Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Despre cei 144.000 răscumpăraţi pentru Dumnezeu şi pentru miel şi care sunt prezentaţi în Apocalips 7:1-8 şi 14:1-5 s-a scris diferite interpretări pe parcursul timpului. În general, aspectele dezbătute privesc: numărul, originea etnică, identitatea lor, dacă numai ei formează miresa lui Cristos sau nu şi alte controverse. Iar pentru că există multă speculaţie, ipoteze şi presupuneri, de multe ori chiar trecându-se cu vederea afirmaţiile clare din Cuvântul lui Dumnezeu. Înainte însă de a citi acest material vă îndemn să citiţi şi să vă familiarizaţi cu textele aflate în Apocalipsa 7:1-8 şi 14:1-5, apoi să încercaţi din text să răspundeţi la următoarele întrebări vitale pentru interpretarea acestor pasaje: când apar ei pe scena lumii? Este această cifră simbolică sau literală? Sunt ei o clasă cerească sau pământească? Scrieţi pe o foaie de asemenea indiciile care răspund la întrebarea: cine sunt ei? Apoi citiţi în continuare acest material pentru a confrunta concluziile dvs. cu răspunsurile mele la aceleaşi întrebări la care încerc să răspund pe cât posibil strict cu Biblia. Întrebările la care voi încerca să răspund sunt următoarele:

• Doar ei vor fi în cer cu Domnul?
• Când apar cei 144000?
• Este această cifră simbolică sau literală?
• Sunt ei o clasă cerească?
• Cine sunt cei 144.000?

De ce aceste argumente nu sunt valabile în a susţine că doar 144.000 vor fi în cer? Din câteva considerente: 1. Faptul că pe muntele Sion nu sunt văzuţi decât aceştia nu este un argument solid, deoarece nici îngerii nu sunt văzuţi în cer în cadrul acestei viziuni, dar nu înseamnă că ei nu există în cer, nu-i aşa? Eu cred că aceştia vor fi o clasă specială în cer dintre cei ce vor merge acolo, căci cei ce merg la cer sunt împărţiţi în mai multe clase şi poziţii (Ioan 14:2,3). În plus, dacă interpretăm aşa Ap.14:1, atunci de ce nu interpretăm tot aşa şi Luca 22:28-30 unde Isus vorbeşte doar despre cei 11 apostoli ca fiind cei cu care încheie un legământ, şi nu mai mulţi, atunci înţelegem că uneori Biblia îi prezintă pe cei răscumpăraţi dintr-un anumit unghi, şi astfel uneori într-o viziune sunt prinşi doar o clasă (un grup), în alt text sunt descrişi altă clasă, şi doar luând textele împreună putem să ne dăm seama de câţi vor merge în cer. De pildă, în Revelaţia 15:2-4 sunt descrişi biruitorii fiarei care apare în zilele din urmă, dacă luăm doar această viziune, doar ei, adică cei din zilele din urmă vor fi în cer, iar apostolii săracii vor rămâne pe dinafară. Însă dacă luam toate textele Bibliei toţi creştinii vor fi în cer căci sunt părtaşi ai Noului Legământ.

2. Un alt exemplu, este cel din Revelaţia 20: 4 unde se spune doar despre cei ce au murit ca martiri, fiindu-le tăiat capul cu securea că vor învia şi vor domni cu Cristos o mie de ani. Oare doar cei care au murit ca martiri vor merge în cer? Nu, dar dacă ne bazăm doar pe Revelaţia 20:4, numai ei sunt văzuţi în această viziune, de aceea nu trebuie să luăm doar un text care poate doreşte să accentueze o anumită categorie a celor răscumpăraţi din cer, ci trebuie să luăm toate textele pentru a cuprinde pe toţi cei ce merg la cer.

3. Faptul că au numele Mielului scris pe frunte, nu înseamnă că este imposibil şi pentru alţii să-l aibă, căci în Revelaţia 3:12 NW se spune: “Pe cel care învinge, …voi scrie pe el numele Dumnezeului meu, precum şi numele meu cel nou.” Numai cei 144.000 vor învinge lumea? Nu, şi tu poţi învinge lumea, atunci şi pe fruntea ta Isus poate scrie numele Lui, căci el nu spune “doar celor 144.000 le voi scrie numele meu”, ci el spune: “cel care învinge”, şi pot învinge mai mulţi lumea şi păcatul decât doar 144.000, nu-i aşa? Sau oare Isus îi încurajează doar pe cei 144.000 să învingă lumea? (vezi Ioan 16:33). Apostolul Ioan spune că cei ce cred în Isus biruie lumea (1Ioan 5:4,5), acum alege: ori crezi în Isus şi birui lumea şi vei merge în cer, ori nu birui lumea şi atunci nu ai credinţă în Isus?

Cât priveşte textul din Luca 12:32, unde apare expresia: “turmă mică”, această descriere nu se referă la cei 144.000, cum interpretează Societatea, ci dacă citim contextul, Isus adresează celor 12 apostoli aceste cuvinte (v.22), însă după cum am văzut în cer vor fi mai multe categorii de răscumpăraţi şi nu numai cei 12 apostoli, după cum vom vedea din Biblie în continuare, nu înainte de a pune o întrebare pentru toţi martorii sinceri: De unde reiese din Biblie că în anul 1935 se va încheia speranţa cerească? Este curios însă că primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere Russell a susţinut că clasa celor 144.000 sa strâns până în anul 1881 (W 1881 p.3/10 vezi şi cartea JV p. 632), acum pe cine să credem pe Russell cu anul 1881 sau pe Rutherford cu anul 1935?

• Între anii 33 e.n. – 1935 e.n. au fost mai mult de 144.000 de creştini.

Pe lângă toate acestea, între ani 33 e.n. şi 1935 au fost mai mulţi creştini decât 144.000, conform cu istoria laică numai în primul secol au fost cam 300.000 de creştini, chiar primul Preşedinte scrie în cartea Taina Împlinită că în primele 3 secole de creştinism au fost peste 800.000 de martiri pentru Cristos. O altă dovadă tot istorică este ceea ce scrie cartea: Atlas of the Bible (1981) la p.205: “Prin anul 100 e.n. s-a estimat că erau peste 300.000 de creştini în Imperiul Roman.”. O altă dovadă istorică este ceea ce îi scrie Pliniu cel Tânăr ca guvernator al Bitiniei între anii 52-117 e.n. împăratului Traian: “Au pătruns (creştinii) nu numai în oraşe ci şi la sate şi în locurile de la ţară astfel că templele sunt aproape goale.” Atunci cum se poate ca între anii 33 e.n. – 1935 e.n. să se fi strâns numai 144.000 de creştini? De asemenea să nu uităm căci conform cu W 15/8 1996 p.31 în secolul XX, au participat la cina Domnului cel puţin 52.465 de persoane. Această informaţie ridică următoarea întrebare: oare din primul secol până la sfârşitul secolului XIX să nu fi fost decât la 90.000 de creştini? Însuşi Russell spune în cartea Taina Împlinită că în 95 e.n. 40.000 de martiri au murit ucişi de Domiţian, iar în Egipt la muncă silnică 700.000, şi ştim că toţi care au murit pentru Cristos vor guverna cu Cristos (Apocalipsa 20:4; 2Timotei 2:12).

Conform cu Fapte 2:41, într-o zi s-au botezat 3000 de oameni, alţii erau salvaţi în fiecare zi (Fapte 2:47). În Fapte 4:4 numai numărul bărbaţilor a ajuns la 5000, dar cartea Faptele mai menţionează numărul celor salvaţi prin următoarele descrieri: “mulţi” (Fapte 9:42 NW); “toţi cei ce aveau o dispoziţie corectă” (Fapte 13:48); “mulţi discipoli” (Fapte 14:21 NW); “mulţi” (Fapte 17:12 NW); “mulţi” (Fapte 18:8); “mulţi” (Fapte 18:10); “mii de credincioşi” (Fapte 21:20 NW, în Traducerea Lumii noi cu referinţe (engleză) la n.s se spune: lit. “zeci de mii”). Deci ne dăm seama din cartea Faptele apostolilor ce amploare a luat creştinismul, dar să nu uităm că cartea Faptele nu descrie evenimentele decât până în anul 61 e.n., şi nici nu descrie toate convertirile. Având în vedere ceea ce spune Biblia şi istoria laică, este oare plauzibil ca între 33 e.n. – 1935 e.n. să nu fi fost decât 144.000 de creştini?

Din Biblie reiese că toţi creştinii sunt fii ai lui Dumnezeu nu numai 144.000, cum declară Turnul de Veghere, de pildă, în Romani 8: 14 NW se spune: “Căci TOŢI cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.” Deci nu numai 144.000 pot fi copii ai lui Dumnezeu ci toţi creştinii sunt fii lui Dumnezeu, iar dacă unii nu sunt conduşi de Spiritul Sfânt, aceştia nu sunt creştini deoarece în Romani 8:9 se precizează: “…dacă cineva nu are spiritul lui Cristos, acela nu îi aparţine.” Deci ai Spiritul Sfânt, eşti ai lui Cristos, nu-l ai, nu îi aparţini lui Cristos, şi nu eşti creştin, acelaşi lucru este subliniat în Galateni 3:26 NW care este un text foarte clar chiar şi pentru un copil mic, dar cum se face că singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu şi anume conducerea Turnului de Veghere, nu-l înţelege, aici se spune: “De fapt, TOŢI sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus.” Prin urmare dacă crezi în Isus Cristos eşti Fiu al lui Dumnezeu, iar dacă nu eşti fiu al lui Dumnezeu înseamnă că nu crezi în Isus şi atunci nu eşti creştin şi nu vei primi viaţa veşnică (Ioan 3:16,36), de aceea alege: ori crezi în Isus şi atunci eşti Fiu al lui Dumnezeu, având speranţa cerească, căci aceasta este speranţa pentru Fii lui Dumnezeu (Romani 8:14-17), ori nu eşti Fiu al lui Dumnezeu şi atunci nu crezi în Isus ?

Tot la fel stau lucrurile şi cu naşterea din nou sau din Dumnezeu, deoarece Biblia precizează că numărul celor care se vor naşte din nou nu este limitat, ci după cum se spune în Ioan 1:12,13:”Dar TUTUROR (nu doar 144.000) celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu ,care au fost născuţi…din Dumnezeu”, deci poate cu adevărat ca cineva să creadă în Isus Cristos şi să nu fie născut din Dumnezeu? Nu căci TUTUROR li sa dat acest drept. Iar cine este născut din nou sau din Dumnezeu are speranţă cerească după cum reiese din 1Petru 1:3,4. Un alt text biblic care arată ceva similar este 1Ioan 5:1 NW unde se precizează: ”ORICINE (nu doar o turmă mică) crede că Isus este Cristosul a fost născut din Dumnezeu…” dacă cineva nu este născut din Dumnezeu, înseamnă că nu crede cu adevărat că Isus este Cristosul, căci toţi care exercită o credinţă autentică în Isus unsul lui Dumnezeu sunt şi născuţi din nou, căci în momentul când crezi că Isus a murit pentru tine şi că este răscumpărătorul tău, devenind Domnul tău, primeşti spiritul Sfânt care te ajută să omori faptele cărnii şi să rodeşti faptele spiritului (Efeseni 1:13,14; Galateni 3:26-29). De fapt dacă nu eşti născut din Dumnezeu nu poţi birui lumea, şi atunci lupta ta cu păcatul este zadarnică (1Ioan 5:4). Acelaşi lucru spune Biblia şi despre fraţii lui Isus Cristos care nu sunt numai cei 144.000 din Ap.14:1-5, care sunt o clasă specială în cer, ci toţi care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50; Marcu 3:35), deci alege: ori faci voia lui Dumnezeu şi atunci eşti frate cu Cristos având speranţa cerească (Evrei 2:11; 3:1), ori nu eşti frate cu Cristos, dar atunci înseamnă că nu asculţi de Dumnezeu (Luca 8:21), ce alegi ?

Un lucru similar este subliniat şi în Apocalipsa 2:7 NW: “celui care învinge îi voi permite să se aşeze cu mine pe tronul meu.”(vezi şi Revelaţia 2:10,11,17,25-27; 3:5-12,21). Deci dacă învingi lumea vei fi în cer cu Cristos pe tron. De fapt creştinii, nu au decât o singură speranţă, nu două, cum susţin Martorii lui Iehova (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20).

După unii cei 144.000 au început să se strângă ca clasă de la Penticosta din primul secol începând cu cei 120 de discipoli de atunci (Fapte 2) şi fie această strângere s-a încheiat după unii în anul 1881 (Studenţii în Biblie), după alţii în anul 1935 (Martorii lui Iehova), fie este o strângere selectivă a celor mai sfinţi creştini de pe parcursul secolelor, fie după alţii strângerea celor 144.000 se va încheia în viitor. Argumentele acestora precum că strângerea a avut loc din sec I e.n. a celor 144.000 sunt următoarele:

Un alt argument este că aceştia sunt descrişi ca fiind: „cel dintai rod” (Ap. 14:4), iar la Iacov 1:18 se spune despre creştinii din secolul întâi că sunt: „cele dintâi roade ale creaturilor Sale”. Astfel se susţine că cei 144.000 sunt primele roade şi astfel ei sunt strânşi din sec. I e.n.

În Biblie sensul expresiei „primul rod” nu este acelaşi în întreaga Scriptură, ci depinde de context. De pildă, într-o regiune în care pătrundea mesajul creştin, primii convertiţi erau priviţi ca „cel dintâi rod” al acelei regiuni: „Salutaţi pe Epenet, iubitul meu, care este cel dintâi rod al Asiei pentru Cristos” (Rom. 16:5). „Cunoaşteţi casa lui Ştefana, că ea este cel dintâi rod al Ahaiei” (1 Cor. 16:15). Din perspectiva timpului învierii, creştinii îl considerau pe Cristos ca primul rod şi astfel o garanţie că şi alţii vor avea parte de înviere: „Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi... Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea lui, cei care sunt ai lui Cristos” (1 Cor. 15:20, 23). Cu toate că Isus nu a fost primul din Scriptură înviat din morţi (vezi 1Împăraţi 17:17-24), totuşi El este primul rod, deoarece este primul care a înviat la cer şi la nemurire. Astfel contextul unui text poate schimba sensul expresiei „primul rod” iar în Scriptură găsim că se poate referi la persoane sau grupuri care devin primii membri ai unei clase, (ca şi în cazul textului din Iacov 1:18), sau primii care ajung undeva, sau au parte de ceva (ca şi în cazul lui Isus sau a celor 144.000). Prin urmare, la o analiză atentă observăm că această corelare dintre Ap. 14:4 şi Iacov 1:18 nu este valabilă din următoarele motive: expresia „cel dintai rod” (Ap. 14:4) se poate referi fie la cei dintâi care au venit la credinţa creştina (cei din primul secol e.n.) sau se poate referi la primii care ajung în cer. Un agricultor când arată spre un lan de grâu şi spune aceste spice din lan sunt primul rod, el se referă că aceste spice sau copt primele. Dar când agricultorul arată spre un hambar şi spune aceste roade din hambar sunt primul rod, el afirmă prin aceasta ca roadele din hambar sunt prima recoltă, primele roade strânse care au ajuns în hambar. Astfel în timp ce textul din Iacov 1:18 se referă la primele roade care sau născut prin Cuvântul adevărului, (adică primii care au devenit creştinii), textul din Apocalipsa 14:3,4 spune: „care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ...Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod” [deci se referă la răscumpărarea finală, la răscumpărarea trupurilor lor (Romani 8:23), adică la glorificarea lor]. Astfel aceştia sunt primii care ajung în cer (în hambar). Astfel în timp ce în Iacov 1:18 este vorba de primele spice de grâu ce apar în ogorul creştin, în Apocalipsa este vorba de primele spice de grâu ce ajung în hambar. În plus, în Iacov 1:18 cuvântul rod se referă individual la fiecare creştin de atunci născut prin Cuvântul adevărului, în timp ce în Ap. 14:4 expresia „cel dintai rod” se aplică la o clasă de oameni, prin urmare în Iacov 1:18 fiecare creştin de atunci este un rod, pe când în Ap. 14:4, toţi cei 144.000 sunt un rod.

În Apocalipsa 7:2-4 când li se pune pecetea sunt ei oameni sau spirite înviate? Dacă sunt oameni atunci acest grup face parte dintr-o singură generaţie şi atunci ei nu se strâng pe parcursul a 2000 de ani de creştinism, ceea ce înseamnă că cei 144.000 apar în zilele când au loc plăgile Apocalipsului. Tocmai de aceea unele plăgi sau pedepse de atunci nu îi ating pe cei ce au sigiliul lui Dumnezeu (vezi şi Apocalipsa 9:4).

Un alt argument este că vânturile ţinute de patru îngeri sunt oprite ca să nu vatăme pământul şi marea până cei 144.000 nu sunt pecetluiţi (Ap. 7:1-3). Vedem aici o imagine Apocaliptică care nu se încadrează în perioada de timp a primului secol, deci cei 144.000 sunt slujitori în viaţă a lui Dumnezeu când se împlineşte profeţia Apocalipsei şi nu de la Penticosta primului secol e.n.

Pe parcursul timpului au existat mai mult de 144.000 de creştini adevăraţi (după cum am văzut în primul capitol), astfel cifra de 144.000 trebuie să fie simbolică. Acest raţionament se bazează pe presupunerea că cei 144.000 sunt cifra care îi reperezintă pe toţi creştinii, însă Biblia spune despre aceştia că sunt „primul rod” dintre oameni pt. cer şi nu întregul rod, astfel ei nu sunt toţi cei ce vor merge la cer ci doar primul rod (prima grupă sau ceată), astfel e mai credibil să acceptăm că ei sunt o clasă specială din cadrul celor răscumpăraţi ce apare în marele necaz formată din 144000 de oameni ca număr fix.

Un alt argument adus de cei ce spiritualizează cifra de 144.000, este că Apocalipsa este prezentată în semne sau simboluri (Ap. 1:1) şi astfel este de aşteptat ca cifrele să aibă semnificaţii spirituale. Este adevărat că cifrele au semnificaţii spirituale dar nu înseamnă că ele nu pot fi literale, de pildă acceptăm că expresia „o mie de ani” (Ap. 20:1-6), este o cifră litarală sau „şapte Duhuri” (Ap. 4:5), sau „patru făpturi vii”(Ap. 4:6) sau „patru îngeri” (Ap. 7:1), etc. Sunt cifre literale. Astfel când Dumnezeu foloseşte cifre ele sunt precise, de pildă: pe vremea preotului Eleazar, Moise a trimis câte o mie de soldaţi de fiecare seminţie (Numeri 31:3-6), atunci de ce nu pot fi 12000 de persoane literale în Ap. 71-8? În vremea lui Ilie au fost 7000 de bărbaţi ce nu şi-au plecat genunchiul la Baal (1Împăraţi 19:18); Solomon a avut 60 de viteji ce îl însoţeau (Cântarea Cântărilor 3:7), de ce este greu să acceptăm atunci ca Domnul nostru Isus să aibă o gardă de onoare compusă din numărul fix de 144.000 persoane?

Dacă susţinem că cifra de 144.000 (12×12000) este simbolică, trebuie să şi dovedim acest lucru prin alte texte care să se refere tot la această clasă şi să ne spună altceva cu privire la numărul ei, dar nu există astfel de argumente. Astfel noi nu putem să interpretăm Scriptura după bunul nostru plac, dacă nu avem argumente că cifra de 144.000 este simbolică atunci trebuie să o acceptăm ca literală. Cu atât mai mult, cu cât cartea Apocalipsa repetă această cifră, astfel ea nu apare doar în cap. 7 ci şi în 14, ceea ce vrea să întărească însemnătatea ei literală. Un alt argument este că în cap. 7 se prezintă un contrast, adică cei 144.000 din semnţiile fiilor lui Israel (o cifră exactă), cu o mulţime mare de oameni din orice naţiune care nu se pot număra (o cifră neprecizată şi deschisă la orice număr). Astfel dacă spunem că cifra de 144.000 este simbolică cap. 7 din Apocalipsa devine un nonsens.

Unii comentatorii Biblici sugerează că cei 144.000 ar fi evrei ce vor locui pe Muntele Sion din Palestina, astfel ai ar fi o clasă ce vor locui pe noul pământ. Alţi comentatori susţin că aceştia sunt o clasă cerească deoarece sunt văzuţi pe muntele Sionului, iar Sionul de aici cu siguranţă spun ei se referă la Sionul ceresc la care face referire şi Pavel în Evrei 12:22. Fără a intra prea mult în speculaţii observăm că ei stau împreună cu Mielul adică cu Isus pe munte, şi observăm din text că ei „îl urmează pe Miel oriunde merge El”. Prin urmare dacă Isus este în cer va fi şi ei cu El, când vine pe pământ vor fi şi cei 144.000 cu El. Însă în momentul viziunii cei 144.000 sunt în cer deoarece în v.2 se spune:

„Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.” Observăm că glasul celor ce cântă se aude din cer, prin urmare cei ce cântă cântarea nouă sunt în cer. Motivul pentru care nu cântă şi alţii cântarea sunt următoarele: Îngerii nu au fost răscumpăraţi de pe pământ şi astfel ei nu pot cânta cântarea cea nouă; ceilalţi creştini care vor ajunge în cer nu cântă cântarea, fie din cauză că probabil cei 144.000 ajung în cer mai repede ca ceilalţi (de aceea Mielul este văzut doar cu ei), înainte de venirea Domnului şi sfârşitul lumii, ei sunt primele roade care ajung în hambarul cerului, înainte chiar de căderea Babilonului (vezi contextul Ap. 14:1-13). Fie din cauză că ceilalţi creştini nu sunt primul rod, adică o clasă specială a Mielului, dar cu siguranţă că în cer vor fi mult mai mulţ creştini decât 144.000 după cum am văzut în primul cap. Dar se ridică următoarea întrebare:

Dacă citim cu atenţie şi fără prejudecăţi Apocalipsa 7:1-8; 14:1-5 observăm următoarele indicii clare, care ne vor ajuta să-i identificăm pe cei 144.000, acestea sunt:

1. În primul rând aceştia sunt identificaţi ca robi sau slujitori ai lui Dumnezeu (Ap. 7:3). Acest indiciu arată că ei au trăit o viaţă de ascultare de Dumnezeu chiar înainte de a li se pune pecetea pe frunte.

2. Al doilea indiciu este tot în Ap. 7:3 unde se spune: „până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Din acest text reiese că cei 144.000 sunt pecetluiţi sau sigilaţi. Este logic să credem că în timp ce fiara cu corne ca de miel îi amăgeşte pe oameni să-şi pună pe mână şi pe frunte semnul fiarei de 666 (Ap. 13:11-18), paralel cu această lucrare îngerul lui Dumnezeu să pună sigiliu divin pe cei 144.000 aleşi divin, dar acest sigiliu constă în scrierea numelui Tatălui şi a Fiului pe fruntea lor, ceea ce indică că ei sunt părtaşi şi uniţi cu Tatăl şi cu Fiul (1Ioan 1:3) şi că îl au pe Tatăl ca Dumnezeu şi pe Isus ca Domn şi frate mai mare (1Corinteni 8:6). Iar în timp ce în Ap. 7:3 apostolul Ioan vede pecetluirea lor, în Ap. 14:1 el îi vede în cer având deja pecetea pe fruntea lor. Este greu de precizat ce rol are pecetea, are ea rolul descris în Efeseni 1:13,14; 4:30, unde se vorbeşte de pecetea sau sigiliu Spiritului Sfânt pe care îl primesc cei ce cred în Isus? El indică apartenenţa şi dreptul de proprietate (Estera 3:12; 8:18; Ap. 14:1,9-11; 16:2; 19:20; 20:4), adică că eşti cetăţean al cerului şi proprietatea lui Dumnezeu. Sau acest sigiliu se referă la transformarea în spirite şi răpirea la cer a celor 144.000? Totuşi având în vedere contextul cărţii Apocalipsa şi a întregii Biblii, mai degrabă sigiliu indică apartenenţă şi aprobare divină înainte de a se aplica judecăţile divine (vezi Ezechiel 9:4). În plus, în Apocalipsa 9:4 se artă că pedepsele de atunci nu îi ating pe cei ce au sigiliul lui Dumnezeu. Astfel este de aşteptat ca cei 144.000 după punerea peceţii pe fruntea lor să mai fi stat un timp pe pământ, dar pentru că sunt sigilaţi, plăgile, vânturile, pedepsele, judecăţile divine nu îi ating, decât pe cei ce nu au pecetea lui Dumnezeu. Glorie lui Dumnezeu că grupul celor 144.000 este prezent intact pe muntele Sion împreună cu mielul. [Astfel aşa zisele înlocuiri ale unor persoane infidele cu alte persoane fidele nu este cazul, cei sigilaţi văzuţi de Ioan în Ap. 7 sunt toţi prezenţi şi în Ap. 14:1, Dumnezeu are puterea să-i scape şi să-i păstreze pe oamenii temători de Dumnezeu chiar în timpuri de încercare (2Petru 2:9)].

3. Următorul indiciu este prezentat în Ap. 7:4: „Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.” Unii teologi interpretează expresia: „seminţiile fiilor lui Israel” că se referă la creştinii compuşi dintre evreii naturali şi dintre creştini ai naţiunilor la care face referire Pavel în Romani 11:16-23, unde-i descrie ca un măslin, în care unele ramuri au fost altoite cu oameni ai naţiunilor, sau în Romani 2:28,29 unde îi numeşte: „iudeu...în duh”. Însă aceşti teologi uită că cei 144.000 nu sunt biserica per ansamblu, ei nu sunt creştinii care s-au strâns de la Penticosta din sec. I e.n. ci sunt un grup ce apar în perioada finală a zilelor când se împlinesc profeţiile din Apocalipsa, astfel cei 144.000 nu îi reprezintă pe toţi creştinii, adică nu sunt măslinul din ilustrarea lui Pavel. Alte argumente ale lor sunt că seminţiile Dan şi Efraim nu apar în lista de seminţii ci au fost înlocuite cu Iosif (a cărui fii Efraim şi Manase erau reprezentaţi în Israel prin seminţii) şi Levi care nu apar în listele cu seminţii din Numeri cap. 1 sau Ezechiel cap. 48. Chiar dacă seminţiile Dan şi Efraim au fost înlocuite cu Iosif şi Levi - compară cu Numeri 1:5-16, nu este prima dată când Dumnezeu în suveranitatea sa a înlocuit două seminţii (vezi Deuteronomul 27:12,13, unde cu ocazia rostirii binecuvântărilor şi a blestemelor, două triburi au fost înlocuite, astfel apare triburile Iosif şi Levi în locul lui Efraim şi Manase). Un alt exemplu este cel al primului rege din Israel, Saul care nu a fost ales din Iuda, seminţia pentru regi, ci din seminţia lui Beniamin, arătând astfel libertatea de a alege a lui Iehova (1samuel 9:1,2). Este potrivit ca primii ce vor merge la cer să fie din Israel, deoarece în Romani 2:10 BCR găsim următorul principiu: „Dar slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.” Deci primii ce vor primi gloria sunt iudei, în număr de 144.000. În plus, după cum cei 144.000 sunt o cifră fixă literală, şi sunt prezentaţi în contrast cu Marea mulţime care nu este compusă dintr-o cifră fixă, tot aşa capitolul 7 din Apocalipsa mai prezintă un contrast, şi anume 144.000 de evrei naturali în contrast cu o mare mulţime de oameni din toate naţiunile.

Pe lângă toate acestea, argumentul zdrobitor este că expresia „seminţiile fiilor lui Israel” (Ap.7:4), nu apare nicăieri cu aplicaţie la creştinii compuşi dintre evrei şi ne-evrei. Nu avem nici un motiv să interpretăm altfel decât literal expresia: „seminţiile fiilor lui Israel” (Ap.7:4). Doar Israelul natural are seminţii nu şi cel spiritual (compus din evrei şi ne-evrei), Pavel foloseşte o expresie asemănătoare referindu-se la evreii naturali (Fapte 26:7), iar Iacov le scrie evreilor deveniţi creştinii o epistolă în care îi descrie prin cuvintele „cele douăsprezece seminţii care sunt în împrăştiere”, faptul că este vorba de creştini evrei este evident când se arată că acei creştini se adunau în Sinagogă (vezi Iacov 2:2). Să nu uităm de asemenea, că Iacov făcea lucrarea Domnului printre cei circumcişi Galateni 2:9, şi era purtătorul de cuvânt al evreilor din diasporă (vezi Fapte 21:17-21), astfel era de aşteptat ca epistola să se adreseze lor, evreilor deveniţi creştini din diasporă adică împrăştiaţi între naţiuni. Pavel îi numeşte pe evreii naturali care cred în Isus „Israelul lui Dumnezeu” (Galateni 6:16). Astfel pe lângă toţi ceilalţi (dintre naţiuni) care umblau după regula că în Cristos nici circumcizia, nici ne-circumcizia nu sunt nimic, ci este important a fi o nou creaţie, mai exista pe lângă aceşti „toţi” şi „Israelul lui Dumnezeu” care umbla după aceiaşi regulă, care nu putea fi altul decât evreii deveniţi creştini. În concluzie, în Noul testament expresiile: „seminţiile fiilor lui Israel” sau „Israel” se aplică doar în două moduri: fie la naţiunea Israel, fie la evreii naturali care au devenit creştini (vezi şi Romani 9:6). Nicăieri aceste expresii nu se aplică la creştinii dintre naţiunii sau la poporul creştin compus dintre evrei şi ne-evrei. Prin urmare, este clar că „seminţiile fiilor lui Israel” de aici se referă la evrei naturali din 12 seminţii descrise în continuare la v. 5-8. Ei apar mai întâi, şi apoi marea mulţime dintre naţiuni este prezentată tocmai ca să se împlinească din nou principiul din Romani 2:10: „Dar slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.” Şi chiar dacă la ora actuală majoritatea evreilor nu cunosc din ce seminţie sunt, pentru Dumnezeu aceasta nu constituie o problemă.

4. Următorul indiciu despre care nu am vorbit îl găsim în Apocalipsa 14:2,3 unde se spune: „Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.” Observăm din acest text că ei sunt o clasă specială având privilegii unice deoarece numai ei pot cânta cântarea cea nouă. Aceasta după cum am văzut în cap.1 nu înseamnă că numai ei vor fi în cer, sau că numai ei sunt sigilaţi pe frunte, ci toţi cei ce vor birui vor fi alături de Miel (comp cu Ap. 3:12,21). Nu numai ei sunt răscumpăraţi [lit. „cumpăraţi”] de pe pământ căci Ap.5:9,10 arată că Dumnezeu a răscumpărat oameni „din orice popor” pentru a fi regi şi preoţi, nu numai dintre „seminţiile fiilor lui Israel” însă doar ei „au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” (v.4). Doar ei sunt primul rod, iar ceilalţi răscumpăraţi întregesc rodul.

5. O altă afirmaţie descriptivă despre ei o găsim în v.4: „Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini” (Ap.14:4), când Biblia foloseşte expresia: „Ei sunt aceia”, este normal să aşteptăm ca ceea ce urmează să se prezinte nu este ceva simbolic ci literal, astfel este potrivit ca însoţitorii mirelui să fie virgini ca mirele, iar dacă acceptăm expresia ”Ei sunt aceia care urmează pe Miel…” ca fiind literală, atunci trebuie să interpretăm tot literal şi “Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini”, ca să fim consecvenţi. În plus, să nu uităm că există fameni pentru Regatul cerurilor (Matei 19:12). De asemenea, dacă regii pământeşti au avut slujitori fameni [virgini], unii făcuţi fameni de oameni (vezi Fapte 8:27), alţii ca Nebucadneţar a ales tineri necăsătoriţi ca să fie instruiţi (Daniel 1:3,4), cu atât mai mult Regele regilor ar putea să aibă tineri virgini în garda lui de onoare. Şi având în vedere principiul: < mai întâi iudeul > (Romani 2:10) cât şi principiul: <cel necăsătorit (virgin) mai bine face> (1Corinteni 7:38), atunci cei 144.000 de evrei şi virgini au prin excelenţă întâietatea asupra tuturor celor răscumpăraţi mai ales că în gura lor nu s-a găsit minciună, căci Sunt fără vină.

Revenind la virginitatea lor observăm că textul spune că ei „nu s-au întinat cu femei” nu cu femeia (la singular) cu prostituata Babilonului cum încercă să interpreteze unii. Cu siguranţă că ei nu au făcut compromis cu Babilonul însă virginitatea lor descrisă aici este de natură fizică. Să nu uităm că celibatul ca şi căsătoria este un dar de la Dumnezeu (1Corinteni 7:7), că cine nu este căsătorit poate sluji Domnului fără piedică, ba mai mult, este sfânt şi cu trupul şi cu duhul (1Corinteni 7:32-35). Pe lângă toate acestea, să nu uităm că sfinţenia sau curăţirea în domeniul sexual are importanţa ei în faţa lui Dumnezeu, nu degeaba supraveghetorii creştini nu pot fi decât soţi ai unei singure soţii, deci ne-fiind însuraţi prin re-căsătorie, tot la fel şi diaconii (1Timotei 3:2,12). Văduvele recunoscute de adunare ca adevărate văduve sunt cele care nu au avut decât un soţ (1Timotei 5:9), tot la fel preoţii din Vechiul Legământ nu aveau voie să se căsătorească cu o prostituată, cu o femeie divorţată sau cu una care şi-a pierdut cinstea (Levetic 21:7). În concluzie, nu vreau să înţelegem că căsătoria este păcat, căsătoria este sfântă dar celibatul şi virginitatea este o virtute mai înaltă, şi astfel este potrivit ca Domnul Isus care este desăvârşit să aibă o gardă de oameni desăvârşiţi şi din punct de vedere sexual.

6. Următoarea afirmaţie despre ei este prezentată în v.4 unde se spune: „…ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El. (Ap.14: 4), astfel aceştia sunt însoţitorii mirelui Isus, ei îl urmează fizic în cer nu numai spiritual ca ascultare pe Domnul lor şi a nostru, ei sunt garda lui, vitejii Lui, care nu sau compromis în timpul încercărilor necazului celui mare, în timpul acţiunilor fiarei, ei sunt crema celor 12 seminţii al lui Israel. Ca cei 12 apostoli care l-au urmat pe Isus Fiul lui Dumnezeu pretutindeni în serviciul Său pământesc, tot aşa aceşti 12×12000 sunt însoţitorii Lui fideli, primul rod pentru Miel care ajunge în cer înainte de restul răscumpăraţilor, şi care îl însoţesc pretutindeni.

7. Ultimul indiciu despre ei apare în v.5 unde se spune următoarele: „Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci Sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”. În timp ce oamenii lumii îl urmează pe tatăl minciunii (Ioan 8:44), aceştia îl urmează pe Miel şi cât au fost pe pământ la fel ca şi Isus despre care s-a spus: în 1Petru 2:22 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”, ei nu au spus minciuni, şi nu au înşelat cu buzele pe oameni (comp. cu Psalmi 24:4). Ei nu sunt ca profeţii mincinoşi care spun învăţături şi profeţii false ca să înşele (Marcu 13:22). Şi după cum ei sunt o rămăşiţă pură din Israelul care va fi în cer cu Domnul ei, tot aşa şi pe pământ va fi o rămăşiţă sfântă după cum este prezis de profetul Ţefania: „Rămăşiţa lui Israel nu va mai lucra nedrept, nu va mai spune minciuni şi nici nu se va mai găsi în gura lor o limbă înşelătoare” (Ţef. 3:13).

Am observat pe parcursul acestui material că toţi creştinii au speranţă cerească. Deoarece însuşi cuvântul creştin vine de la Cristos care înseamnă “unsul” (Matei 1:16 BCR n.s) deci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin.

Că cei 144000 vor apărea în viitor când se va împlini profeţiile din Apocalipsa, mai precis după deschiderea peceţii a şasea. Un lucru este sigur ei sunt un grup de creştini care apar în viitor şi nu care sau strâns de la Penticosta se. I e.n. Un alt lucru cert este că ei sunt o cifră literală nu simbolică, ei sunt evrei, virgini şi o clasă cerească, care urmează pe Miel oriunde merge El.