Noul Testament Traducerea Fidela (Arad 2007) :: Introducere

Motto:

Iubiţilor, făcând toată străduinţa să vă scriu despre

salvarea noastră comună; am avut obligaţia să vă scriu,

îndemnându-vă să luptaţi pentru credinţa

dată sfinţilor odată pentru totdeauna“.

Iuda 3

Această traducere a Noului Testamen

am realizat-o (între 2003-2007) ca un răspuns la

necesitatea cercetătorilor sinceri ai doctrinei creştine aşa cum rezultă ea din textul grecesc original al

cărţilor care compun N.T.

Studiind diferitele traduceri în limba română, mai vechi sau mai recente, am observat unele

aspecte (neajunsuri) pe care mi-am propus să le corectez; neavând pretenţia să elaborez o traducere

perfectă; ci, în măsura posibilului, să fac un pas înainte în îmbunătăţirea exactităţii traducerii textului

grecesc. Pentru că o traducere perfectă s-ar putea face numai dacă s-ar descoperi textele originale ale

cărţilor N.T., sau dacă s-ar descoperi un manuscris al N.T. (în greacă) din primul secol şi pe care să fie

făcută menţiunea datei scrierii, precum şi că a fost copiat după manuscrisele originale. Dar chiar şi în

aceste cazuri perfecţiunea traducerii ar fi afectată de ambiguitatea şi de confuzia în exprimare a

autorilor în unele pasaje dificile; de aici rezultând riscul de a elabora o traducere mai puţin exactă şi

sigură.

Scopurile urmărite de mine în această traducere sunt multiple, dintre care aş enumera:



Un grad sporit de exactitate în traducere.



Eliminarea cuvintelor ajutătoare (care în manuscrise nu se găsesc) folosite de diferiţi traducători,

eliminând astfel influenţarea înţelesului textului după voinţa traducătorului.



Elaborarea unei traduceri literale neinfluenţată de gândirea, mentalitatea şi apartenenţa la vreun

cult creştin a autorului.



Respectarea pe cât este posibil, a ordinii (locului) cuvintelor din textul grecesc, asigurând totodată o

continuitate şi o claritate a textului tradus.



Înlocuirea unor cuvinte de altă origine decât cea latină, acolo unde este posibil. Exemple:

Răstignire, cu crucificare; neam, cu naţiune; a propovădui, cu a predica; norod, cu popor; a

tălmăci, cu a traduce; pildă, cu parabolă; poruncă, cu ordin; mântuire, cu salvare; praznic, cu

sărbătoare; osândă, cu condamnare; gloată, cu mulţime; nădejde, cu speranţă; slavă, cu glorie;

duh, cu spirit; oştire, cu armată; etc.



Introducerea, în josul paginii, a unor explicaţii (în număr de peste 12.000) la unele cuvinte sau

expresii.



Acordarea unei atenţii sporită semnelor de punctuaţie (care în manuscrisele greceşti nu se află, ele

fiind introduse mult mai târziu de către traducători), care să contribuie la o mai bună înţelegere a

textului.

Explicaţii referitoare la textul grecesc folosit pentru traducere

Textul grecesc folosit la traducere este cel stabilit de teologii englezi Westcott şi Hort în 1881,

după următoarele manuscrise:



Codex Sinaiticus din sec. IV d.H. care conţine toate cărţile N.T. + epistola lui (pseudo) Barnaba şi

Păstorul lui Hermas



Codex Alexandrinus din sec. V d.H. care conţine toate cărţile N.T. din care lipsesc trei fragmente.

Mai conţine şi prima şi parţial a II-a epistolă a lui Clement Romanul.



Codex Vaticanus 1209 din sec. IV d.H din care lipsesc cărţile: Evrei, după 9:14; 2Timoteos;

Titos; Filemon şi Apokalypsis parţial.



Codex Vaticanus 1160 din sec. XI d.H.



De asemenea ei au mai folosit şi unele manuscrise (parţiale), relativ mai târzii: Codex Ephraemi

rescriptus din sec. V d.H.; Codex Bezae din sec. V. d.H.;Codex Cantabrigensis din sec.V d.H. ;

Codex Washington 016+032 din sec V d.H.; Codex Claromontanus din sec VI d.H.; Codex

Basiliensis din sec. VII. d.H. Codex ; Codex Borelianus din sec. IX. d.H. etc.

La redactarea traducerii am mai consultat şi Interliniarele: grec-englez: The Kingdom Interlinear

Translation of the Greek Scriptures; şi Emphatic Diaglott, Interlinearele grec-român: Evanghelia după

Matei şi Epistola către Romani (editate de Editura Agape); precum şi textul grecesc Robinson-

Pierpont Majority Text (1995); Sfânta Scriptură de la 1874 (tradusă de Niţulescu); Biblia Cornilescu

Sigla N.T. se referă la Noul Testament; iar sigla V.T. se referă la Vechiul Testament.

III

revizuită (GBV - 1990); N.T. 1998 (GBV); Noul Testament 1993 (Cristlihe Literatur-Verbraitung

ediţia 1); unele lexicoane greceşti, precum şi Septuaginta Rahlfs’ pentru găsirea sensurilor unor

cuvinte din N.T.

În 1931 au fost descoperite câteva papirusuri greceşti din sec. II-III d.H., dintre care cele mai

importante sunt:



Chaster Beatty I (P45), care conţine fragmente din Matei, Marcu, Luca, Ioan şi Faptele

apostolilor.(sec. III)



Chaster Beatty II (P46), care conţine 9 din epistolele lui Pavel.(aprox. anul 200 d.H.)



Chaster Beatty III (P47) care cuprinde Ap. 9:10-17:2.

Între 1956-1961 au fost publicate la Geneva (Elveţia) papirusurile:



Bodmer II (P66), datând pe la anul 200 d.H. şi conţinând cea mai mare parte din Ev. Lui Ioan.



Bodmer VII,VIII (P72), datând din sec. III-IV d.H. şi conţinând Iuda, 1Petru, 2Petru.



Bodmer

XIV,XV (P75), datând din sec. III d.H. şi conţinând cea mai mare parte din Ev. Luca şi

Ioan.



Bodmer XVII (P 74), datând din sec. VII d.H. şi conţinând din: Fapte, Iacob, 1Petru, 2Petru,

1Ioan, 2Ioan, 3Ioan, şi Iuda.

Toate aceste papirusuri au fost folosite apoi de Nestle-Aland la reeditarea îmbunătăţită în mai multe

ediţii succesive a textului grecesc din 1881 stabilit de Westcott şi Hort, dintre care am folosit ediţia

IX din 1912 şi ediţia XXVII din 1993 (ultima). Acest text este cunoscut sub denumirea de Textul

Critic, deoarece este stabilit prin analiza comparativă critică a manuscriselor.

Explicaţii referitoare la istoria apariţiei în limba greacă a lui „Textus Receptus”

(adică: Textul Primit)

Prima ediţie tipărită a întregului N.T. în greacă (şi latină) a fost cea conţinută în tratatul „The

Complutensian Polyglot” publicat de Francis Ximenes de Cisneros, a fost cea a editorului Lopez de

Stunica în anul 1514.

Prima ediţie tipărită la Basel (Elveţia) şi publicată separat, tot în greacă şi latină (deci nefiind

conţinută într-un tratat ca cea a lui Lopez de Stunica din anul 1514), a fost cea a lui Erasmus de

Rotterdam din anul 1516. Aceasta avea multe erori, dar Erasmus a publicat un text îmbunătăţit al N.T.

grecesc în ediţiile apărute în 1519, 1522 şi 1527. În 1535, Erasmus a publicat a cincea sa ediţie (în

greacă), care este baza „Textului Receptus”. Manuscrisele greceşti folosite pentru cele două ediţii, ale lui

Lopez din 1514 şi Erasmus din 1516, au fost puţine la număr, datând din secole târzii, adică din sec.

VI-XV (manuscrisele din sec. II – V pe care le-a folosit Westcott şi Hort în „Textul Critic”, începând

din 1881 şi îmbunătăţit în 27 ediţii până în timpul recent, nu erau descoperite în sec. XV-XVIII), de o

valoare critică mică de aceea nu au avut o autoritate reală mare.

În 1546 şi în 1549 şi în 1550, Robert Stephanus a tipărit la Paris, trei ediţii ale N.T. în greacă.

Acestea se bazau în principal pe textul lui Erasmus, cu corectări făcute în conformitate cu o copie a

„Complutensian Polyglot” din 1522 şi cu 15 manuscrise târzii, datând chiar din secolele precedente. R.

Stephanus a făcut împărţirea Bibliei întregi pe capitole şi versete în 1553, şi care se menţine şi în

prezent, cu toate neajunsurile şi inartvertenţele ei.

Ediţia a treia, din 1550, a textului grecesc a lui R. Stephanus a devenit, de fapt, (mai târziu)

aşa numitul „Textus Receptus” (termenul latin utilizat pentru: „Textul Primit”, sau „Acceptat”), pe

care s-au bazat diferite versiuni engleze din sec. XVI, precum şi „King James Version” din 1611. De

menţionat însă, că „American Standard Version” (din 1901); „English Revised” (din 1881-1895);

precum şi „Revised Standard Version” (din 1946-1952) au utilizat „Textul Critic” al lui Westcott şi

Hort.

Beza, a publicat cinci ediţii ale N.T. grecesc între 1565 – 1598.

În 1624 a fost publicat în Leyden (Olanda) un N.T. în greacă, aproape identic cu cel editat de

R. Stephanus în 1550. Autorul lui este complect necunoscut. Tipografii au scris pe acest text al N.T.

numele de „Textus Receptus”.

Textul lui Erasmus a fost folosit de Martin Luther în 1522 la traducerea N.T. în germană,

precum şi de Wylliam Tyndale în 1525 la traducerea în engleză.

Mai târziu, alţi teologi-cercetători au publicat texte greceşti ale N.T. tot mai îmbunătăţite.

Astfel au fost I.J.Griesbach (între 1796-1806); Konstantin von Tischendorf (1872); Herman Soden

(1910).

Recent (în 2002) a fost tipărită o traducere în limba română a N.T. bazată pe Textus Receptus,

şi cuprins în Biblia editată de Tritarian Bible Society din Londra (TBS).

Pe vremea când a fost redactat Textus Receptus, nu erau descoperite manuscrisele vechi din

sec. II-V d.H., de aceea nu au putut fi folosite decât manuscrise din epoci mai târzii (sec. VI-XV

d.H.), şi care se deosebeau mai mult sau mai puţin între ele.

De aceea, Textul Critic redactat de Westcott şi Hort, şi îmbunătăţit şi reeditat pe parcursul sec.

XX, este mult superior Textului Receptus, pentru că se bazează pe cele mai vechi manuscrise greceşti

existente.

Textul Critic diferă de Textus Receptus în 5337 de locuri, potrivit calculelor făcute de exegeţi.

Textus Receptus conţine în plus, faţă de Textul Critic peste 11.000 de cuvinte din mai multe motive,

cum ar fi:



Textus Receptus s-a stabilit după manuscrise mai târzii, în care copiatorii de-a lungul timpului au

introdus cuvinte în plus pentru a uşura înţelegerea textului grecesc.



Mulţi copiatori de-a lungul timpurilor au introdus cuvinte în plus pentru a influenţa înţelesul

textului în conformitate cu propria lor interpretare, sau chiar a altora.



Apoi, dacă copiatorii au observat că vreun evanghelist prezintă acelaşi eveniment prin cuvinte mai

puţine decât altul, ei au adăugat în textul mai scurt, cuvintele care sunt redate în textul mai lung.

Ex.: La rugăciunea Tatăl Nostru, redată de Luca în c.11:1-4, copiatorii au adăugat mai târziu

cuvintele pe care aceeaşi rugăciune le are în plus în redarea lui Matei în c.6:9-13.

Explicaţii referitoare la Numele lui Iesus Hristos

Iesus (în greacă: Iesous) este corespondentul, în greacă, al lui Ieşua din ebraică, însemnând:

Iehova este salvare. Deoarece în alfabetul grecesc nu există litera „ş”, în locul ei s-a scris litera „s” iar

diftongul „ou”, în greacă se citeşte „u”. Astfel citirea corectă a Numelui Salvatorului este: Iesus şi nu

Isus sau Iisus, în care este omisă litera „e” din Ieşua precum şi din gr. Iesous.

Hristos, în greacă, însemnă: „Unsul” (lui Dumnezeu), care este traducerea cuvântului ebraic:

Maşia = Uns. În greacă, hrizo = a unge.

Explicaţii referitoare la cuvintele „Dumnezeu” şi „Domn”

În limba română cuvântul Dumnezeu este un cuvânt compus din: Domnus (=Domn, din latina

populară), înlocuit apoi cu Dominus = Domn, din latina literară; şi din Deus = zeu (în latină).

În Biblie, atât în Septuaginta greacă a V.T. precum şi în N.T. este folosit cuvântul Theos, atât pentru a-L

desemna (înţelege) pe Dumnezeul-Tată, Creator şi Adevărat; cât şi, pentru zeii (idolii) popoarelor păgâne

(politeiste). Cuvântul grecesc Theos este echivalentul cuvântului ebraic Elohe (la plural: Elohim)

folosit în V.T. şi care, la fel era folosit atât pentru Dumnezeul-Tată, Creator şi Adevărat (vezi Geneza 1:1)

cât şi pentru zeii popoarelor păgâne. În această traducere pentru cuvântul Theos din N.T. am folosit

cuvântul Dumnezeu pentru a-L desemna pe Dumnezeul-Tată, Creator şi Adevărat; şi, cuvintele: zeu,

dumnezeu, dumnezei, pentru a-i desemna pe oameni, pe zei (idoli), şi pe Satan (vezi 2 Korinteni 4:4 ;

Ioan 10:34-35 ; Fapte 17:18 ; 1Kor.8:5 ; Gal.4:8 ; Fapte 14:11 ; 7:43 )

Explicaţii referitoare la Numele lui Dumnezeu

Numele cu care Dumnezeul Adevărat s-a prezentat evreilor, este Iehova, care apare în V.T. de

6823 de ori. Mai târziu, evreii au început să se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvântul Adonai =

Stăpân, care echivalează cu latinescul Dominus = Domn; Stăpân. Cel mai edificator pasaj din Biblie

referitor la Numele lui Dumnezeu, îl găsim în convorbirea pe munte al lui Moise cu Dumnezeu,

redată în Exod 3:13-16.



v.13:

„Moise a zis către Dumnezeu

(în ebraică: Elohim, iar în Septuaginta apare: Theos =

Dumnezeu):

Iată, mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: Dumnezeul

(Elohe = Theos)

părinţilor

voştri m-a trimis la voi, ei mă vor întreba: Care este Numele Lui? Ce voi zice către ei?



v.14:

Şi Dumnezeu

(Elohe = Theos)

a zis către Moise: Eu sunt Cel ce sunt

(în ebraică:

ehieh aşer

ehieh

, iar în greacă, în Septuaginta:

Ego eimi o on

, adică:

Eu sunt Cel ce există; Cel ce este

;

Cel

etern

Şi a zis: Aşa vei zice către fiii lui Israel: Cel fiind

(în ebraică: „

ehieh

” =

Cel ce există ; Este

;

iar în greacă „

o on

”)

Cel ce există m-a trimis la voi.

(Cuvântul ebraic „ehieh” care apare a doua şi a

treia oară în v.14, este tradus în Septuaginta cu „

o on

” tot de două ori, însemnând: Cel ce este,

Cel ce există ; dar nu acesta este Numele lui Dumnezeu, ci cel revelat în v. 15. prin tetragrama

YHWH=IEHOVA. Vezi şi Apoc. 1:4,8 şi notele 6821+6826, unde acelaşi „

o on

” din v.14, este

tradus cu „

Cel ce este

”. Dar şi din context reiese clar că „

o on” nu este Numele lui Dumnezeu).

Abia apoi, în v.15, Dumnezeu îi dă lui Moise răspunsul la întrebarea acestuia din v.13,

încunoştinţându-l (dezvăluindu-i) că Numele Lui este „Iehova”. În ebraică Numele Lui este scris în

forma unei tetragrame formată din patru litere „YHWH”; pe care evreii, conform regulilor lor de

citire, o pronunţau „Iehova”. Ei mai obişnuiau, din respect faţă de Numele Sacru, ca atunci când

vedeau în text tetragrama, să o citească „Adonai”. Astfel, în v.15, Moise redă răspunsul lui Dumnezeu

referitor la Numele Lui, în felul următor:



v.15:

Şi a zis iarăşi Dumnezeu

(Elohe - Theos)

către Moise: Aşa vei vorbi fiilor lui Israel: Iehova

(în

ebraică: „YHWH”, iar în traducerea greacă „Septuaginta”: este scris „Kyrios” = DOMNUL; ceea

ce este inexact deoarece YHWH (Iehova) nu însemnă „Kyrios”, şi deci nici DOMNUL)

Dumnezeul

(în ebr. Elohe – iar în gr. Theos)

părinţilor voştri, Dumnezeul

(Elohe - Theos)

lui

Abraam, Dumnezeul

(Elohe-Theos)

lui Isaac, şi Dumnezeul

(Elohe-Theos)

lui Iacob m-a trimis la

voi. Acesta

(adică: Iehova)

este Numele Meu în etern, şi o amintire din generaţie în generaţie.

Apoi, în v. 16, Dumnezeu îşi mai rosteşte încă odată Numele de „Iehova”, precizând:



v.16:

Mergând deci, strânge bătrânimea fiilor lui Israel şi vei zice către ei: Iehova

(în traducerea

Septuaginta, în greacă: Kyrios = DOMNUL, iarăşi traducere inexactă ca în v. 15),

Dumnezeul

(Elohe – Theos)

părinţilor voştri mi s-a arătat, Dumnezeul lui Abraam şi Dumnezeul lui Isaac, şi

Dumnezeul lui Iacob zicând: ...

Aşa că, la întrebarea lui Moise (din v.13), Dumnezeu îi face mai întâi precizarea (în v.14) că El este

Dumnezeul Cel Adevărat, Cel Real, Cel Autentic; că El este singurul Dumnezeu care există ca

persoană (fiinţă) Divină Vie, spre deosebire de zeii (idolii) popoarelor păgâne care nu sunt persoane

(fiinţe) autentice, şi deci neavând o existenţă reală, nu sunt fiinţe divine vii.

Observăm deci, că de două ori (în.v.15,16)

Iehova

a fost înlocuit cu

Kyrios

DOMNUL

. Iar v.18,

Dumnezeu

îi zice din nou lui Moise: ...

DOMNUL

(Iehova),

Dumnezeul

(Elohey)

evreilor

(ybryiym)...

Apoi, în Exod 6:2,3 citim: Şi Dumnezeu (Elohim) a vorbit lui Moise şi i-a zis: Eu sunt DOMNUL

(Iehova). Eu m-am arătat lui Abraam, lui Isaac şi lui Iacob, ca Dumnezeul Cel Atotputernic (El

Şaday); dar nu am fost cunoscut de ei sub Numele Meu ca DOMNUL (Iehova). În Geneza 12:7,8;

13:4,18 citim că Abraam a zidit un altar DOMNULUI (în ebraică: lui Iehova), şi a chemat Numele

DOMNULUI (în ebraică: Numele lui Iehova

)

Deci, Iehova este Numele lui Dumnezeu, conform tetragramei IHWH din Exod 3:15 si

repetata in v.16, si 18.. El mai apare în Biblie şi într-o formă prescurtată de: „Iah”. De exemplu:

Obadiah, însemnă: Servind lui Iah. În N.T. cuvântul Iah este cuprins în expresia: „Halleluiah”

(Aleluia) = Lăudaţi-l pe Iah (vezi Ap. 19:1-6).

În alte locuri, în acelaşi verset apare atât Iehova cât şi Adonai. Exemplu: Geneza 15:8:

„Stăpâne DOAMNE” (în original: Adonai Iehova); 2Cronici 34:23: „Aşa vorbeşte DOMNUL,

Dumnezeul lui Israel (în original: Iehova, Elohey Israel); Judecători 16:28: „Samson a strigat către

DOMNUL (Iehova) şi a zis: Stăpâne (Adonai) DOAMNE (Iehova)”; Exod 4.10: „Şi Moise a zis

DOMNULUI (Iehova): Ah! DOAMNE (Adonai)”; Ieremia 14:15: „Sunt numit după Numele Tău,

DOAMNE (Iehova), Dumnezeul (Elohey) Armatelor (Sabaot)”; Exod 5:22: „Şi Moise s-a întors la

DOMNUL (Iehova) şi I-a spus: DOAMNE (Adonai), pentru ce ai făcut rău poporului acesta?” În

Matei 22:41-45 găsim un citat din Psalmul 110.1: „DOMNUL a zis Domnului meu”, care este o

traducere confuză, dacă nu privim în original unde găsim: „Iehova a zis către Adonai al meu”. Aici,

David Îl numeşte Iehova pe Dumnezeu, iar (profetic) pe Iesus Îl numeşte: Adonai. În toate locurile

unde apare expresia: „Aşa vorbeşte DOMNUL”, în original este scris: „aşa vorbeşte Iehova”.

În N.T., cuvântul Domnul apare (singur) de aprox. 230 de ori fără a se specifica dacă autorul

se referă la Dumnezeul-Tată (adică la Iehova), sau se referă la Domnul Iesus Hristos-Fiul. De aceea

pentru a evita confuziile de interpretare, bazându-mă pe context, am scris „DOMNUL” de peste 160

de ori, atunci când este vorba de Dumnezeul-Tată (adică Iehova) şi „Domnul” atunci când este vorba

de Domnul Iesus Hristos-Fiul. Când este vorba de domni pământeşti, am scris „domnul” cu „d” mic.

În Ap. 1:4 găsim: „Har şi pace de la Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine”; iar în v. 8 citim:

„eu sunt Alfa şi Omega, zice DOMNUL Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine.” În ambele

versete, expresia Cel ce este, în original apare: „

o on

” = Cel ce este; Cel ce există, Cel etern, şi o

găsim în mod identic în traducerea în greacă (Septuaginta), după cum am văzut în Exod 3:14, unde

apare de două ori „

o on

”; aici fiind tradusă de Cornilescu cu „Cel ce sunt” şi cu „Eu sunt”, deşi corect

ar fi: „Cel ce este”; „Cel ce există”; „Cel etern”. Oricum, Numele lui Dumnezeu nu este acesta („

”) din v. 14, ci este cel din v. 15, adică:YHWH =Iehova. De fapt, când V.T. a fost tradus de cei 70

de experţi evrei (de aceea i se zice traducerea „Septuaginta”) pe la anul 280 î.H. din ebraică în greacă,

ei nu au înlocuit Numele Iehova cu grecescul Kyrios = DOMNUL; ci ei au lăsat în continuare

cuvântul YHWH (Iehova) şi în textul grecesc, şi chiar l-au scris cu litere ebraice şi nu cu litere

greceşti. Ca dovadă avem cele 12 fragmente de papirus descoperite în Egipt în 1939 şi publicate în

1944, şi care conţin câteva versete din diferite capitole ale Deuteronomului din Septuaginta, datând

din sec. I î.H.. În aceste fragmente scrise în limba greacă, apare de 15 ori cuvântul YHWH (Iehova)

scris cu litere evreieşti, ceea ce însemnă că traducătorii Septuagintei nu au înlocuit YHWH (Iehova)

cu grecescul Kyrios = DOMNUL, această înlocuire făcându-se mai târziu. Într-un sul de papirus din

Dumnezeu când a încheiat legământul cu Abraam, l-a făcut folosind expresia: „El-Şhaday” şi nu „Iehova”, chiar dacă Abraam a cunoscut şi a

utilizat Numele de Iehova, dar acesta nu a fost Numele legământului în cazul său (Geneza 17:1; vezi şi 28:3; 35:11); de aceea Dumnezeu a spus în Exod

6:3 că „nu am fost cunoscut de ei sub Numele Meu ca Iehova”.

sec. I d.H. care conţine fragmente, în greacă, ale celor 12 profeţi, Tetragrama (YHWH) este scrisă în

paleo-ebraică. În grota Qumran 4, într-un fragment din sec. I î. H. al cărţii Levetic din Septuaginta

grecească, Tetragrama este scrisă cu litere greceşti: IAO.

Ieronimus, pe la anul 300 d.H, în prologul său la cărţile lui Samuel şi ale Regilor, scrie: „Şi

noi am găsit Numele lui Dumnezeu, Tetragrama (adică: YHWH, cele patru litere ebraice care se

citeau Iehova, şi exprimau Numele lui Dumnezeu), în volume greceşti sigure (ale Septuagintei) chiar

în ziua de azi, exprimată (Tetragrama, adică: YHWH) în (cu) litere vechi (evreieşti).”

Tot la fel ne spune Origen, care a trăit înainte de Ieronim, în comentariul la Psalmul 2:2 din

Septuaginta cea cu şase coloane (Exapla) scrisă de el şi încheiată prin 245 d.H. că: „în cele mai exacte

manuscrise, NUMELE apare în caractere ebraice”. De altfel în Exapla, în coloana V.T. a Septuagintei în

greacă, Numele lui Dumnezeu apare sub forma tetragramei „YHWH

”

Apoi s-au mai descoperit ale 9 fragmente de manuscrise greceşti vechi (ale Septuagintei) care

conţin Numele divin sub forma YHWH (Iehova), iar în Biblioteca Ambrosiană din Milano se găseşte

un manuscris care conţine fragmente din Psaltire, din Hexapla lui Origen (fără coloanele ebraice), în

care Tetragrama este scrisă cu litere vizibile arameice (tot restul textului fiind în greacă).

De altfel, în Biblia tradusă de Niţulescu şi tipărită în 1874 la Iaşi, acesta foloseşte „Iehova”

pentru YHWH (din ebraică), şi „Domn” pentru Adonai (în ebraică). Însă în anul 1921, D. Cornilescu

revizuieşte Biblia 1874 al lui Niţulescu, şi scrie „Domnul” în loc de Iehova; iar în loc de Adonai scrie

uneori „Domnul”, iar uneori „Dumnezeu”; astfel conform traducerii lui, Numele lui Dumnezeu este

DOMNUL şi nu Iehova (Iehova), ceea ce am văzut că este inexact.

Este regretabil însă că nici în privinţa aceasta D.Cornilescu nu a fost total consecvent, şi, în

Geneza 22.14 şi Exod 17:15 unde deşi în V.T. apare în textul original ebraic YHWH, iar în

Septuaginta, în greacă, apare Kyrios (ca de obicei); D.Cornilescu în aceste două locuri în nota de

subsol nu traduce Numele lui Dumnezeu cu „DOMNUL”, ci cu „Iehova”. Din ce cauză a făcut

excepţia şi a precizat aceasta, numai aici, nu cunoaştem.

Referitor la pronunţarea Numelui exprimat în scris prin tetragramă, nu este absolut sigur că s-ar

pronunţa Iehova. Nici chiar evreii nu au o variantă unanimă, unii susţinând că ea nu mai cunoaşte.

Cercetătorul francez Gerard Gertroux susţine forma „Iehova”. El se bazează pe afirmaţiile evreului

Iosephus Fravius făcută în sec. I d.Hr. în lucrarea sa „Războaiele Iudeilor”: Marele Preot avea capul

acoperit cu o tiară de in subţire cu o bordură violetă şi înconjurat de o coroană de aur pe care erau

inscripţionate literele sfinte, acestea sunt patru vocale. (Această descriere se completează cu cea din

Exod 28:36-39.) El mai precizează că atunci când romanii au atacat Templul, iudeii chemau Numele

inspirator de teamă al lui Dumnezeu. Pe baza acestor afirmaţii precum şi a unor reguli de citire în

ebraică, ar rezulta pronunţarea, în latină „Iehova”. Un alt cercetător, Iuda HaLevi în cartea sa

„Kuzari” scrisă în 1140 d.Hr. afirmă că Numele s-ar putea citi „Iaoa”. Alţi cercetători sunt de părere

că pronunţarea ar fi „Iaue”. Alţii susţin pronunţarea „Iehoua”, pe baza inscripţiei cu hieroglife

egiptene din templul lui Amenophis al III-lea (1391-1353 î.Hr.). Istoricul roman Diodorus din Sicilia

în lucrarea sa de istorie a popoarelor antice de la începuturi până pe vremea lui (adică mijlocul sec. I

î.Hr.) scrie în limba latină că: la iudei, Moise spunea că legiuirea o datorează zeului lor, invocat de

iudei sub numele „Iao”. Acest tratat a fost tradus în limba română în 1981, iar la nota de subsol se

precizează: „este vorba de Iehova”. De fapt forma „Iehova” este cea intrată în uz în limba română şi

cea mai folosită în traducerile Bibliei. În ebraică în numele „Iehudah” (=Iuda) se regăsesc literele din

tetragramă între care este intercalată litera „d”, deci şi tetragrama trebuie citită „Iehuah” prin omiterea

lui „d”; şi de aici derivă şi citirea „Iehuah” şi „Iehovah”. În V.T. găsim multe nume compuse din

„Ieh” la care se adaugă un alt cuvânt ebraic care îi dă o anumită conotaţie (înţeles). De ex. „Iehu”,

„Iehud”, „Iehudi”, „Iehoiada”, „Iehonia”, „Iehia”, „Iehiel”, etc.

În traducerea mea nu am fost influenţat de principiile teologice sau de tradiţiile vreunui cult

creştin, nefăcând-o cu scopul de a susţine doctrinele vreunui cult creştin.

Nici măcar în ceea ce privesc explicaţiile referitoare la Numele de Iehova al lui Dumnezeu, nu am fost

influenţat de învăţătura cultului „Martorii lui Iehova” care susţin ceea ce am susţinut şi eu în această

privinţă; ci, studiind mai profund acest aspect, am ajuns la aceleaşi concluzii corecte, ca şi ei. Am

cercetat totul, şi am luat ceea ce este bun, după cum afirmă şi apostolul Pavel.

Origen redactează opera sa „Exapla”, care este o lucrare în 50 de volume, conţinând circa 12000 de pagini. Ea a fost scrisă pe şase coloane,

astfel:

Col.I. Conţinea textul ebraic al V.T. scris cu litere ebraice.

Col.II. Conţinea textul ebraic al V.T. scris cu litere greceşti.

Col.III.Conţinea traducerea de pe timpul împăratului Adrianus (117-138 d.H.) a lui Akilas a V.T. în greacă. Col.IV.Conţinea

traducerea de pe timpul împăratului roman Marcus Aurelius (161-180 d.H.) a lui Symah a V.T. în greacă. Col.V. Conţinea

textul Septuagintei, adică a textului ebraic al V.T. tradus în greacă după 280 î.H.

Col.VI. Conţinea traducerea de pe timpul împăratului roman Commodus (180-192 d.H.) a lui Teodotion.

Exapla a fost pusă în biblioteca lui Pamfil din Cezarea lui Filipos, Ieronimus consultând-o aici în sec IV d.H. ea a fost distrusă probabil în

638 d.H. cu ocazia cuceririi oraşului de către mahomedani. S-au păstrat însă unele fragmente din copierea de către Eusebius şi Pamfil a coloanei V

adică a Septuagintei.

VII

Dar ca să nu fiu totuşi bănuit sau acuzat, voi reda în continuare textul din Exod 3:13-16,18 în

aşa fel ca oricine, chiar şi cel mai neiniţiat, să poată el însuşi să tragă concluziile corecte.

Textul în original în ebraică; dar scris cu litere latine ca să poată fi citit:

Exod 3:13

uē·iö·emêrMöşêhaêlhā·Eălöhīiɱ

hīnëh´eānöcī·ibāeaēlBânéiIīsârā·eëluē·´emârtī·ilā·hêɱ

Eălöhêi

´eāvöutīi·cêɱşūlâĥānī·i´eëlē·i·cêɱuē·emāruūlī·imēhşâmī·uūmāh´eömēr´eēlë·hêɱ.

Exod 3:14

uē·iö·´emêr Eălöhīiɱ ´

aēl Mōşêh ´eêhâiêh

aēşêr

eêhâiêh

uē·iö·´emêr cöh tö·emēr

lī·Vâné·i Iīsârā·eël ´eêhâiêh şūlâĥānī·i ´eēlë·i·cêɱ.

Exod 3:15

uē·iö·´emêr `auöd Eălöhīiɱ ´

aêl Möşêh cöh tö·emâr aêl Bânëi Iīsârā·eël Iâhuāh Eălöhëi

´eăvötëi·cêɱ Eălöhëi Aebrāhāɱ Eălöhëi Iīţâĥaq uē·Eălöhëi Iēaăqöv

şūlâĥānī·i ´eëlē·i·cêɱ zêh

şâmī·i lî·`aölāɱ uî·zêh zīcârī·i lî·dör dör.

Exod 3:16

lë·kâ uî·´eāsēfâtā ´aêt zīqânëi Iīsârā·eël uî·´emârât ´eēlë·hêɱ Yhwh Eălöhëi

´evöti·cêɱ

nī·râeāh ´eëlē·i Eălöhêi Aēvrāhāɱ Iiţâĥaq uî·Iīaqöv

lé·´emör fāqöd fāqēdâtī·i ´aêt·cêɱ uî·´aêt

hê·`oāsuū·i lā·cêɱ bî·Mīţârēiīɱ.

Exod 3:18:

… yhwh ´eălöhëi hä·`aīvârīiīɱ …

Textul original scris cu litere şi cuvinte ebraice de la dreapta la stânga:

Exod 3:13

אב יכנא הנה םיהלאה־לא השמ רמאיו

Elohim

ינחלש םכיתובא יהלא םהל יתרמאו לארשי ינב־לא

Elohe

׃םהלא רמא המ ומש־המ יל־ורמאו םכילא

Exod 3:14

היהא רשא היהא השמ־לא םיהלא רמאיו

ehieh aşer ehieh

׃םכילא ינחלש היהא לארשי ינבל רמאת הכ רמאיו

ehieh

Exod 3:15

רמאת־הכ השמ־לא םיהלא דוע רמאיו

Elohim

יהלאםהרבא יהלא םכיתבא יהלא הוהי לארשי ינב־לא

Elohei Abraam EloheiElohei Yhwh

הזו םלעל ימש־הז םכילא ינחלש בקעי יהלאו קחצי

Iacob Elohei Isak

׃רד רדל ירכז

Exod 3:16

םהלא תרמאו לארשי ינקז־תא תפסאו ך

קחצי םהרבא יהלא ילא הארנ םכיתבא יהלא הוהי

Isak Abraam EloheiElohei Yhwh

םכל יושעה־תאו םכתא יתדקפ דקפ רמאל בקעיו

Iacob

׃םירצמב

…

Exod 3:18

…

הוהי יהלאםיירבעה

…

hä·`aīvârīiī

´Eălöhëi Yhwh

Textul tradus în greacă, în Septuaginta, din ebraică, şi tradus cuvânt cu cuvânt în limba română

Exod 13:13

καὶ εἶπεν Μωυσ

ῆ

ς πρ

ὸ

ς τ

ὸ

ν θε

ό

Ἰ

δο

ὺ ἐ

ὼ ἐ

λε

ύ

σομαι πρ

ὸ

ς τοὺς υ

ἱ

ὺ

ς Ισραηλ καὶ

ἐ

ῶ

Şi a zis Moise către Dumnezeu: Iată Eu mă voi duce lafiii lui Israel şi voi zice

πρ

ὸ

ς α

ὐ

το

ύ

ς Ὁ θε

ὸ

ς τῶν πατέρων

ὑ

ῶ

ἀ

έ

σταλκ

έ

ν με πρ

ὸ

ὑ

ᾶ

ς,

ἐ

ρωτ

ή

σουσ

ί

ν με Τί

ὄ

νομα α

ὐ

ῷ

; τί

către ei:Dumnezeul părinţilor voştrim-a trimis la voi, ei mă vor întreba: Ce Nume îi este? Ce

ἐ

ῶ

πρ

ὸ

ς α

ὐ

το

ύ

ς;

voi zice către ei

Exod 13:14

καὶ εἶπεν

ὁ

θε

ὸ

ς πρ

ὸ

ς Μωυσ

ῆ

Ἐ

ώ

εἰμι

ὁ

ὤν· καὶ εἶπεν Οὕτως

ἐ

ρε

ῖ

ς τοῖς υ

ἱ

ῖ

ς Ισραηλ Ὁ

Şi a zis Dumnezeu către Moise: Eu sunt Cel Fiind. Şi a zis: Aşa vei zice fiilor lui Israel: Cel

ὢν

ἀ

έ

σταλκ

έ

ν με πρ

ὸ

ὑ

ᾶ

ς.

fiind m-a trimisla voi.

Exod 13:15

καὶ εἶπεν

ὁ

θε

ὸ

ς πάλιν πρ

ὸ

ς Μωυσ

ῆ

ν Οὕτως

ἐ

ρε

ῖ

ς τοῖς υ

ἱ

ῖ

ς Ισραηλ Κύριος

ὁ

θε

ὸ

ς τῶν

Şi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: Aşa vei zice fiilor lui Israel: DOMNUL, Dumnezeul

πατέρων

ὑ

ῶ

ν, θε

ὸ

ς Αβρααμ καὶ θε

ὸ

ς Ισαακ καὶ θε

ὸ

ς Ιακωβ,

ἀ

έ

σταλκ

έ

ν με πρ

ὸ

ὑ

ᾶ

ς· το

ῦ

ό

μού ἐστιν

părinţilor voştri, D-zeul lui Abraam şi D-zeul lui Isac şi D-zeul lui Iacob m-a trimis la voi. Acesta Meu este

ὄ

νομα α

ἰώ

νιον καὶ μνημ

ό

συνον γενεῶν γενεαῖς.

Numele în etern şi o amintire din generaţie în generaţie

Exod 13:16

ἐ

λθ

ὼ

ν οὖν συνάγαγε τ

ὴ

ν γερουσίαν τῶν υ

ἱῶ

ν Ισραηλ καὶ

ἐ

ρε

ῖ

ς πρ

ὸ

ς α

ὐ

το

ύ

ς Κύριος

ὁ

θε

ὸ

Mergând

deci, strânge bătrânimeafiilor lui Israel şi vei zice către ei: DOMNUL, Dumnezeul

τῶν πατέρων

ὑ

ῶ

ὦ

πτα

ί

μοι, θε

ὸ

ς Αβρααμ καὶ θε

ὸ

ς Ισαακ καὶ θε

ὸ

ς Ιακωβ, λέγων ...

părinţilor voştri S-a arătat mie, D-zeul lui Abraam şi D-zeul lui Isac şi D-zeul lui Iacob zicând :..

Exod 13:18

... Κύριος

Ὁ

θε

ὸ

ς τ

ῶ

ν Εβρα

ί

ω ...

...DOMNUL Dumnezeul evreilor ...

VIII

Observaţi că în v.15,16,18, tetragrama ebraică (îngroşată în textul ebraic redat mai sus cu caractere

latine) YHWH (se citeşte „Iehova”), care reiese clar că este Numele lui Dumnezeu (Elohe =

Dumnezeu), în Septuaginta, a fost înlocuită mai târziu, cu „Kyrios” = DOMNUL; aspect dovedit

anterior prin descoperirea acelor mici fragmente din Deuteronomul Septuagintei unde întreg textul

este cu cuvinte şi litere greceşti, iar acolo unde este scris Numele lui Dumnezeu, apare tetragrama

YHWH cu litere ebraice.

Mai observăm că expresia „Cel ce se numeşte”, care apare în v. 14 în traducerea Cornilescu,

nu se regăseşte nici în textul original ebraic şi nici în traducerea grecească „Septuaginta”. În

traducerea lui Niţulescu din 1874, el scrie această expresie cu litere înclinate (adică cu caractere

italice), el procedând aşa cu toate cuvintele care nu se regăsesc în original. Cornilescu însă, scrie toate

cuvintele din Biblie cu acelaşi caracter de litere; astfel că, cititorul nu poate deosebi cuvintele care nu

se regăsesc în original, atât în V.T. cât şi în N.T.

Niţulescu, în traducerea lui din 1874, a renunţat să se ghideze după Septuaginta şi a folosit

textul original ebraic al V.T. redând fără excepţie corect tetragrama YHWH cu Iehova în V.T. De

reţinut este că nici în ediţiile revizuite de după anul 1990 ale Bibliei tradusă de Cornilescu nu s-a

revenit la folosirea Numelui Iehova. Astfel în prefaţa Bibliei „GBV 1990” este scris: Cuvântul

DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu YHWH (Iehova), care are sensul

de „Cel Veşnic”; „Cel ce există pentru (prin) Sine”.

De aici ar rezulta că Dumnezeu de fapt ar avea două Nume: Cel adevărat din originalul ebraic,

adică YHWH (Iehova); precum şi DOMNUL, nume dat de traducători şi care înseamnă cu totul

altceva pentru că derivă din latinescul popular Domnus = Domn, Stăpân. În prefaţa altei ediţii a

Bibliei Cornilescu revizuită „AVC” este de asemenea scris: Numele YHWH (Iehova) a fost redat cu

termenul DOMNUL (scris cu majuscule)”. Aici se recunoaşte clar că Numele lui Dumnezeu este

Iehova, iar DOMNUL este un „termen”, cu care este regretabil că a fost înlocuit de oameni Numele

biblic şi adevărat Iehova:

n ebraică YHWH , tradus incorect cu: „DOMNUL”. Vezi şi Ps. 83:18 ;

Osea 12:4-5; Isaia 42:8 = Eu sunt Iehova (YHWH), acesta este Numele meu.

Explicaţii referitoare la traducerea lui D. Cornilescu

Dumitru Cornilescu (1891-1975), a scos cuvintele de origine latină din Biblia 1874 şi le-a

înlocuit din nou (acolo unde a fost posibil) cu cuvinte româneşti de origine slavonă sau neo-salvă, deşi

limba română este o limbă neo-latină. De fapt, Cornilescu fiind preot ortodox şi călugăr, în

traducerea lui se observă înclinaţia lui spre teologia ortodoxă şi spre limbajul bisericesc ortodox. De

fapt, el a lucrat la traducerea Bibliei între 1916-1921 cu aprobarea autorităţilor eclesiaste ortodoxe. El

recunoaşte că a urmărit să redea textul original printr-un limbaj mai uşor de înţeles şi printr-o

ortografie corectă la vremea aceea. În plus, a introdus şi multe cuvinte ajutătoare, urmărind mai mult

stilul (forma) şi limbajul de exprimare în dauna exactităţii traducerii şi a modului (stilului) de vorbire de

acum 2000 de ani. De altfel, el nu a fost consecvent nici în concepţia lui teologică ortodoxă, el trecând

mai târziu la cultul creştinilor după Evanghelie, aderând la gruparea acelora dintre ei care acceptă

botezul copiilor mici.

Comparând însă, cuvânt cu cuvânt, traducerea lui Niţulescu cu traducerea lui Cornilescu şi cu

textul N.T. în limba greacă (originală), am constatat că traducerea lui Niţulescu din 1874 este mai

exactă decât traducerea lui D. Cornilescu din 1921 (cu revizuiri făcute de el între 1923-1925), care nu a

urmărit, în primul rând, exactitatea şi fidelitatea faţă de textele originale; ci, a avut ca scop

familiarizarea poporului cu cuvântul lui Dumnezeu într-o formă cât mai plăcută urechilor omului,

având ca model în acest sens traducerea franceză a lui Louis Segond (1910) care a urmărit acelaşi

scop. El a mai ţinut seama şi de evoluţia limbii române şi de schimbările ortografice intervenite între

1874-1921; şi a mai utilizat în mică măsură şi „Textus Receptus”.

Desigur, fiind o traducere liberă (utilizând şi multe cuvinte ajutătoare care nu se regăsesc în textul

grecesc), principiile care au stat la baza traducerii nu au urmărit în primul rând exactitatea şi

fidelitatea faţă de textul original; ci, punându-le în umbră, ea a pierdut numeroase nuanţe, înţelesuri şi

sensuri, nefiind potrivit ca N.T. de studiu pentru cei doritori. Ştiind aceasta, tot Cornilescu, folosindu-se

însă abia acum de textul grecesc, a făcut în 1931 o a doua traducere, mai literală, mai fidelă textului

original; dând în schimb prea puţină atenţie formei. Traducerea aceasta însă a rămas în aceea singură

ediţie, şi este astăzi aproape necunoscută; neştiindu-se din ce cauză nu a mai fost retipărită, ci doar

revizuită după 1989.

Ţinând seama de toate acestea, mi-am dat seama că este nevoie de o traducere literală cât mai fidelă a

textului original grecesc, îmbinând exactitatea cu esteticul, alegând acele cuvinte care exprimă cât mai

clar şi fără ambiguităţi sensul cuvintelor greceşti; de care să beneficieze lucrătorii de pe câmpul

Evangheliei şi toţi cei care, necunoscând ei înşişi limba greacă, nu pot citi N.T. în original, dar doresc să

studieze şi să cunoască cât mai profund cuvântul lui Dumnezeu.

De asemenea, în traducere, D. Cornilescu nu dă note explicative, lăsând cititorului impresia că

traducerea nu poate conţine decât cuvintele folosite de el, deoarece există o singură variantă a textului

grecesc. Astfel el sugerează că toate manuscrisele vechi greceşti în număr de peste 5000 (şi care sunt

parţiale sau totale ale textului N.T.) ar fi absolut identice; ceea ce nu este real, deoarece nu există nici

măcar două manuscrise absolut identice în cuvintele conţinute în ele. De aceea, prin cele aprox.

10.000 de note explicative am căutat să redau şi principalele diferenţe între cele mai vechi, şi mai

importante manuscrise greceşti, încât cititorii să poată înţelege cât mai deplin textul N.T.

Explicaţii referitoare la adunarea lui Hristos

Termenul grecesc pe care traducătorii N.T., îl redau prin cuvântul „biserică” (a lui Hristos),

este „ekklesia”, care în antichitate, la greci, avea înţelesul de „adunare”. El este folosit în N.T. de 112

ori, având sensul de adunarea organizată a discipolilor a lui Hristos botezaţi ca adulţi.

Chiar şi atunci când termenul este aplicat prin adaptare la o întrunire dezorganizată (Fapte 19:32,41),

ideea de bază rămâne aceea de adunare. De asemenea, termenul ekklesia, mai este folosit în Fapte 7:38

referindu-se la adunarea lui Israel (din vechime), precum şi în Fapte 19:39 unde se referă la adunarea

de justiţie legală din oraşele-stat democratice greceşti.

Sensul „ekklesiei” lui Hristos din N.T. este de: adunare organizată, ai cărei membri

îndeplinesc condiţiile prevăzute în N.T., şi anume: naşterea din nou (regenerarea spirituală) şi botezul

(adulţilor). Adunarea locală (ekklesia) a lui Hristos funcţionează (există) permanent chiar dacă

întrunirile organizate ale membrilor ei au loc periodic.

Termenul „ekklesia” a fost preluat din greacă, deoarece şi în ekklesia (adunarea) oraşelor-

state greceşti, membralitatea era limitată la un segment (grup) de populaţie bine definit, nu toţi

locuitorii zonei respective puteau participa la o ekklesia convocată şi întrunită cu regularitate (în

antiteză cu alte „întruniri”) pentru treburi civice. La fel şi în ekklesia (= qahal, în ebraică) lui Israel

din V.T., care era adunarea naţională a Israelului, dacă cineva dorea să participe la ea, trebuia în mod

obligatoriu să aibă o descendenţă directă din evrei şi să fie circumcis, sau să devină prozelit şi să fie

circumcis (adică să accepte iudaismul). Tot la fel, şi adunarea lui Israel, deşi exista ca organizaţie,

permanent, ea se întrunea numai periodic.

Termenul „ekklesia”, niciodată nu a necesitat să aibă sensul de convocare continuă; şi nici

acum. În acest sens nu a existat nici o schimbare de condiţie, din timpul antic al legislatorului grec

Perikles ( 490-429 î.H), şi până acum; nici nu cere ca membri (în greacă: kletoi), să fie prezenţi la

fiecare convocare a ei. De asemenea, termenul însuşi nu interzice primirea de noi membri, care

îndeplinesc condiţiile de membralitate.

Nici o „ekklesia” clasică (greacă), iudaică, sau creştină, cunoscută în istorie nu a fost întrunită

în permanenţă. Toate „ekklesiile” se încheiau şi reîncepeau, după caz; organizaţia (instituţia) nefiind

desfiinţată de o întrerupere temporară.

Termenul de „adunare” mai este folosit şi în Evrei 2:12, unde deşi se referă la un citat de

V.T., el se aplică (profetic) la adunarea lui Hristos.

De asemenea, în Evrei 12:22, găsim folosit (numai aici în întreg N.T.) termenul grec

„panegyris”, cu care grecii denumeau adunările generale festive, de sărbătoare a tuturor cetăţenilor din

oraşele-state greceşti.

Voi analiza, în continuare, şi termenul „biserică”. Acesta provine din cuvântul vechi românesc

„băsearecă”, care provine din numele „basilica”, pe care creştinii din sec IV d.H. l-au dat caselor lor de

închinare construite în stilul bazilicilor romane; care erau (la romani) nişte edificii publice mari şi

impunătoare, având interiorul împărţit prin şiruri de coloane, în trei sau în cinci părţi şi în care se făceau

judecăţi şi unde neguţători tratau despre afacerile lor. Cuvântul „basilică” a început apoi să fie folosit în

Apus cu sensul de biserică foarte mare şi de catedrală (ex. Basilica Sf. Petru din Roma).

Consider că am prezentat suficiente argumente care justifică traducerea termenului „ekklesia”

din N.T. cu „adunare” şi nu cu „biserică”; ţinând seama de sensurile diferite ale înţelesurilor acestor

doi termeni de la începuturile lor.

Este regretabil că nici un traducător ortodox, nici D.Cornilescu, nu au renunţat la cuvântul

„biserică” înlocuindu-l cu „adunare”. De fapt, ei sunt inconsecvenţi, pentru că în V.T. cuvântul

„qahal” îl traduc cu „adunarea” (lui Israel), şi nu cu „biserica lui Israel”; cu toate că, după cum am

văzut, atât „ekklesia” cât şi „qahal” sunt echivalente, însemnând „adunare”.

Cultele neoprotestante, la început, au adoptat în limbajul lor cuvântul „adunare”, care încă

mai este folosit de membri adunărilor de prin sate.

În concluzie, în „basilica” romană putea intra oricine, precum poate face parte acum (ca

membru creştin) oricine din biserica tradiţională (catolică, ortodoxă, reformată, anglicană, etc.); iar în

„ekklesia” greacă făceau parte numai membri ei, precum fac parte acum din „adunarea” (lui Hristos)

numai credincioşii creştini care îndeplinesc condiţiile de a fi membri ai ei.

Este regretabil că nici un traducător ortodox nu a renunţat complect la cuvântul „biserică”. Astfel

Niţulescu în traducerea sa din 1874 foloseşte totuşi de două ori cuvântul „adunare” în Evrei 10:25 şi în

Iacob 2:2; iar Cornilescu, în traducerea sa din 1921, îl foloseşte doar în Iacob 2:2. Abia în

traducerea recent revizuită a lui Cornilescu se foloseşte cuvântul „adunare” în cele două locuri

amintite precum şi în Evrei 12:23 şi în toate locurile din Apok. Cap. 1,2 şi 3. De fapt, aceşti

traducători ortodocşi cât şi cei ce le-au revizuit traducerile lor, sunt inconsecvenţi.

Explicaţii referitoare la „Regatul lui Dumnezeu”

Deşi în cele mai multe traduceri ale Bibliei, cuvântul grecesc „Basileia” este tradus prin

cuvântul: „Împărăţie”, totuşi traducerea mai exactă a acestui cuvânt este: „Regat”; el derivând din

cuvântul „Basileus” = Rege. Cuvântul împărăţie se aplică unui stat colonial (imperiu) ţinând sub

stăpânire (supunând) teritorii şi regate cucerite prin războaie, silnicie şi cotropire violente, ceea ce nu

poate fi aplicat referitor la „Regatul lui Dumnezeu”, care este format din cei supuşi Lui din toate

naţiunile şi din toate timpurile prin voinţa lor liberă, şi nu prin constrângere, umilire şi jefuire; nici

referitor la „Regatul lui Israel”. De altfel, nici imperiile cele renumite din antichitate (Asiria; Egiptul;

Babilonul; Medo-Persia; Grecia), nu erau conduse de oameni având rangul (funcţia, titlul) de

„împărat”, ci de „rege”, sau de „marele rege”, sau de „faraon”.

De aceea, D. Cornilescu a greşit numindu-i împăraţi pe Herodes cel Mare (Mt. 2:1), pe Heroddes

Agrippas I (Fapte 12:21), pe Herodes Agrippas II (Fapte 25:13); deoarece numai statul roman a

devenit „imperiu”, odată cu declararea de către senatul roman, în anul 27 î.H. al lui Caius Iulius

Octavianus (nepotul generalului Caius Iulius Caesar), ca primul împărat (în latină: Imperator, şi de

aici: „imperiu”) al imperiului roman. În N.T. ceilalţi amintiţi mai sus au fost numiţi „basileus”, adică

„rege” (echivalent cu latinescul „rex”); însă împăraţii (imperatorul) de la Roma sunt de fiecare dată

numiţi în N.T. cu titlul de „Cezar”, care a fost acordat de senatul roman pentru prima oară lui Caius

Iulius Octavianus (numit apoi cu titlul onorific de „Augustus” = Venerabilul, Onorabilul; vezi Luca

2:1).

De altfel şi la crucificare deasupra capului lui Iesus, Pilatus a dat ordin să fie scris: Iesus

Nazarenus Rex (= Rege) Iudaeorum (în latină), şi: Iesous o Nazaraios o Basileus (= Rege) ton

Ioudaion (în greacă).

Explicaţii referitoare la nume de persoane, locuri şi localităţi

Numele persoanelor, din cuprinsul întregului N.T., le-am scris în forma lor originală (ex.

Titos, Timoteos, Demas, Silas, Barnabas, etc.), cu excepţia numelor celor 12 apostoli, al autorilor

Evanghelilor, al regilor şi al lui Pavel; pe care le-am lăsat în forma lor românizată (ex. Ioan, Marcu,

Luca, Iuda, Iacob, etc.). De asemenea, am scris în forma originală denumirea diferitelor locuri:

Tesalonike, Korintos, Efesos, Kypros, Krete, Pergamos, Adria, Iconium, Melite, Kranion, etc.

Explicaţii referitoare la semnele folosite în traducere

[] Cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi,

ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure.

[--] Aceste paranteze, arată că textul grecesc cuprins între ele este formulat confuz, ambiguu,

stârnind controverse între comentatori şi traducători, şi deci este dificil de tradus.

[::] Aceste paranteze, arată că textul grecesc cuprins între ele este formulat confuz, ambiguu

stârnind controverse între comentatori, şi deci este dificil de tradus. În plus, textul grecesc a suferit şi

diferite modificări în diferite manuscrise vechi. Astfel de texte au dat naştere la mari controverse şi

dispute şi confuzii teologice.



[] Aceste paranteze, din notele explicative (de subsol), arată că în locul cuvântului din

manuscrisele greceşti vechi, ne mai putându-se restabili cu exactitate forma lor originală sigură, apare în

alte manuscrise relativ vechi, cuvântul dintre aceste paranteze. Ex. Fapte 7:17, în locul cuvântului: „a

declarat-o”, în unele manuscrise relativ vechi apare cuvântul „a jurat-o” (conform notei 2168).

[[::]] Aceste paranteze, cuprind explicaţiile date la parantezele [: :], plus explicaţiile de la

parantezele [ ].



Arată că înţelesul (sensul) cuvântului (cuvintelor) din textul românesc, este cel din nota

explicativă. Ex. Marcu 3.6, cuvântul „piardă”, conform notei 618, are înţelesul (sensul) de „omoare”.



Arată că înţelesul (traducerea) cuvântului (cuvintelor) din textul grecesc, este cel din nota

explicativă (de subsol). Ex. în Matei 1:18 apare cuvântul: „însărcinată”, dar, traducerea literală este:

„având în pântece”, aşa cum am redat-o la nota explicativă 6.

??? Din notele explicative însemnă că înţelesul (explicaţia) din aceea notă este nesigură.

……Din textul N.T. arată că aceea frază, este neterminată în manuscrisul grecesc.

Alte explicaţii referitoare la traducere

Sunt convins că această traducere va fi una şocantă şi surprinzătoare pentru cititori, pentru că

ei s-au obişnuit să citească traduceri în care autorii de-a lungul timpurilor s-au depărtat încetul cu

încetul de la forma de exprimare şi de la înţelesul real al textului original grecesc; pe când eu, citind,

în general, Biblia începând din 1953, iar N.T. în special, studiindu-l mai amănunţit mai ales în ultimii

30 de ani, am făcut tot posibilul să redau textului tradus, atât forma de exprimare cât şi înţelesul

(fondul) cel mai exact posibil al textului grecesc original, aşa cum îl avem în cele mai vechi

manuscrise. De fapt, scopul meu principal pentru care am realizat această traducere a fost tocmai

acesta de a da ocazia cititorilor să citească şi să studieze o traducere în limba română cât mai fidelă

atât ca formă cât şi ca înţeles a textului original grecesc. Dacă în greacă, cuvintele: Theos, Kyrios,

Pater, Vios, Hristos, Pneuma, Soter, Antropos, Parakletos, Basileus sunt articulate cu articol hotărât,

le-am tradus: Dumnezeul, Domnul, Tatăl, Fiul, Hristosul, Spiritul, Salvatorul, Omul, Mângâietorul,

Regele. Dacă însă acestea sunt, în greacă, nearticulate, le-am tradus nearticulat (sau articulat cu

articolul nehotărât: un), astfel: (Un) Dumnezeu, (Un) Domn, (Un) Tată, (Un) Fiu, Hristos, (Un) Spirit,

(Un) Salvator, (Un) Om, (Un) Mângăietor, (Un) Rege.

Iar expresia: Dumnezeul Cel vieţuind, sau Un Dumnezeu vieţuind, are peste tot înţelesul de:

Dumnezeul care este viu totdeauna, sau: Un Dumnezeu care este viu totdeauna (adică în trecut,

prezent şi viitor).

De altfel, şi Cornilescu traduce: Dumnezeul, şi Dumnezeu; Domnul, şi Domn; Tatăl, şi Tată;

Fiul, şi Fiu; Hristosul, şi Hristos; Mântuitorul, şi Mântuitor; Omul, şi Om; Mângăietorul, şi

Mângăietor; Împăratul, şi Împărat; după cum am arătat mai înainte.

Încheiere

Mulţumiri fie Dumnezeului-Tată şi Domnului Iesus Hristos-Fiul Său, prin Spiritul Cel Sfânt,

care m-au îndemnat şi mi-au dăruit înţelepciune şi putere ca să elaborez această traducere.

Orice multiplicare, răspândire şi transmitere în orice mod a textului acestei traduceri, fără

consimţământul autorului, este interzisă.

Singurului [Înţeleptului] Dumnezeu-Salvator al nostru, prin Iesus Hristos, să Îi fie glorie,

măreţie, putere, şi autoritate, înainte de toate epocile, şi acum, şi totdeauna. Amin (Iuda 25).

AUTORUL TRADUCERII:

PROF. VIOREL RAŢI

Pentru contactarea mea, puteţi folosi Tel. 0257-255555.

XII