrică din Biblia Sinodală și Septuaginta este mai corectă.
(c) În Iudaismul Rabinic în general și în Iudaismul Târziu se citește în prima zi a festivalului din profetul Zaharia
capitolul 14 în care se arată că cei care rămân dintre țările care trimit trupe la Ierusalim în împărăția viitoare fac anual
peregrinaj la acest festival sau praznic. În această zi orice lucrare obedientă este interzisă.
(d) Credincioșii iudaici-mesianici consideră că ajunul acestei perioade de festival este un moment în care băieții pot
învăța de la un tutore cum să construiască o colibă și cel mai mare dintre băieți să retrăiască la o altă vârstă acest
moment când putea fi instruit direct de un tată când familia sau comunitatea îi permite să-și construiască singur o
colibă sau îi poate instrui pe frații săi mai mici. În ajun de festival se recită binecuvântările de schimbare pentru
sezon.
(e) În perioada Celui de-al Doilea Templu se relatează în evanghelia lui Ioan capitolul 7 căci Mesia se plânge, fraților săi
care îl invită din Galileea să urce cu ei la Templu în Iudeea, că nici odată nu se face vreme pentru el însuși dar pentru ei
totdeauna este vreme iar apoi nu se urcă în public cum au dorit ei ci rămâne ascuns până la jumătatea festivalului
când s-a urcat în Templu și preda. Din acest motiv credincioșii iudaici mesianici urmărim în familie începutul
festivalului și apoi continuăm să mâncăm o masă seara în colibă.
(f) Iudaismul Târziu celebrează ziua de împărțire a Festivalui Colibi denumit „Osanah Rabah” sau „Ectenie Mare” sau
„Osanală Mare” și se menționează tradiția zilei în tratatul Sucah din Mişnah capitolul 4 și versetele 9 și 10 și tradiția
din primul secol totodată este menționată în Ioan capitolul 7 cu versetele 37 și 38. Astfel evreii iudaici mesianici
citim capitolele 6 și 7 sau le pregătim spre citire până în ziua a VI-a a festivalului Colibi urmând ca apoi să se citească
capitolul 8 și 9.
Denumirea evenimentului o găsim în capitolul 7 care arată o tensiune care o aveau iudeii asupra lui Mesia și continuă
să arate în versetul 2 că era ajunul acestui festival: „și aproape este Sărbătoare Colibele de iudei. Despre ritualul
acesta scrie profetul Isaia în capitolul 12 și versetul 3: „și scoate ape în râsete din izvorât de mântuire”, ultimul cuvânt
fiind în limba ebraică „heIeșuah”. Apoi se compară Ioan capitolul 7 și versetul 37 cu profetul Isaia capitolul 55 și
versetul 1 și capitolul 44 și versetul 3 cu Ioan capitolul 7 și versetul 38: „oricine din de-crezând în Mine precum
spunea scriere: vale de apă vie va curge din burtă-i” – unde expresia „de maia chae“ adică „de apă vie“ ne aminteşte
porţiunea din prima zi a festivalui când am citit „meim-cheiem“ adică „ape-trăiţi“. Pe cum se apropie sfârşitul
festivalului ajungem să citim capitolul 9 din Ioan care schimbă semnificaţia de la festival al reconoştinţei pentru
recoltele anului sau pentru anii de odină a pământului pentru ultimii ani la semnificaţia de festival al dedicării şi
luminii care a primito în vremea regelui Solomon. De această zi se fac şapte circuite de credinioşi care ţin buchetul
celor şapte specii recitând Psalmul 118 cu versetul 25.
(11) Iudaismul Târziu ținem „Şemini Ațeret” care se înțelege „Opt Întâlnire”, o zi care se ține conform cu Leviticul
capitolul 23 și versetul 36. În această zi orice lucrare obedientă este interzisă și conform cu Numeri capitolul 29 și
versetul 35 se face o adunare festivă de încheiere a Marilor Sărbători de Toamnă.
(12) (a) Iudaismul Târziu ținem unele „sărbători sanhedrinice” cu ocazia cărora în perioada Celui de-al doilea Templu se
citeau unele suluri realizate ca poveștile pentru copii numite „meghilot” dintre care a fost canonizat Meghilat Eşter ca
Cartea Esterei.
(b) Prima „în douăzeci și cinci de zile ale lunii lui Chislev sărbătoarea sfințirii templului” cade conform cu cartea a
Doua a Macabeilor, capitolul 1 și verset 1
numită și „Chag heAuor” adică „Festival Luminii” sau „Chag
Chanucah” adică „Praznic Dedicare” pentru care s-au scris mai multe suluri meghilah dintre care s-a păstrat și în
prezent s-a digitalizat Meghilat Antiochus. Evenimentul care a fost iterat în urma răscoalei fraților Macabei dintre
167-164 î.e.n. a fost descris în tratatul Şevat capitolul 2 unde scrie că ține 8 zile, dar așa cum știm pentru o rezervă de o
zi era ceva miraculos, și postul este interzis fiind aproape de Asara sau X în Tevet și ultima zi de încheiere a
festivalului cade în II Tevet. Din ajun începutului lunii Tevet ținem dedicare și se face bat-miţvah și bar-miţvah și
credincioșii iudaici mesianici organizăm boteze, se reînnoiesc consacrări, fiind ultima zi când seara se luminează
sfeșnicul numit Hanuchie. Începutul lunii Tevet este în prima zi din zece zile de strâmtorare până la ziua de post în
care a fost asediat Ierusalimul o perioadă de 42 luni sau 3 ani și jumătate comparată în profeți cu jumătate din șapte
ani care au loc la sfârșitul unui sistem politic independent față de marile puteri sau imperii ale vremii. Întreg festivalul
luminii durează din seara zilei de 24 a lunii Chislev până în seara zilei de 2 Tevet, având cadență diferită în fiecare an și
distantă egală în zile față de Paști.
(c) Iudaismul Târziu ținem „Festivalul Purim” sau „Praznicul Sorți” care cade la mijlocul ultimei luni înainte de Paști din
vremea când Haman, sau Aman agaghitul a tras la sorți această zi în care oricine putea omorî un evreu și apoi regina
Estera a Persiei și unchiul ei Mardohei au inițiat „legea autoapărării” în toate teritoriile imperiului. Cu ocazia acestor
două zile festive din centrul lunii Adar, sau în ani bisecți Adar-Bet, se citește sulul „Meghilat Eşter” sau se organizează
teatru evreiesc medieval sau bal mascat și unii pleacă în Ierusalim unde se face parară.
49
2 Macabei, cap. 1: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=50
(d) În Iudaismul Târziu avem inițiativa să restaurăm un festival numit „Chag Ieşua” a cărui contextul istoric este arătat
în primele două capitole din a Treia Epistolă a fraților Macabei și decizia să fie iterat în 12-18 a lunii Elul este în
capitolele 6 și 7. Inițiativa aparține credincioșilor iudaici nazarineni
Festivalul comemorează eliberarea Sfintei
Sfintelor de regele Ptolemeu IV care a venit cu un alai de birje cu țiitoare din Egipt și după ce a intrat abuziv în cea mai
sfântă cameră a Templului din Ierusalim la rugăciunea Marelui Preot a fost izbit afară cu un câmp de forță probabil de
un arhanghel. În poruncile lui Dumnezeu se permitea doar Marelui Preot să intre în Sfânta Sfintelor odată pe an.
Cadența acestui festival cade în „Chodeş heŞuva” adică „Luna Căinței” care începe în ajun cu Postul lui Moise și este
important să ne menținem o atitudine de reverența pe parcursul lunii motiv pentru care disputăm ținerea festivalului. (13)
(a) În Iudaismul Târziu ținem: „Postul lunii a patra, numit și „Țom Tamuz”, și postul lunii a cincea, numit și „Tișa bAv”, și
postul lunii a șaptea, numit și: „Țom Ghedaliyahu”, și postul lunii a zecea, numit și: „Asarah bTevet” care au fost date
pentru Casa Iuda din cauza Exilului Babilonian a conducătorilor Ierusalimului și reiterate ultima dată împreună prin
Zaharia Profetul și anume în capitolul 8 și versetul 19.
(b) Credincioșii evrei iudaici mesianici ținem „Asarah bTevet” sau „Zece în Tevet” care cade uneori în luna Ianuarie și
Decembrie ale aceluiași an în Calendarul Gregorian, și comemorează începutul asediului Ierusalimului de 42 luni ale
armatelor babiloniene din anul 588 î.e.n., și oficial în Israel ține din aurora zorilor până la beznă. Se mai comemorează
în ziua acesta alegerea reginei Estera de Ahașveroș din anul 479 î.e.n.
(c) Credincioșii evrei iudaici mesianici țin „Țom Tamuz” sau „Şivah Asar bTamuz” adică „Șaptesprezece în Tamuz” care
comemorează spargerea zidului la încheierea celor 42 de săptămâni de asediu al Ierusalimului și începe Cele Trei săptămâni de
Travaliunumite„BeinhaMeţarim”.
Cele trei săptămâni de travaliu se încheie cu distrugerea Primului Templu din Ierusalim și distrugerea Celui de-al Doilea Templu din
Ierusalim după 655 de ani, Expulzarea Evreilor din Spania din 1492, Izbucnirea Primului Război Mondial în 1914. Oficial în Israel
ținedinzoridelaprimaluminăpânăînbeznă.EvenimentesimilareînceletreisăptămânidetravaliusuntînchinarealaVițeluldeAur
șiArdereaCărțiiTorahdeApostomus.
(d)Credincioșiievreiiudaicimesianicițin„TișabAv”sau„NouăAv”careesteunpostmaimarede24ore,abstinențalamâncareși
băuturăfiinddelaasfințitulzileide9aluniiAvpânălabeznăînziuade10Avcareîncheieceletreisăptămânidetravaliu.
(e) Credincioșii evrei iudaici mesianici țin „Țom Ghedaliyahu” sau „Post lui Ghedalia” care comemorează asasinarea dreptului
guvernator al Ierusalimului în a III-a zi luniiTişrei din zori la asfințit.
(14) ÎnIudaism și Creștinism se urmărește în mod liber Postul Esterei dediferite persoane care auprobleme nerezolvate sau
situații similare curegina Persiei, însă înIudaism avem reglementat acest post înainte de FestivalulPurim. Durata postului este
menționată în cartea Estera capitolul 4 șiversetul 16 șia fostmutat înainte de Purim după întoarcerea în Ierusalim dar nu puteam
spunecă a avut continuitateîn istorie. În aniibisecți postul se observă oficial înAdar-Bet șidacă 13Adar cadesâmbăta se ține Joi,
înainte cu trei zile.Se consideră că data de13Adar era urmărită derăzboinici care mergeau la luptăcare posteau pentrusă
opţinăfavoarea Divină însă din vremea regelui David acestobicei nu se mai ținea.
Art. 12. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic se situează pe poziția de necombatantă în cadrul serviciului militar în afara statului
Israel deoarece porunca a VI-a „nu ucide” interzice omorârea oamenilor pentru beneficii materiale cum sunt trupele de
soldați profesioniști și mercenari și deoarece credincioșii iudaici mesianici din diasporă ne putem afla în poziție de
combatanți în două state diferite care intră în conflict și au în trupe etnici evrei. Se dispută de membri cultului poziția de
combatanți pe timp de pace pentru rezolvarea unor probleme de siguranță și securitate.
Art. 13. – (1) Cultul Iudaic-Mesianic este împotriva obstrucționării autorității religiei în stat și din acest motiv interzice
membrilor folosirea colorantului „murex” care este cerneală extrasă dintr-o specie de melci pentru îmbrăcăminte
religioasă mai ales că uneori pot conține lichid din ouăle melcilor pe care nu le depun până sunt recoltați și care dau un
miros urât colorantului. Totodată credincioșii trebuie să se abțină să sărute steagul lui Israel în timpul serviciului religios
săptămânal și de sărbători dacă este materialul este colorat cu „murex” și nu cu colorant sintetic sau alt colorant.
(2) Cultul Iudaic-Mesianic este împotriva obstrucționării autorității religiei în stat și din acest motiv interzice folosirea
unor console de securizare cu programe de augment care să producă probleme de integritate sexuală membrilor cultului sau
să hărțuiască sexual membri cultului.
Art 14.– (1) Cultul Iudaic-Mesianic potrivit cu Crezul Cultului Iudaic Mesianic menționat în art. 6 alin. (1) din prezentul
statut și anume în capitolul (6) Poziția Cultului Iudaic Mesianic față de “Abstinență” și “Circumcizie” și în capitolul (9)
Poziția Cultului Iudaic Mesianic față Donații de Organe şi Sânge și în capitolul (10) Poziția Cultului Iudaic Mesianic față
de Suflet și datorită tentativei altor culte religioase din Iudaism sau Creștinism interzice să fie anihilați membri Mișcării
Iudaice Mesianice de etnie ebraică conform Codului Penal art. 438 alin. (1) prin distrugere în întregime sau în parte, sau
prin ucidea de membri conform punctului (a), sau prin vătămarea integrității fizice sau mintale a unor membri ai cultului
conform punctului (b), sau prin supunerea unor membri ai mișcării etnice religioase la condiții de existentă inumană de
natură să ducă la distrugerea fizică totală sau parțială a mișcării religioase fie în țară sau după emigrare în Israel conform
punctului (c) cât timp își mențin cetățenia română, sau prin impunerea de măsuri vizând împiedicarea nașterilor sau
modificarea etniei copiilor prin transplant de glande genitale, și organe nereproductive care produc celule și globule care
determină codul genetic, din membri altui grup etnic conform punctelor (d) și (e).
50
https://torahdrivenlife.org/the-calendar-and-appointed-times/chag-yeshua-the-feast-of-deliverance/
15
(2) Dacă situația de anihilare prevăzută în alin. (1) este continuată cât și mișcarea etnică și religioasă încă este
considerată o minoritate națională Cultul Iudaic-Mesianic interzice membrilor cultului să intre într-un sistem de
donații organe sau de recondiționare de organe provenite chiar de la persoane declarate decedate printr-un certificat de
deces chiar dacă persoanele au aceiași etnie sau fac parte din familia celui decedat și persoanele care acceptă să
recondiționeze organe primesc o scrisoare de excomunicare în format tipărit și încetează să fie considerate membri în
poporul sfânt al lui Dumnezeu.
(3) Cultul Iudaic-Mesianic interzice membrilor cultului să doneze sau să primească sânge cu excepția membrilor din
familia celui vătămat care au grupă sanguină compatibilă dar și culoarea ochilor și dacă este posibil a părului identică cu
persoana căruia îi donează și dacă această prevedere este nerespectată de cadre medicale sau asistenți medicali familia
sau reprezentatul legal al cultului va cere organelor de cercetare penală să facă cercetări și familia să fie despăgubită
dacă fizionomia sau codul genetic al persoanei este modificată.
(4) Cultul Iudaic-Mesianic interzice persoanelor de altă etnie să obțină organe de la membri Mișcării Iudaice
Mesianice și într-o situație similară cu cea de la alin (1) pentru a trece anumite teste genetice la clinici din țară sau Israel
cu scopul ca să opţină actele de cetățenie sau ca să opţină anumită poziție socială sau de servici mai bună în diasporă
sau în Israel.
CAPITOLUL IV
ADERENŢA LA CULT
Art. 15. – (1) Calitatea de membru în Cultul Iudaic-Mesianic se face individual de persoane care sunt de etnie ebraică și
nu au făcut parte dintr-un alt cult religios, sau care nu fac parte la data asocierii și membri numesc evrei iudaici-
mesianici. (2) Persoanele ne-evrei de diferite etnii care devin prin asociere la nivel organizatoric membri în cult au
denumirea fie apostolici-mesianici ori fie în mod specific este înlocuit cuvântul „apostolici” cu numele etniei. (3)
Dacă o persoană semnează o cerere de aderență și prezintă o copie după cartea de identitate și celelalte culte
consultate nu confirmă că persoana este deja membră de cult persoana trebuie să citească acest statut de organizare și
funcționare și să fie de acord cu Crezul Cultului Iudaic Mesianic menționat în art. 6 alin. (1) înainte ca persoana să fie
trecută în evidențele de cult.
Art. 16. – (1) Fiecare membru al cultului poate fi membru într-o asociație, federație, sau alianță, împreună cu membri din
alte culte sau poate să se constituie separat sau să adere la cult conform cu art. 5 alin. (2) dacă unele alianța sau federația
sau asociația are o majoritate de membri care deja face parte din cult. (2) Dacă anumite entități tip asociație, federație, sau
alianță, devin membre ca unități ale cultului sau entități care se autofinanțează, și împlinesc cerința de 50+1 membri,
trebuie să rectifice statutul de constituire astfel încât să fie compatibil și atașabil la sfârșitul statutului de organizare al
cultului și să adopte Crezul Cultului Iudaic Mesianic menționat în art. 6 alin. (1) cu care sunt de acord de la început
acești 50+1 membri care au propus deja unele eventuale rectificări în crez până la data aderării entității.
Art. 17. – (1) Dacă cineva a dobândit deja calitatea de membru într-un alt cult religios din Iudaism, Samaritism,
Karaism, sau într-o denominație din Creștinism și dorește să dobândească calitatea de membru în Cultul Iudaic-
Mesianic dacă persoana insistă este considerată „dizident” până la completarea a unei „Cerere de Dezasociere Cult” și
scoaterea din evidentă a statutului de membru din celălalt cult religios conform cu Legea nr. 489/2006 art. 1 și art. 2.
(2) Dacă cineva a dobândit deja calitatea de membru într-un alt cult religios conform alin. (1) și nu este membru decât
într-un singur cult religios poate să se transfere conform cu art. 15, alin. (1) după ce se asigură că va fi acceptat de cult.
Art. 18. – (1) Dacă o persoană care este membră într-un cult religios, poate face o „cerere de transfer” acceptată de cult,
pe motivul că Iudaismul-Mesianic nu a fost reprezentat printr-un cult religios când a devenit membru în respectivul
cult, unde să declare că se află „într-un singur cult religios în evidență” însuși și dacă este cazul pentru alți membri ai
familiei se trec într-un tabel care să aibă pe o coloană „relația de rudenie” cu persoana care aderă și pe o altă coloană
aderența fiecăruia la anumit „cult sau mișcare religioasă”, și pe alta „etnia”. (2) Dacă un reprezentant de cult dorește să
devină membru în Cultul Iudaic-Mesianic din motive profesionale trebuie să se adreseze cu o cerere din partea cultului
sau instituției care solicită transferul temporar al unui membru.
(3) Copii care au carte de identitate și membri nebotezați și persoanele care participă ca membri deoarece fac parte din
familiile corpului credincioșilor botezați pot participa la citirea săptămânală și la diferite cursuri care le
organizează cultul până la organizarea unui eveniment cum este la Chanucah când se fac consacrări, bat-miţvah și bar-
miţvah de către familiile în care s-a perpetuat acest obicei local cât și până credincioșii iudaici mesianici
organizăm boteze fie în diasporă ori fie la râul Iordan sau un alt râu de preferat în vacanța de vară.
Art. 19. – (1) Părinții sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educația religioasă a copiilor minori, conform
propriilor convingeri. Așa cum scrie în Legea nr. 489/2006, art. 3, alin. (1);
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a
împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia. Așa cum scrie în Legea nr. 489/2006, art. 3, alin. (2);
CAPITOLULV
ÎNDATORIILE MEBRILOR ORGANIZATORI
Art. 20. – (1) Liderii Cultului Iudaic-Mesianic organizează și coordonează recunoșterea rabinilor și preoților coheni în
materie religioasă având îndatorirea și atribuțiile deosebite pentru calificarea lor.
(2) Liderii cultului au îndatoririle: a) să se închine lui Dumnezeu, adică lui Elohim, în serviciile zilnice personale atât în
particular cât și în public cât și colectiv printru convocarea într-un spațiu amenajat cu aranjament sinagogal. b) să
reprezinte membri cultului în justiție sau față de terți, pentru probleme ale cultului, președintele sau secretarul general
poate delega această atribuție unui alt membru al cultului care practică avocatură pentru asigurarea apărării conform art. 356
alin. (1) - (4) din Codul de Procedură Penală.
Președintele
Art. 21. – (1) Președintele reprezintă cultul în relațiile cu autoritățile statului. (2) Președintele organizează și conduce
activitatea cultului și în lipsa președintelui activitatea și organizarea cultului o face Secretarul General.
Vicepreședinții
Art. 22. – (1) Vicepreședintele îndeplinește atribuțiile hotărâte de adunarea generală a cultului sau de liderii din
conducerea acestuia. Vicepreședintele poate coordona un anumit birou local sau un departament înființat în cadrul
cultului care funcționează cu personalitate juridică. Vicepreședinții sunt aleși de membri dintr-o municipalitate locală sau
o asociație religioasă dintr-o comună sau cartier de oraş.
(2) Prim-vicepreședintele ține locul președintelui și conduce departamentul juridic pentru un district care se află sub o
curte de apel sau o judecătorie. Prim-vicepreședintele este ales sau este propus dintre membri locali. Prim-
vicepreședintele gestionează o parte a portofoliului de membri ai cultului care cer asistență; Întocmește şi direcționează
dosare de litigii ale membrilor; Întocmește şi actualizează proceduri de lucru și alte proceduri interne cu impact juridic în
districtul lui; Avizează, din punct de vedere juridic, dispozițiile conducerii cultului, contractele şi alte acte juridice,
programele la care asociațiile cultului iau parte, gestionează documente cu caracter juridic; Oferă consultanță juridică,
avizează şi întocmește documente în domeniul insolvenței şi a dreptului comercial; Menține relația cu instituțiile statului
(autoritățile fiscale, autorități locale, organe jurisdicționale, OCPI, etc.) şi colaboratorii filialei locale a cultului din
district; Întocmește în numele cultului rapoarte, adrese, cereri, reclamații, plângeri, notificări, contestații, cereri de
chemare în judecată, concilieri, etc. Oferă consultantă şi susținere în toate problemele de natura juridică cu care se
confruntă membrul cultului şi se implică în toate etapele acestui proces.
Secretarul General
Art. 23. – (1) Secretarul este un director economic care reprezintă filiala locală a cultului în problemele economice și de
evidență care poate lua locul prim-vicepreședintelui în lipsa acestuia, dacă este în vacantă, deplasare sau delegat în altă țară,
ş.a. unde îl poate consulta.
(2) Secretarul General este un director economic general care reprezintă cultul în problemele economice și de evidență care
poate lua locul președintelui în lipsa acestuia, dacă este în vacantă, deplasare sau delegat în altă țară, ş.a. unde îl poate
consulta. Secretarul General răspunde transmiterii la termen a corespondenței și a actelor către Secretariatul de Stat
pentru Culte, și alte culte religioase. Secretarul General răspunde de comunicarea la termen a scrisorilor adresate prin
comunitate de către unitățile de cult.
(3) Secretarul General întocmește procesele-verbale ale adunării generale și ale ședințelor de cult.
(4) Secretarul General răspunde de evidență și păstrarea actelor cultului și îndeplinește atribuțiile ce i-au fost delegate de
către președinte referitoare la conducerea operativă a cultului.
CAPITOLULVI ÎNDATORIILE
RABINILOR ŞI COHENILOR
Art. 24. – (1) Cohenii și Rabinii Cultului Iudaic-Mesianic sunt sfătuitori în materie religioasă având deosebite îndatoriri
și atribuții compatibile cu demnitatea lor.
(2) Liderii Cultului Iudaic-Mesianic coordonează recunoșterea rabinilor și preoților coheni în materie religioasă având
diferite îndatoriri și atribuțiile pe măsură cu calificarea lor pentru care au nevoie de diplomă care să certifice că au
promovat un examen de bacalaureat. (3) Pentru a fi recunoscuți ca rabini mesianici și coheni trebuie să aibă o perioadă de
minim 3 ani în care au participat la citirea săptămânală și la procesiunea manualului Tora lui Moise ca membri ai Cultului
Iudaic-Mesianic și ceilalți membri care au participat la ascultarea citirii au confirmat că sunt capabili să citească în
limba ebraică și limba locală conform art. 8 alin. (1).
17
Art. 25. – (1) Cohenii și Rabinii trebuie să sfătuiască din fii lui Israel pe cei care au îndatoriri religioase speciale cum sunt
„bechorim” (literar: în cordonali) sau „întâi născuți” și țin din cartea Numeri
special capitolul 8 deși decizia cu privire la
ei s-a luat, așa cum scrie, în cartea Exodul capitolele 12 și 13, și uneori țin și Numeri capitolul 6, și ca să arate familiei
acestora că ar putea fi răscumpărați cu un miel sau pot rămâne consacrați conform cu capitolul 4 până la 50 ani. (2)
Cohenii și Rabinii trebuie să sfătuiască persoanele care au făgăduințe speciale cum sunt „nazirii” (literar: vlăstarii) sau
„nazarinenii” care au promis lui Dumnezeu să facă ceva cum ar fi să-i slujească pe o durată mai lungă până se poate
vedea o creștere în lungime a părului și să le arate ce îndatoriri au din cartea Numeri capitolul 6 inclusiv că pot parțial să se
dezlege și să poată bea vin din struguri sau să se consacre și să slujească mai departe.
(3) Cohenii și Rabinii trebuie să sfătuiască și persoanele care doar într-un fel au făgăduințe însă ei nefiind primii la
părinți nu se aplică alin. (1) și nici alin. (2) ci țin fie pentru ei ori fie pentru alte persoane cu care au grad de rudenie, de
exemplu în scop educativ pentru copii adolescenți, un naziriat de cel puțin o lună conform cu Numeri capitolul 6 până la
împlinirea scopului acestei făgăduințe.
Art. 26. – (1) Cohenii și Rabinii trebuie să pregătească un calendar sau un îndrumar pentru citirea porțiunii
săptămânale ori poțiunilor speciale și să treacă pe o foaie de lucru titlurile importante din porțiunea care urmează a fi
citită analizând structura principalelor subiecte care trebuie explicate după citire.
Art. 27. – (1) Cohenii și Rabinii trebuie să sfătuiască membri cu privire la unele substanțe puse în alimente pentru a
conserva, recolora, întări, afâna, fermenta, ş.a., un anumit produs local fabricat de un lanț de magazine, sau un produs
comercial fabricat pentru orice magazin alimentar, care separat sau împreună ar putea avea o reacție chimică care
contravine cu dieta unei perioade de timp cum este pe durata Paștilor.
(2) Cohenii și Rabinii trebuie să sfătuiască membri să identifice anumite logo-uri sau embleme ale Uniunii Vegane sau
certificate de agricultură vegetală care să le facă cușer pentru sărbători și să conțină urme de nistatină sau extracte din
rodul viței de vie care să le facă interzise categoriilor de credincioși care pot fi încadrați după art. 22 alin. (1) – (3).
(3) Cohenii și Rabinii pot alcătui sau redacta îndrumare tipărite sau în format PDF prin care să instruiască membrii dacă
vitamina B12 care în funcție de origine este permisă grupurilor etnico-religioase de arabi și evrei de exemplu de Paști
dacă se extrage din ouă, sau dacă se extrage din din ficat sau mușchi de rumegătoare cum este iedul sau mielul, și în alte
zile din an dacă se extrage din lapte și ficat sau mușchiuleț de păsări mari tăiate proaspăt ca curcanul și cocoșul, și nu
neapărat este recomandată dacă se extrage din archaebacteria.
(4) Cohenii și Rabinii pot alcătui sau redacta îndrumare tipărite sau în format PDF prin care să instruiască membrii dacă sunt
cușer pentru veșminte religioase și pentru colorarea alimentelor dintre coloranții albăstriu murex și roșiatic crimson sau
cârmâziu care conțin acid carminic, coloranți pentru iaurt tip colorantul auriu, colorantul roz bombon, ş.a.
(5) Cohenii și Rabinii pot alcătui sau redacta îndrumare tipărite sau în format PDF prin care să instruiască membrii că nu
poate fi considerată cușer anumită brânză care deși pentru prima fermentare se folosesc fermenți lactici cușer apoi se
folosește stomac sau vezică urinară de porc pentru următoarea fază de fermentare. Aceștia pot menționa fermenții pentru
care brânza nu poate fi considerată cușer cum este mucegaiul de penicilină albastru, roșu, verde, sau tip parmezan, și
că sunt contraindicați femeilor însărcinate. (6) În cazul în care un membru al cultului este ținut în supraveghere
tehnică printr-un mandat de la un procuror sau orașul sau țara are decretată stare de război, stare de asediu, stare de
carantină, ş.a., și prin orice mijloace ajunge agresat sexual rabinii și cohenii sunt obligați să indice un loc în afara orașului
unde se poate merge la camping sau pescuit și se poate împlini cerința din Deuteronom capitolul 23 și versetele 9-14.
CAPITOLULVII
CANONUL IUDAISMULUI TÂRZIU
Art. 28. – (1) Canonul este un set de cărți religioase recunoscute oficial printr-un consiliu reprezentativ al unei religii.
(2) Canonul Iudaismului Târziu este o extensie a canonului Iudaismului Rabinic din care s-a rupt ca ramură religioasă
independent în vremea canonizării cărților ebraice.
(3) Prima tentativă de continuare a canonizării în Iudaismul Târziu s-a făcut în localitățile din Pustia Iudeii și țărmul
Mării Moarte în dinastia Herodiană de la sfârșitul perioadei Celui de-al Doilea Templu din Ierusalim de unde am
moștenit ca patrimoniu UNESCO unele cărți pe care le considerăm semi-canonice.
(4) Ultima tentativă de extindere a canonizării în Iudaismul Târziu s-a făcut pe 12 Ianuarie 2010 când „Adunarea
Mondială Nazarineană a lui Elohim” WNA
a declarat încă 12 cărți parte din Canonul Nazarinean.
51
Vârsta consacrării între 25-50 ani este dată în Numeri 8:24-25;
52
adică „The Worldwide Nazarene Assembly of Elohim” - Internațional „Beit Din”.
Art. 28. – (1) Canonul Iudaismului Rabinic începe TaNaCh adică Tora, Nevi’im, și Chetuvi’im, cu manualul Tora lui
Moise care conține: Bî’rēşīṯ (תישארב, literal „În început”) – Facerea sau Geneza; Şâmōṯ (תומש, literally "Numile") –
Ieşirea sau Exodul; Ua’iī’qârā’ (ארקיו, literal "Și să cari") – Leviticul; Bî’mīḏbar (רבדמב, literal "În sărbăticie") –
Numeri; Dâvārīm (םירבד, literal "Cuvântaţi sau Cuvântări") – Deuteronom.
(2) Canonul Iudaismului Rabinic continuă cu Nevi’im (םיאיבנ Nəḇī’im, "Profeți") care este un alt set principal de cărți ale
TaNaCh, între manualul Tora și Chetuvi’im. Această diviziune includ cărți care acoperă vremea de la intrarea Israeliților
întru țâra promisă până la exilul babilonian al conducătorilor Ierusalimului (o "perioadă de profeție") în care s-au scris două
seturi de cărți profetice care s-au extins la întoarcerea din exil cu un al treilea set: Întâii Profeți (םינושאר םיאיבנ Nevi’im
Rişonī’im) adică: Iâhōşua‘ (עשוהי) – Ioşua; Şōfṭī’im (םיטפש) – Judecători; Şâmū’eēl (לאומש) – Samuel; Mâlāḵī’im ( םיכלמ) –
Suverani.
(3) Canonul Iudaismului Rabinic continuă cu Profeți Următori (םינורחא םיאיבנ, Nevi’im Acharon’im) adică: Iâşa‘iāhū (
והיעשי) – Isaia; Iīrâmî’Iāhū (והימרי) – Ieremia; Iâḥēzâqē’eēl (לאקזחי) – Ezechiel;
(4) Canonul Iudaismului Rabinic continuă cu cei douăsprezece profeți mici (רשע ירת, trei asar, "cei doisprezece"), care sunt
considerați un singur set de cărți sau o carte: Hōşēa (עשוה) – Osea, Iōu’eēl (לאוי) – Ioel, Aāmōus (ס(ומע) – Amos,
Aōḇaḏâiāh (הידבע) – Ovadia, Iōnāh (הנוי) – Iona, Mīicāh (הכימ) – Micah, Nēḥūm (םוחנ) – Nahum, Ḥăḇaqūq (קוקבח) –
Habacuc sau Avacum, Ţîfanî’Iāh (הינפצ) – Sefania, Ḥēgēi (יגח) – Hagai sau Agai, Zâcērî’Iāh (הירכז) – Zechariah,
Mēlî’eāchī (יכאלמ) – Maleahi.
(5) Canonul Iudaismului Rabinic continuă cu Câṯūḇī’im (םיבותכ, „Scrieri”) care consistă din doisprezece cărți, și anume
„Sifrei Emet”, ( םילהת ,ילשמ ,בויא ) “Hudedim” adică “născuți” și “Emet” (ת"מא), adică “Adevăr” cu sistem de calintare
special pentru note și versete sau versuri exceptând începutul și sfârșitul cărții Iov care este proză: Tâhīlī’im (םילהת) –
Psalmi; Mīşīlēi (ילשמ) – Cartea Proverbe; Aīyōuḇ (בויא) – Iov.Acestea în Creștinism sunt plasate înainte de profeți mici.
(6) Canonul Iudaismului Rabinic continuă cu alți profeți: Dānī’eēl (לאינד) – Daniel, Aēzrā (ארזע) – Ezra și Neemia,
Dīvrēi haIāmī’im (םימיה ירבד) – Cuvântări Cronici.
(7) Canonul Iudaismului Târziu mai este extins cu cărți pseudo-canonice care sunt în Canonul Iudaismului Nazarinean: 1
Esdra, 2 Esdra (capitolele 3-14), Tobit, Iudita, Înțelepciunea lui Solomon, Ben Sirac, Baruch, Epistola spre Ieremia,1
Macabei, 2 Macabei, 3 Macabei, 4 Macabei.
(8) Canonul Iudaismului Târziu este extins cu cărțile așa numitului Noul Testament începând cu Evanghelia după Matei
scrisă original în limba ebraică, și cu Evangheliile Curetane traduse de un ucenic al domnului Tadeu în limba Arameică
Siriacă cca. în anul 70 e.n. și armonizate de Tatian după 150 e.n., și continuă cu Evanghelia după Ioan și cu cartea
Faptele Apostolilor și cu Epistolele Pauline traduse până în 160 e.n., și omite până în secolul V Epistolele Catolice care
conțin: 2 Petru, 2 Ioan, 3 Ioan, Iuda, și cartea revelației Apocalipsa, în setul de cărți numite Peşitta sau Biblia Arameică, și
care au fost păstrate împreună cu alte evanghelii și epistole doar în anumite cetăți din Siria.
(9) Credincioșii evrei iudaici-mesianici considerăm că rabinul Șaul din Tarsul Ceciliei nu a folosit cuvântul arameic „câtaba”
folosit de Mesia în evanghelia după Ioan capitolul 19 și versetul 28 în a II-a Epistolă către Timotei, capitolul 3 și versetul 15 ci
„sefra qedişa” adică „carte sfântă” pentru a se referi la orice carte care era folosită să fie învățați religios de copii, și că ambele
expresii nu se referă la cărțile care au fost scrise înainte de generația lor în secolul I e.n., și acest cuvânt „câtaba” a fost folosit de
doctorul Luca în FapteleApostolilor capitolul 17 și versetul 11 unde este tradus „Scriptura” sau „Scripturile” care se referă la
TaNaCh adică astfel numitul „Vechi Testament” sau setul de cărți așa numite „Scripturi Evreiești”.
Art. 29. – (1) Credincioșii evrei iudaici-mesianici considerăm că întreg Canonul Iudaismului Târziu este util pentru a
învăța și a instrui și în unele comunități este numit manual sau „Tora” motiv pentru care nu toate comunitățile fac
binecuvântări separate la citirea din Porțiunea Tora, Porțiunea Haftarah (Profeți și Scrieri), și Porțiunea Brit Chadaşah
adică Porțiunea din Noul Testament.
CAPITOLULVIII FINANŢAREA
CULTULUI IUDAIC MESIANIC
Art. 30. – (1) Fondurile și bunurile de la sediile locale provin din contribuții benevole ale unor membri, sau o taxă de
membralitate care este rambursată prin trezorerie la fondarea unui asociații locale, donații, subvenții, drepturi de autor,
activității comerciale ale unor membri.
(2) Cultul Iudaic Mesianic poate avea imobile proprii, aziluri pentru evrei, case de odihnă, edituri, tipografii, unități de
învățământ de orice grad, societăți biblice mesianice, studiouri radio sau TV, unități sanitare, orice alte unități și
instituții, pentru îndeplinirea misiunii propuse.
19
CAPITOLUL IX
DISPOZIŢII FINALE
Art. 31. – (1) Ștampila Cultului Iudaic Mesianic este rotundă având delimitat un cerc interior trasat cu o linie mai
groasă pe circumferința exterioară a cercului fiind scris: „CULTUL IUDAIC MESIANIC DIN ROMÂNIA”. (2) În
centrul ștampilei de află conform cu Art. 2. alin. (1) sigla Iudaismului-Mesianic și anume „Cheia lui David”.
Data stabilirii statului,
Arad, 22 Decembrie 2022